Un afiş mititel pe ici, un fluturaş strecurat pe colo, o discuţie cuminte pe la orele prânzului. Cam atât. Mash-uri şi bannere – ioc, găleţi, oale, băncuţe, cărucioare, radiouri, toate sunt şterse dintre pomeni. Faţă de circul din anii trecuţi, electoral vorbind avem parte de o plictiseală fără margini. Papagalul uriaş al alegerilor a fost interzis cam tot atunci când oamenii s-au săturat de minciunile primarilor. Nici candidaţii nu se mai dau în stambă, nici populaţia nu-i mai muşcă. Şi cu toate acestea, avem parte de o campanie electorală mai dură decât precedentele. Aproape în fiecare zi, categorii sociale şi profesionale ies în stradă cu pumnii strânşi. În fiecare zi mai apare ceva nebun din subteranele unui mecansim de stat care a luat-o razna. Nu este răsărit de soare lăsat de la Dumnezeu să nu ne trezim cu percheziţii, cu arestări, cu dezvăluiri şocante, cu demisii, cu destituiri. Toate mecanismele statului scârţâie din adâncuri. Chiar şi arestarile. După câteva zile, se prefac în arest la domiciliu sau în control judiciar. Marile dosare de corupţie se pierd prin memorie ca şi numele colegilor din clasele mici. Alte scandaluri, alte fraude le iau locul. Deja încep să mă tem. Nu mai seamănă deloc a carnaval politic. Aduce mai mult a prăbuşire, a dehămare, a cutremur final.
Discretul şi delicatul ministru al Sănătăţii a demisionat! Victorie de doi lei a unui sistem care nu poate fi reformat. Marii beneficiari ai banilor şi aşa insuficienţi atribuiţi Sănătăţii se apără cu toate mijloacele. Ce este ciudat, în ciuda dimensiunilor afacerii cu dezinfectante şi a vechimii ei, nu avem înregistrări, nu avem arestaţi de sfâşiat la televiziuni şi ziare, nu avem copii după acte. Doar un medic necunoscut, sursă a SRI, care a încercat să convingă Marele sistem de apărăre şi păcălire a ţării de pericolul diluării substanţelor şi adaptării bacteriilor. Un medic, patriot şi om cu frica lui Dumnezeu, a explicat de-a fir a păr nenorocirea cu substanţele dezinfectante şi cu afacerile dubioase din spitale. Consecinţa? Marea maşinărie patriotică de la SRI a cumpărat substanţe dezinfectante de la Hexi Pharma SRL. Şi încă fără licitaţie, semn că erau bune şi de mâncat! Ştiţi ce presupune asta? Că substanţele de la Hexi Pharma erau deja imune la teama de SRI iar dresarea lor s-a făcut cu plicul, cu procentele, cu transferul. Altfel nu se poate. Şi ca să nu ne prindem, SRI-ul cel informat şi cel implicat în toate ne anunţă că de-a lungul anilor a trimis celor în drept peste o sută de informări? O sută de informări cretine, ca şi compunerile de clasa a IV-a despre şpagă, despre aranjamente, sau despre diluarea menită să producă un profit mai mare pentru a acoperi şi nevoile unora din SRI, ale directorilor de spitale, ale cine ştie cui din Ministerul Sănătăţii, din guvern sau din Parlament. Uzina de informaţii patriotice a SRI-ului nu ştie nimic despre beneficiarii acestei afaceri oneroase, deşi fusese sesizată, atenţionată, chiar documentată! Măi să fie!
