Europa a ajuns să arate din ce în ce mai mult ca o reţea de feude înconjurate de ziduri apărate cu sârmă ghimpată, cu camere de supraveghere, cu drone şi cu tancuri.
Desi se cheltuie sute de miliarde de euro pe sisteme de supraveghere şi monitorizare, pe logistică, personal şi propagandă de securitate anti-teroristă, atacurile cu centură de explozibil pe burtăşi cu Kalashnikov-ul la vedere se “întâmplă”, ca şi cand ar fi un dat natural.
În urma acestor atacuri teroriste rămân şocul, tulburarea, deruta, angoasa, haosul. Oamenii afectaţi de şocul terorist caută protecţie faţă de viitoare alte atacuri, închizându-şi porţile către lume şi, fiind distraşi de la preocupările lor de zi cu zi, se concentrează pe salvarea lor şi a apropiaţilor lor. Şi, ca din întâmplare, există mereu cineva care să le vândă protecţie. Oraşele – metropolă europene au ajuns să fie închise în stil medieval, între ziduri groase de teamă, supraveghere informaţionalăşi ignoranţă impusă. Cei ce sunt în interiorul zidurilor achiziţionează pe bani grei iluzia că sunt „în siguranţă„. Monitorizaţi permanent, panicaţi din când în când de atacuri teroriste aşa-zis spontane şi imprevizibile, „răzbunaţi” din când în când cu show-uri tv cu corupţi arestaţi sau pansaţi la sentimente cu marşuri de “mari” politicieni şi lideri de opinie care poartă obligatoriu sloganul “Je suis…”, spălaţi pe creier cu ideea achiziţionată că privatizarea este soluţia finală, europenii au ajuns să regândească “soluţii” de acum 100 de ani, când s-au lansat în două devastatoare războaie mondiale. Aceasta este o imagine a orăşenilor europeni ai lui 2016 A.D. pe care puţini, foarte puţini ar recunoaşte-o, dar care ar sări în ochi unui om care tocmai ar fi ieşit din “întunecatul” Ev Mediu.
Cine câştigă din această stare de lucruri şi din această goană inconştientă dupa protecţie?
Cei 0,1% din populaţie care deţin 99% din resursele planetei.
În spatele acestei pâcle generate de terorism, gestionarii crizei financiare (care sunt şi autorii săi culpabili, dar sunt ţinuţi iresponsabili de aceiaşi constructori ai zidurilor medievale de mai sus) se ocupă intens cu privatizarea resurselor, liberalizarea iraţională a tot ceea ce este de interes public, reducerea costurilor cu sănătatea publicăşi educaţia şi, desigur, cu trecerea pierderilor pe contul populaţiei.
Şi aceşti gestionari ai crizelor nici măcar nu mai sunt supuşi scrutinului public. Ei se sanctificăîn interiorul structurilor lor oculte, anti-democratice, de supraveghere macro-prudenţială.
