Caleidoscop coregrafic

Mihai Mihalcea, alias Farid Fairuz, la Festivalul Rencontres choregraphiques internationales de Seine-Saint-Denis

Coregraful Mihai Mihalcea a murit. În ultimul interviu cu artistul Mihalcea şi primul interviu cu Farid Fairuz, întrebat de reporter: ”Cum a apărut Fairuz şi ideea de identităţi fictive? Are legătură cu acumularea unei tensiuni mai speciale sau e pur şi simplu un nou proiect al tău, tu obişnuind să propui ceva relativ diferit dacă nu total diferit de la un spectacol la altul. Cine e Fairuz?

Acesta a răspuns:

”Am simţit că Mihai Mihalcea nu mai poate funcţiona ca artist. A devenit captiv, director de instituţie publică, un hârţogar care, aflat în faţa multitudinii de probleme instituţionale, devine obligat să schematizeze, să simplifice şi să transforme realitatea complexă în ceva mai uşor de încadrat şi de gestionat. Exact pe dos decât sunt eu ca artist. În plus, Mihalcea e responsabil, trebuie să fie lucid şi decent. Eu, Farid, îmi permit să mă hazardez în elucubraţii şi deliruri, să mă pierd în ideologii şi religii diferite, să mă joc “politically incorrect”, să experimentez, să testez. Dar Farid Fairuz, acest rezultat al plonjării în ficţiune, este mai mult decât o simplă biografie inventată. Ficţionând mi-am dat seama că mă apropii foarte tare de o altă latură a mea şi a realităţii. Dintotdeauna am fost atras de lumea arabă. De muzică, de limbă, de gastronomie. În anul 2000 am creat un spectacol inspirat de această lume, după romanele lui Tahar Ben Jelloun. “Hammam/Prizonier în cutia toracică” era poate primul semn al seducţiei pe care o reprezintă pentru mine această zonă.

Farid Fairuz, credit foto Claudiu Popescu

În general, nivelul şi calitatea discursurilor şi al dezbaterilor publice sunt deseori lamentabile, iar aproape toate televiziunile comerciale au ajuns la un nivel inacceptabil al calităţii emisiunilor. Divertismentul este aproape generalizat şi copleşitor. În plus, nimic coerent articulat şi credibil nu pare să vină din sfera politicului. În acest context îmi vine să spun că nimic nu mai poate fi luat în serios şi că lucrurile astea este imposibil să nu dea rezultate de un anumit fel. Ca urmare Farid Fairuz se simte tentat să se ducă în zona divertismentului extrem, al provocării maxime”.

În urmă cu 13 ani, atunci când îşi prezenta pentru prima oară o lucrare solo la Centrul Naţional al Dansului din Paris, Marie-Christine Vernay, unul dintre cei mai acizi şi greu de mulţumit critici de dans de la Paris, spunea în ziarul Liberation din 12 decembrie 2002: “Spectacolul You come to see the show and you’ll get an extra burger! al românului Mihai Mihalcea este un spectacol inteligent, emoţionant şi plin de umor”.

În 2015, Mihai Mihalcea, reinventat în Farid Fairuz, a fost invitat să susţină trei reprezentaţii cu spectacolul “Realia (Bucureşti-Beirut)”, în cadrul prestigiosului festival Rencontres choregraphiques internationales de Seine-Saint-Denis.

Festivalul are o istorie lungă, care începe în anul 1969. Iniţiat sub forma unui concurs coregrafic destinat noilor tendinţe din dans, proiectul a devenit cu timpul un concurs de talie mondială – Le Concours de Bagnolet – care a lansat şi consacrat multe dintre numele de referinţă ale dansului contemporan francez: Dominique Bagouet, Maguy Marin, Jean-Claude Gallotta, Karine Saporta, François Verret, apoi Catherine Diverrès, Bernardo Montet, Mark Tompkins, Angelin Preljocaj, Odile Duboc şi chiar actuala directoare a Centrului Naţional al Dansului din Paris, celebra coregrafă Mathilde Monnier.

Mihai Mihalcea în spectacolul Realia (București-Beirut)

În contextul Concursului de la Bagnolet, devenit astăzi un festival internaţional, coregraful Florin Fieroiu a obţinut în anul 1995 un premiu pentru interpretarea spectacolului “Le Grand Jeu” al coregrafului Christian Trouillas, în care dansa alături de Mihai Mihalcea şi Cosmin Manolescu.

