Când introvertiții fac să aibă lumea sens

Am înțeles, filmele românești nu îți plac decât dacă te fac să râzi ca Nea Marin. Am înțeles, nu e băiat care să nu știe cum se face și ce trebuie să fie pe un ecran ca să te distrezi. Uite, un film unguresc. Se întâmplă într-un abator. Dar și în vis.

Și nu e deloc un vis teribil. E genul acela de vis pentru care îți pare rău că nu ești pregătit să ții minte cele mai frumoase lucruri care ți se întâmplă. Poate propoziția aceasta nu este așa clară pentru că fiecare crede că e frumos ce îi place lui… Să îl lăsăm un pic la o parte. Și să parcurgem drumul invers. Ești ciudat. Ca povestea aceasta.

Să spunem că stai după colț și vezi că soarele îți atinge vârful pantofilor. Te dai un pic în spate. Este una dintre primele scene din filmul regizat de Ildikó Enyedi. Cum spuneam, se întâmplă într-un abator și animalele pregătite pentru sacrificare sunt sacrificate până la urmă, dar numai pentru că așa se întâmplă într-o măcelărie, în care grosimea stratului de grăsime face diferența între carnea de calitatea I și cea de calitatea a II-a. Chiar și atunci când este vorba de numai doi milimetri.

„O poveste complexă şi specială despre ezitările sexualităţii” (Hollywood Reporter)

Visul post-romantic

Sigur, unele vise sunt mai interesante, altele mai puțin… iar pe cele mai simple nici nu prea le ținem minte. Până când aflăm că nu suntem singurii care le visează. În sfârșit. După ce s-a făcut praf simbolismul lucrurilor puse în legătură prin tot felul de povești. Când nu e om să nu fi pus în reveria (sau angoasa) lui cinefilă lama pe un iris… să nu fi băgat mâna în borcanul cu furnici și așa mai departe… un cerb oarecare bănănăind prin pădure cu o căprioară (nu tu pericol, nu tu spaima „aceea“- cel puțin în vis) nu pare cine știe ce vis… dar contează și cu cine îl împărtășești. Ca și filmul. Chiar și atunci când ești aproape sigur că fiecare vedem filmul lui și procesul de a declara ceva frumos sau bine făcut ar fi unul pe care îl parcurgem de unii singuri. Este, exact asta nu e așa în filmul acesta.

Cruzimea zâmbetului

Știi „Basic Instinct“, ei, regizorul acelei povești, Paul Verhoeven, s-a urcat la începutul acestui an pe scena Festivalului Internațional de Film de la Berlin să anunțe ce film merită Ursul de Aur în 2017, și a recunoscut că premiul merge spre o peliculă despre „doi oameni conectaţi într-un mod uimitor. Juriul s-a îndrăgostit de acest film nu doar pentru măiestria cu care este făcut, ci, mai ales, pentru că ne aminteşte de un cuvânt pe care îl folosim cu prea mare uşurinţă în ziua de azi: compasiunea“. Pe de altă parte, de la Kusturica nu s-a mai filmat o sinucidere pe care să îți dorești să o revezi cu sufletul mustăcind… dar și la gură.

„O poveste neobişnuită şi uluitoare de dragoste între inadaptaţi” (Variety)

Când, gen

În România, „Despre trup și suflet“, în original „Testről és lélekről“, a făcut săli pline mai întâi la Cluj-Napoca în timpul TIFF și acum a intrat în cinematografele din toată țara cu tot cu regizoarea sa, care a stat departe de marile ecrane aproape două decenii înaintea acestei producții, cu protagoniștii debutanți în roluri principale (Alexandra Borbély și Géza Morcsányi, până acum scenarist), cu vreo două piese cântate de Laura Marling pe coloana sonoră după care o să tot cauți ca să vezi cu ce te-au prins. Ca să știi unde erai atunci când s-a reinventat genul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cosmin Tupa 152 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.