Din această perspectivă, ideea vehiculată de dl Andrei Pleşu după care ţările africane şi cele musulmane ar urma să redevină, pe baza propriei voinţe, colonii ale Europei (n.n. – aşa cum a făcut-o, în entuziasmul său iraţional, România, încă din 1991) în articolul „Înapoi în colonii?” este cel puţin inadecvată. Chiar dacă aceeastă idee se susţine pe o analiză generată de un cercetător german, membru al Academiei Regale de Ştiinţe din Suedia (Wolf Lepenies), care, cică, ar putea calma şi tensiunile crescânde generatoare de acte teroriste, ea este greşităşi periculoasă. Atentatorii de la Paris şi de la Bruxelles sunt nepoţi sau strănepoţi de colonişti nord-africani pe care europenii cu ştaif i-au ţinut la periferia metropolelor lor, în sărăcie cruntă generatoare de intenţie de răzbunare. Musulmanii din cartierul periferic bruxelez Molenbeek sunt urmaşii centrafricanilor congolezi sau rwandezi veniţi în Belgia în urmă cu 50-60 de ani. Aceste cartiere periferice sunt ca nişte ghetouri unde se aglomerează populaţia generată de aceşti foşti emigranţi din fostele colonii franceze sau belgiene, oameni pe care, de regulă, europenii i-au ţinut la distanţăşi cărora li s-au creat bariere culturale, economice şi sociale, ceea ce i-a determinat pe aceşti oameni săîşi construiască comunităţi proprii, cu valori şi contra-valori proprii, diferite sau ostile ideilor democratice europene. Începând prin a fi segregaţi, aceşti oameni au ajuns să se comporte ca atare. Nu ştiu dacăîn România se ştie asta: francezii îi numesc pied-noire (picior negru, în traducere cuvânt cu cuvânt; neger, în slang-ul american, cioroi în argoul bucureştean) pe magrebienii născuţi şi crescuţi în suburbiile Parisului, Lionului sau Marseille-ului. Şi, de asemenea, nu ştiu câţi români ştiu că un rege al Belgiei, mare figură istorică a belgienilor, mă refer la Leopold al II-lea, a cauzat moartea a mai mult de 10 milioane de africani în perioada în care Belgia era putere colonială faţă de ţări care azi poartă numele de Congo, Rwanda sau Burundi (notă: numai Congo-ul Belgian are o suprafaţă de 76 de ori mai mare decât cea a Belgiei de azi). Aceste teritorii centrafricane erau, nici mai mult, nici mai puţin, decât proprietatea privată a regelui, acesta considerând că este proprietar chiar şi asupra “resursei umane”, faţă de care s-a comportat exact ca un proprietar, dispunând la propriu de viaţa a peste 10 milioane de africani. Reclădirea suzeranităţii europene asupra acestor ţări (care, cică, şi-ar dori ele însele la modul semi-conştient şi nemărturisit să redevină colonii) nu doar că ne-ar readuce în plin feudalism, dar ar permite corporaţiilor multinaţionale cu sediul în Europa sau în SUA să facă legal şi pe faţă ceea ce fac acum în mod insidios: să ia în proprietate şi să consume în interesul unei părţi infime din populaţie (0,1% la nivel global) resursele care încă mai existăîn aceste ţări. Până acum, acest “comerţ” cu resurse (naturale sau umane) se făcea mituind cu 2 dolari nişte dictatori africani sau arabi sau inventând organizaţii teroriste aşa cum este Daesh. După recolonizarea de bunăvoie a lumii arabe şi africane, toate aceste lumi vor fi fost “civilizate” după modelul corporatist al societăţii consumatorilor fericiţi care, din când în când, rămân fără job şi devin, cu tot cu familia lor, homless-i. Iar de aceşti potenţiali terorişti, Europa (şi mentorul său, SUA, precum şi sperietoarea de serviciu a tuturor, Rusia) se va ocupa cu aceeaşi eficienţă ca şi până acum. Desigur că nu vom mai avea, la nivel planetar, mai mult de un atentat terorist pe lună.
Poate că, totuşi, acele lumi din care vin refugiaţii şi se recrutează teroriştii ar putea fi ajutate săîşi creeze propriile metropole şi propriile sisteme de educaţie care să dea acelor inşi motive să stea la ei acasă ori să vinăîn Europa ca turişti. Înaintea invadării sale sub pretextul de a scăpa lumea de un dictator sau de ameninţarea cu arme chimice cu care (nu) se laudă Saddam Hussein, Irakul avea un grad de alfabetizare de peste 75%, precum şi a doua cea mai mare rezervă de petrol din lume. Acum, după 26 de ani de la primul război anti-Saddam, nici măcar un sfert dintre irakieni nu mai ştiu să scrie sau să citească, iar industria nu mai există. Dacă asta înseamnă civilizaţie colonială de tip european, atunci eu refuz să cred în ea.