“Realia (Bucureşti-Beirut)”, creat şi interpretat de Farid Fairuz, este programat în 26, 27 şi 28 mai, la Teatrul Le Colombier din Bagnolet. Spectacolul a fost prezentat anterior la subRahova, în cadrul Festivalului Temps d’Images în Cluj-Napoca, la Dance House Limassol, precum şi la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Teatrul – Alfred Ve Dvore/Motus, Praga, în cadrul Festivalului Antistatic, Sofia şi la Hebbel am Ufer, Berlin.

În 2010, artistul Mihai Mihalcea a luat cu asalt scena culturală cu un proiect de ficţionalizare a propriei biografii devenind Farid Fairuz şi lansând în spaţiul public o serie de întrebări şi reflecţii cu privire la producţia culturală, capitalism, sexualitate şi religie.

Până să se reinventeze în Farid Fairuz, artistul Mihai Mihalcea a fost unul dintre cei mai activi din domeniul coregrafiei contemporane din România de după 1989. A avut un rol esenţial în multe dintre iniţiativele care au condus la recunoaşterea internaţională a dansului contemporan românesc şi la înfiinţarea unor structuri şi instituţii devenite repere ale acestui domeniu. Între 2006 şi 2013 a fost director al Centrului Naţional al Dansului din Bucureşti. În 2013-1014 a fost bursier al Academiei de Artă din Berlin. În 2014 a co-curatoriat festivalul “Good Guys Only Win in Movies” la Hebbel am Ufer Berlin. A dansat şi a creat spectacole şi lucrări coregrafice prezentate în: Franţa, Germania, Italia, Ungaria, Austria, SUA, Bulgaria, Ucraina, Portugalia, Polonia, Olanda, Belgia, Elveţia şi Slovenia.

Atelier de dans contemporan condus de Sergiu Matiş, la Cluj

Atelier de dans contemporan condus de Sergiu Matiş

Născut în Cluj-Napoca, România, Sergiu Matiş a studiat dans la Liceul de Coregrafie din oraşul său natal (1991-2000), iar apoi la Academia de Dans din Mannheim, în calitate de bursier al Fundaţiei de dans Birgit Keil. Şi-a început parcursul profesional la Tanztheater Nürnberg, unde a colaborat, printre alţii, cu Daniela Kurz, Stijn Celis, Jo Strømgren, Catherine Guerin, Rodolfo Leoni, Russell Maliphant, Lionel Hoche, Jo Kanamori, Rui Horta, Javier de Frutos, Andre Gingras şi cu Jorma Elo.

Din 2008, Sergiu Matiş trăieşte la Berlin, unde a colaborat, printre alţii, cu Colette Sadler-Stammer Productions, Yossi Berg, Oded Graf, Philip Bergmann, Daniel Kok şi Jeeae Lim şi cu Sasha Waltz & Guests. În februarie 2014 a absolvit masteratul de dans Solo-Dance-Authership la HZT / UdK Berlin şi a fost bursier al Fundaţiei Studienstiftung des deutschen Volkes (German National Academic Foundation).

În calitate de coregraf, a colaborat la realizarea mai multor producţii de teatru cu regizori precum Jonas Knecht, Kay Dietrich, Thomas Sutter. A condus workshop-uri şi clase de formare în dans la Tanzfabrik Berlin, HZT / UdK Berlin, eXplore Dance Festival Bucureşti, în cadrul programului educaţional „Carmen” al Filarmonicii din Berlin, precum şi în cadrul companiei Sasha Waltz & Guests, al competiţiei Seoul International Dance Wettbewerb, la Nihon University College of Art-Tokyo şi la Miyako Kato Tanz Raum Tokyo.

Printre creaţiile proprii se numără: Human Nature (2001 – Academia de dans din Mannheim), 89. Grenzenlos (2005 – Teatrul de Stat din Nürnberg), Ending-dong (2008 – Teatrul de Stat din Nürnberg). Piesa sa doom room, creată în timpul mai multor rezidenţe la Radialsystem/Berlin, Kinitiras Studio/Atena şi Laborgras/Berlin, a avut premiera în cadrul Herbstfestival 2011, organizat de Tanzfabrik Berlin, şi a fost prezentată la Bucureşti în festivalul eXplore dance festival.

