Bun venit la cotidianul.ro, domnule acad. Ion Druţă!

Zilele trecute, prin intermediul unui e-mail, am intrat în legătură cu marele scriitor basarabean – şi îndrăznesc să spun aici – şi român Ion Druţă, urmând să discutăm unele probleme despre care voi da detalii în curând. În pofida vârstei înaintate (a împlinit 86 de ani pe 3 septembrie 2014) şi a problemelor de sănătate, acad. Ion Druţă, căruia i-a apărut recent o antologie la Editura Academiei, mi-a răspuns foarte prompt, stabilind astfel detaliile în ce priveşte foarte importantul eveniment comun pe care îl avem în vedere. Totodată, mi-a trimis, pe rând, două texte: unul, scris şi citit de el la Europa liberă în urmă cu un sfert de veac, ce-şi păstrează deplina actualitate, spunându-mi să-l supun atenţiei „domnului director Nistorescu, iar dacă merge-bine; dacă nu, nu”. Este un text de o valoare istorică deosebită, drept care îl vom prezenta cititorilor noştri chiar în ziua în care se vor împlini 25 de ani de la difuzarea lui – 29 noiembrie. Cel de faţă mi-a parvenit în urmă cu două zile şi se referă la un eveniment important din Basarabia – alegerile parlamentare de pe 30 noiembrie. Cititorul va regăsi în el o mare conştiinţă, un creator de excepţie, căruia nu-i sunt indiferente sau neutre drumul şi destinul meleagurilor natale şi ale concetăţenilor săi în zilele de azi şi în momente atât de delicate, atât interne, cât şi externe.

Găzduim, aşadar, acest articol cu opinii personale interesante, aşa cum stă bine unui mare scriitor atent la pulsul cetăţii.

Totodată, adăugăm fireasca urare de bun venit la cotidianul.ro domnului ION DRUŢĂ, membru de onoare al Academiei Române!

ADEVERIREA LEGALITĂŢII AVERILOR – PRIMA HOTĂRÂRE A NOULUI PARLAMENT

(Scrisoare deschisă alegătorilor din Moldova)

De la o vreme mi se tot reproşează că, la începutul acestei toamne, în cadrul unei serate literare, am aruncat, oarecum din mers, că iată vin alegerile, iar bietul alegător iară se pomeneşte în faţa aceleiaşi dileme – avem pe cine da jos, nu avem pe cine urca sus. Posibil să fie aşa, îmi scriu cititorii, dar în acest caz, ce facem? Se poate să arunci, aşa din treacăt, o vorbă şi să laşi lumea nedumerită la o răscruce? Aşa face un scriitor în vârstă, şi mai ales un scriitor al poporului? De ce nu se merge mai departe?Nu vei fi şi dumneata un alegător ca şi noi?

Dragii mei, literatura şi politica sunt două sfere diferite, ca să nu zic diametral opuse, incompatibile. Dar, ca orice cetăţean, ca alegător, fireşte, am şi eu ideile mele, şi, dacă se insistă atât de mult, voi căuta să le vi le împărtăşesc cât de cât sumar.

Dacă vă mai amintiţi, era o vreme când marii sforari ai alegerilor, în timpul restructurării gorbacioviste, se lăudau ei între ei:

„Măi, de-amu ce campanie electorală s-a aprins aici la noi – să te ferească Dumnezeu! În orice casă, în orice familie, tata împotriva fiului, frate împotriva fratelui, bătrânii împotriva tinerilor, fiecare cu candidatul său, cu programul său, şi nu că aşa, se luau de piept, ajungeau la cuţite, zău aşa!”

După alegeri, alegătorii, cam sfioşi, cam ruşinaţi, recunoşteau:

„Cam aşa era… Ne-am sfădit, cât pe ce să ne luăm la bătaie…”

Sărmani oameni… Nici măcar să le fi trecut prin cap că toate confruntările cele nu au fost decât un joc al demonilor roşii, care şi-au bătut joc de ei, întărâtându-i unul împotriva altuia, cum se întărâtă de obicei copiii la joacă. Разделяй и властвуй. Separă şi domină. De-a lungul veacurilor am tot fost asmuţiţi unul împotriva altuia, aşa încât, până la urmă, ne-am obişnuit cu gândul că numai în mod individual ne putem descurca. Ne-a intrat în sânge, a devenit felul nostru de-a fi. Ne-am tot depărtat şi izolat unul de altul, încât azi e greu să găseşti o casă unde toţi s-ar înţelege ei între ei şi ar merge să voteze la fel. Tata ţine cu roşii, feciorii visează portocaliu, bătrânii ţin una şi bună – bre, nu zgâlţâiţi stâlpul că se prăvale tavanul, rămânem fără pensii!

Pentru a ieşi cumva la mal, trebuie să găsim limbă comună în casele noastre, limbă comună cu rudele, cu colegii, cu vecinii. La noi însă nu ştiu de ce persistă convingerea că a găsi limbă comună însemnă a-l presa, a-i toca la cap aproapelui până la ameţeli, până la leşin, până nu va ceda şi nu se va declara de acord cu tine. În lumea civilizată însă a găsi limbă comună înseamnă a asculta atent părerile celor din jur, a le măsura cu concepţiile tale, a vedea cam ce ai putea tu însuţi ceda din ambiţul tău, înainte de a cere apropiatului să cedeze.