Adevărata cauză a teorismului nu este islamismul. Dacăîn moscheile sau geamiile europene este propovăduit jihadul, atunci poate că ultra-eficienţii agenţi secreţi ar trebui să identifice din timp aceste şcoli ale furiei, mâniei şi răzbunării şi să le destructureze la timp. Dacă aceşti propovăduitori ai terorismului sunt finanţaţi ca să convingă cât mai mulţi dezaxaţi să se arunce în aer în aeroporturi sau pe stadioane în căutarea raiului celor 72 de fecioare pregătite să le facă lor nemurirea fericită, atunci poate că ar fi bine ca acele corporaţii care generează sau rulează aceşti bani să fie închise şi managerii lor băgaţi în puşcărie pe viaţă. Sunt şi privat bankers, şi consultanţi şi avocaţi, şi trader, şi manageri de fonduri de investiţii care ar putea fi întrebaţi cam care sunt beneficiarii reali ai acestor bani. De altfel, terorişti sunt şi alţi ultra-religioşi, cum ar fi Tigrii tamili din Sri Lanka, precum şi “civilizaţii albi” de teapa norvegianului Andres Brejvick, cel care a ucis vreo 80 de tineri lipsiţi de orice apărare pe motive fasciste, iar acum stăîntr-o închisoare norvegiană foarte atentă cu drepturile sale de om (nu se ştie cum se face că albii europeni, precum şi cei din Ku Klux Klan-ul american au drepturi ale omului, dar în România aceste drepturi sunt “lux theoretic”). Iar Daesh ucide de sute de ori mai mulţi musulmani decât europeni, ceea ce înseamnă că nemernicia acestor dezaxaţi nu are ţintă naţionalistă sau religioasă.
Adevărata cauză a terorismului este inegalitatea economică.
În lumea de azi e prea multă inegalitate. Ceea ce trăim e chiar mai rău ca în feudalism – măcar atunci, în urmă cu 250 de ani, oamenii ştiau că lumea e împărţităîn bogaţi şi săraci, în oameni liberi şi sclavi, în iobagi şi moşieri. Lumea aceea, în mare măsură, accepta această stare de lucruri ca fiind “de la Dumnezeu lăsată”. Lumea noastră este, însă, construită pe principiul că oricine poate fi bogat sau înstărit dacă munceşte, dacă merită, dacă are valoare sau dacă creează valoare. Inegalitatea crescândă a lumii actuale nu mai încape în modelul cultural al prezentului şi, cu siguranţă, nu mai are loc în viitorul apropiat. De aceea, inegalitatea crescândă determină reacţii psihologice violente, explozii ale mâniei şi răzbunării, teroare şi război.
Exemplul cel mai vizibil de inegalitate îl reprezintă locurile VIP/first classîn avion şi pe stadion. La clasa economy, din ce în ce mai strâmtăşi mai scumpă, trebuie să se înghesuie average people. La first class, însă, condiţiile sunt hiper, ultra, mega confortabile, dar acele locuri costă de 3-4 ori mai mult. Trebuie săîţi permiţi să călătoreşti acolo.
La fel e şi în sistemul sanitar. La fel e şi în învăţământ. La fel e şi în justiţie.
Cât va mai dura această stare de iobăgie?
Nu prea mult. Oamenii se vor revolta. E o chestiune de timp.
Statul, indiferent că e vorba de SUA, Japonia, China, Brazilia, India sau de statele membre UE, susţine privatizarea profitului şi socializarea pierderilor. Aşa ceva nu poate continua. Averile acumulate în exces de overlorzii miliardari ai sistemului se vor fărâmiţa sau aneantiza, căci cineva le va arunca în aer. Primenirea sau sporirea acestor averi are nevoie de muncitori şi de clasa de mijloc. Nu miliardarii creează locuri de muncă, muncitorii şi clasa de mijloc creează averi.
Ca să nu ne întoarcem în anul 1800, trebuie reinstaurat echilibrul, iar distribuţia resurselor şi/sau a pierderilor să fie re-umanizată.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.