Proiect Sasha Waltz&Guests

Spectacolul Duet, produs în 2011 de festivalul Moving Romania la compania fabrik din Potsdam, a fost prezentat în cadrul festivalurilor FEST-FDR Timişoara, dance.movement.theatre Gheorgheni, National Dance Festival Bukarest, pe scena teatrului HAU Hebbel am Ufer Berlin şi în cadrul Antistatic Festival Sofia.

Speech a fost un proiect de cercetare bazat pe text şi mişcare, realizat între 16 februarie şi 16 martie în timpul rezidenţei artistice E-motional la Dance House Dublin, în Irlanda, şi la Academia Irish World Academy of Music and Dance a Universităţii Limerick.

Monolog a fost prezentat în cadrul seriei de piese scurte Ada Studios din festivalul Tanznacht 2012.

Keep It Real, lucrarea de diplomă realizată în 2013 în cadrul masteratului Solo-Dance-Authership la HZT Hochschulübergreifendes Zentrum Tanz din Berlin, a fost prezentată în 2013 la eXplore dance festival în Bucureşti, urmând a fi programată în primăvara anului 2015 la Radialsystem în Berlin, iar în noiembrie 2015 la Tanzhaus NRW în Düsseldorf.

Fake – the real deal a fost prezentat la Tanznacht Berlin 2014. Petrushka este un spectacol de dans coprodus de Postremise Chur, Elveţia 2014. Explicit Content a fost prezentat în 2015 la Tanzfabrik /Uferstudios Berlin.

„În acest atelier vreau să propun o modalitate de a genera mişcare pe care o numesc Visible Thinking Body / Gândirea Vizibilă în Corp.

Inter-University Center for Dance Berlin, Sergiu Matiş

Această practică are la bază întrebarea cum poate fi următoarea mişcare vizibilă şi lizibilă, nu doar în raport cu aşteptările privitorului, dar şi pentru performerul însuşi, în procesul de mişcare şi gândire.

Începând cu noţiuni de mişcare şi aliniere a corpului ce îşi au originea în tehnica Klein, cursul urmăreşte explorarea unor strategii de a gândi corpul în mişcare.

Ce fel de dans este posibil într-un prezent supraîncarcat de informaţie şi îngreunat de fantasmele trecutului? Influenţat de gândirea perversă a timpului prezent, dansul acesta îşi propune să înveţe groove-uri de la tehnologie: camera de filmat, tehnici de editare video, animaţie, gif-uri, toate traduse în realitatea corpului. Dinamicile cotidianului contaminează corpul şi îl acoperă într-o realitate anorganică.

Atelierul este o încercare de a ne reaminti prin dans că suntem încă în posesia unui corp, iar mişcarea poate provoca plăcere”, se destăinuia coregraful Sergiu Matiş.

Festivalul dance.movement.theater, la Teatrul Figura Studio

Teatrul Figura Studio din Gheorgheni a organizat în perioada 14-17 mai a cincea ediţie a festivalului de dans şi mişcare dance.movement.theater. Evenimentul, care a adus şase spectacole, şi-a propus maparea graniţelor dintre dans, mişcare şi teatru.

Invitaţii festivalului au fost: Compania Gergye Krisztián (HU), spectacolul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (RO), Berger Gyula (HU) & Roos van Berkel (NL), Teatrul de Dans Europa Centrală – Teatrul Naţional de Dans (HU), Constantin Enache (RO).

Aucţie

Compania Krisztián Gergye s-a prezentat cu spectacolul Aucţie (HU), care plasează în centrul atenţiei o activitate fizică ce poate fi considerată ca dans sau ca o scenă de teatru. Scopul final este crearea unei picturi, ce interpretează activitatea scenică ca o serie de gesturi artistice. Picturile realizate de-a lungul piesei au fost expuse şi puse la vânzare prin licitaţie. Omagiul adus lui Schiele, Bacon şi Freud au fost spectacolele importante a scenei de dans din Ungaria. Piesa a câştigat Marele Premiu a ediţiei a 6-a a festivalului Monotánc (Monodans, Premiul Mono).