De aici începe marea problemă a acestui scandal cu mizeria din sistemul de sănătate şi cu substanţele dezinfectante care au infestat structuri şi mecanisme ale statului de drept. Să recapitulăm însă antecedentele din alte domenii. Se mai îndoieşte cineva de penetrarea partidelor politice? Nici vorbă! Se mai îndoieşte cineva de acoperiţii din presa română? Au apărut destule dovezi! Se mai îndoieşte cineva de implicarea SRI în funcţionarea justiţiei? Un general bezmetic numit Dumbravă a vorbit în public despre justiţie ca un câmp tactic de acţiune al serviciului. Cel puţin Cotidianul a publicat nenumărate informaţii despre asta. Că SRI-ul şi celelalte servicii operează fructuos în economia de piaţă cu un profit pentru ele şi pentru ofiţerii lor superiori, iarăşi nu avem nici o îndoială. Doar din domeniul sănătăţii nu aveam nici o veste care să ne cutremure. Dar scandalul Hexi Pharma publicat de Tolontan şi de “Gazeta Sporturilor” ne-a lămurit. Există acoperiţi şi informatori şi în sistemul de sănătate. Şi m-aş mira dacă din aprovizionările, licitaţiile şi contractele din Sănătate nu se înfruptă şi serviciile noastre secrete. Cele 70 de achiziţii de la Hexi Pharma făcute la Spitalul SRI mă trimit cu gândul la o asemenea ipoteză aiuritoare!
Marele Mecanism patriotico-protector al consolidării butaforiei statului de drept condus de generalul Coldea începe să scârţâie şi să pută. De la afacerile oneroase ale lui Gioni Popescu am trecut la afacerile lui Sebastian Ghiţă şi Irina Socol. Ghiţă şi Socol, marii iubitori şi beneficiari ai contractelor cu statul, sunt şi cei mai apropiaţi de SRI. Cum se face că apropiaţii SRI sunt şi patrioţi, şi informatori, şi corupţi sau condamnaţi? Parcă şi Dorin Cocoş şi Nicolae Dumitru-Niro erau tot ai SRI-ului? Elena Udrea zicea că au carat bani unde au primit ordin de la conducerea Serviciului. Nu ne mai rămâne decât să ne întrebăm şi oficial şi în somn câţi bani au ajuns la SRI sau la oameni din conducerea acestuia din marile afaceri numite Microsoft sau restituirile prin ANRP! Am mai scris în acest loc despre marii beneficiari ai restituirilor de la SRI cum se laudă că nu păţesc nimic pentru că sumele au fost împărţite cu “băieţii”. Vorba unuia, de ce i-o fi trebuit ăluia două vile la Saint-Tropez? Doar nu dormea piciorul drept într-una cu şi cu stângul în cealaltă!
Afacerea Hexi Pharma ne trimite şi la incompetenţa unor ofiţeri SRI, dar şi la interesele personale ale acestora. E logic să încercăm o cercetare cu lupa şi din acest punct de vedere. Doar n-o să fie presa, politica, guvernul, chiar şi biserica şi armata pline de afacerişti şi corupţi iar băieţii din SRI să fie nişte nevinovaţi cuminţi, cu viaţă modestă, sărăcuţi şi drepţi, stând prin apartamente strâmte şi întunecoase, cu salarii care abia se ajung de la o lună la alta!
Măi să fie de pomină şi de pomană! Acest scandal ne trimite direct la slăbiciunile SRI-ului şi la mâncătoriile dintre servicii (probabil că bătălia pentru caşcaval se înteţeşte cu fiecare zi şi se întinde pe toate domeniile de supraveghere!?). Aşa a fost de la Măgureanu citire şi se continuă vârtos până în ziua de astăzi. Marea noastră păcăleală se numeşte Klaus Iohannis. Eu l-aş adăuga şi pe Dacian Cioloş. Ei au venit pe un val de mare încredere şi ne aşteptăm să pună punct tuturor practicilor de acest gen. Dacă preşedintele Klaus Iohannis mai zice câte ceva despre alegeri şi despre bingi-bingi, despre serviciile secrete şi despre amestecul acestora în politică, presă, economie, chiar şi în sănătate, e mai ceva decât Omul de pe Bucegi. Şi Ciolos, la fel. Este un minunat agricultor care schimbă priorităţile după cum plouă la TV, la Bruxelles, la SRI, la Cotroceni şi chiar la Paris.
Avem parte de nişte alegeri fără campanie şi de un val de dezvăluiri şi nemulţumiri care înfurie şi stârnesc mânia, parcă într-adins pentru a pregăti lumea de o revoltă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.