Mi se va spune că Unire de dragul Unirii nu există. Orice Unire se face pe baza unei idei comune, a unui program real şi sănătos. După cum se ştie, ideea care a adunat poporul în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în 1989, a fost limba de stat şi grafia latină. Am fost uniţi, am fost un trup şi un suflet. Şi am biruit.

Acum suntem într-o mare criză de idei, ne zbatem ca un ou într-o căldare. Discutăm până la istovire o singură problemă – ce facem, o luăm spre Uniunea Europeană sau preferăm Uniunea Eurasiatică? Partidele îi dau zor cu programe şi jurăminte de tot felul, alegătorii îşi scarpină cefele, dar toate sunt în pustiu, pentru că ţara e într-un haos total. Cu o asemenea corupţie, cu o asemenea justiţie, cu un asemenea oligarhat, nimeni în lume nu ne va deschide.

Încurajaţi în fel şi chip de ţările civilizate spre care tindem, se încearcă de ani de zile să unim societatea în jurul unei lupte cu corupţia, cu mafiile de tot felul, dar nu prinde, nu ia foc, pentru că în capul mesei stau tocmai aceia cu care trebuie să luptăm. De la dânşii trebuie să cerem cuvântul. Actualele întâlniri ale alegătorilor cu viitorii deputaţi lasă în inimile oamenilor un sentiment de lâncezeală, deznădejde, pentru că, în ciuda angajamentelor şi jurămintelor că vor lupta până la ultima suflare cu corupţia, se ştie dinainte că rezultatul va fi acelaşi. Carul nu se va mişca din loc.

Ce e de făcut? Eu aş zice că e timpul să trecem de la vorbe la fapte. De ajuns cât am tot vânturat vorbe goale, amăgindu-ne unii pe alţii şi discutând pe la colţuri cu cine ne va fi mai bine, cu cei de la apus sau cu cei de la răsărit. Stăm într-o groapă adâncă şi discutăm – când ieşim la suprafaţă, în ce parte ar fi mai bine să luăm? Or, problema cea mare, dragii mei, e cum să ieşim din groapă, pe urmă se va vedea…

Mă veţi întreba cum s-ar putea trece de la vorbe la fapte. Simplu cum nu se mai poate. La ultimele întâlniri cu viitorii deputaţi, închideţi microfoanele şi, în loc de tribună, puneţi o măsuţă, un pix şi câteva foi curate. Totul trebuie trecut la concret şi fixat pe hârtie. Faceţi contract cu viitorii deputaţi. „Noi vă susţinem cu următoarea condiţie”. Nu le cereţi lucruri mărunte, cum ar fi mărirea pensiilor şi salariilor, acoperirea şcolii şi drumul până la gară, pentru că e numai hopuri.

Din punctul meu de vedere, există o singură problemă majoră, azi, în Moldova, e unica idee care ar mai putea uni azi ţara, şi ea trebuie fixată în contractul cu viitorii deputaţi, dar fiţi atenţi, nu vă lăsaţi înşelaţi, ea este absolut capitală şi trebuie să fie una singură ca o condiţie capitală, absolută. ADEVERIREA LEGALITĂŢII AVERILOR-PRIMA HOTĂRÂRE A NOULUI PARLAMENT. De-ajuns cât a fost furată sărmana ţărişoară, să punem odată şi odată capăt acestor hoţii nesfârşite.Numai tu, mult necăjitul, mult chinuitul meu popor eşti în stare să opreşti acest dezmăţ, dar numai o dată în patru ani, într-o singură zi, de la opt dimineaţa până la opt seara. Vei izbuti să o faci, slavă ţie, nu vei izbuti, ne vom topi în negura vremilor cum s-au topit multe alte popoare de pe faţa pământului.

Nu vă fie teamă că cereţi prea mult sau prea puţin. Voi cereţi esenţialul. Dacă trece legea adeveririi averilor, şi pensiile, şi salariile vor fi mărite, şi şcoala reacoperită. Şi drumul spre gară făcut de iznoavă. Semnaţi contractul, păstraţi-l după icoane şi ţineţi cu dinţii de această lege. Dacă vor semna şi nu vor realiza, mergeţi cu contractul semnat prin judecăţi până veţi ajunge la judecăţile Europei, la Haga, uniţi-vă şi nu cedaţi, căci se poate să fie ultima voastră redută.

O dată în patru ani, de la opt dimineaţa până la opt seara, voi sunteţi adevăraţii stăpâni ai acestei ţări. Cei de care depinde viaţa voastră, cei de care în decursul anilor vă temeţi să vă apropiaţi în ziua ceea vor sta cu căciula în mână lângă voi. Nu vă vindeţi pe bani mărunţi, votul vostru e viaţa voastră, viaţa urmaşilor voştri, iară viaţa nu se vinde.

De ziua alegerilor acoperiţi ecranele televizoarelor şi calculatoarelor, trăiţi ziua aceea cu mintea voastră şi nu cu mintea lor. Înainte de a ieşi din casă faceţi o scurtă rugăciune, pentru că în ziua ceea centrul de votare se transformă în sfânt locaş, în biserică. Mergeţi la vot smeriţi şi curaţi, aşa cum vă duceţi la biserică, ţinând minte că, la biserică, nimeni nu se duce pentru a mai trage o duşcă sau a aranja nişte treburi bănoase.

La biserică ne ducem pentru a ne spăla de păcate şi a ne ruga pentru un viitor mai luminos.

Domnul să ne ajute!

Ion Druţă

Noiembrie 2014

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.