UNATC „I.L. Caragiale”: Humanimal (RO)

Humanimal

Coregrafa spectacolului este Alina Iacov, iar interpreţii sunt studentele Universitatăţii Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale”.

Spectacolul pune pe tapet întrebarea: ce ne depărtează de natura sălbatică, dacă instinctele noastre sunt animalice? De multe ori suntem mai cruzi, mai neîndurători şi mai sălbatici, iar când ne referim la instinctele noastre primare, le numim instincte animalice. Să fie oare o recunoaştere a descendenţei noastre? O conştientizare a faptului că le conţinem în baza unei memorii? Oricât de transformate sunt aceste instincte in lumea umană, ele rămân constantă animalică a omului, moştenirea genetică a acestuia.

Gyula Berger (HU) & Roos van Berkel (NL): Your body – my landscape

Gyula Berger este fondatorul companiei de dans „Zero Balet” din Ungaria. Spectacolul este coproducţie cu o coregrafă olandeză, Roos van Berkel. Ideea principală a spectacolului este faptul, că fiecare zi aduce noi întâlniri. Şi din când în când o întâlnire îţi stârneşte o stare de nelinişte. Senzaţia te cuprinde, te cucereşte. O senzaţie care îţi cere să-ţi întinzi mâna, să te întorci, după câteva paşi. Neliniştea. Un cuvânt puternic, cu multe sensuri.

Teatrul de Dans Europa Centrală – Teatrul Naţional de Dans: Hoardă

Hoarda. Foto Dusa Gabor

Teatrul de Dans Europa Centrală este cea mai veche companie de dans din Budapesta. „Hoarda” foloseşte în exclusivitate muzica lui Félix Lajkó. Cele opt piese de muzică povestesc în mod diferit despre laturile naturii umane, despre lupta de zi cu zi, despre încrederea pe care trebuie să o câştigăm, despre zborul fluturelui, despre distanţierea omului de natură, despre extazul puterii, despre supărare, despre inerţia furiei destructive, despre înţelegere, acceptare, familie, comunitate.

Hoarda este mica comunitate a acelor persoane care optează pentru o formă mai umană de viaţă mai bună, dar în acelaşi timp este şi acel grup de persoane care cad pradă unor dorinţe cuprinzătoare şi îşi distrug propriul spaţiu de viaţă.

Teatrul de Dans Europa Centrală: Jurnalul Peregrinilor (HU)

Jurnalul Peregrinilor. Foto Hrotkó Bálint

Cele două spectacole ale lui Máté Mészáros şi Attila Kun, prezentate în cadrul Festivalului de Primăvară de la Budapesta (2014), sunt confesiuni ale coreografilor care lucrează în străinătate, despre diferitele modalităţi de acomodare, despre viaţa în afara ţării, despre cum să îţi găseşti drumul în viaţă.

Directorul artistic al Teatrului Europa Centrală, Attila Kun, a fost solistul renumitului Rambert Dance Company din Londra şi al Baletului Basel din Elveţia.

Máté Mészáros în prezent este membrul companiei belgiene de reputatie mondială Ultima Vez.

Constantin Enache: Sacred Maze – butoh solo (RO)

Sacred Maze

Constantin Enache înscrie şi propune o nouă stilistică în sfera limbajului coregrafic, a dansului şi coregrafiei in spaţiul românesc: trecerea de la limbajul coregrafic arhicunoscut de tip european la un nou univers/diferit: butoh.

Performance-ul „Sacred Maze” îşi propune sa surprindă unele aspecte ale condiţiei umane. Ideea principală este că individul uman angrenat în social este o fiinţă care încearcă adesea să se descopere pe sine insuşi; demersul ce se conturează astfel în întâlnirea cu semenii este obturat de aspecte negative. Socialul manifestat într-un asemenea context poate să distorsioneze multe date ale fiinţei umane. Iar structura fiinţei umane presupune şi un număr de manifestări negative; aceste interferenţe pot conduce la un statut derizoriu. Piesa caută şi o evidenţiere a capacităţii umane de a se elibera într-o măsura considerabilă de aspecte negative care îi marchează personalitatea si comportamentul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.