„O să fie ceva special“, îmi spune unul dintre organizatorii evenimentului. Într-o parte, lumina era tot mai albastră dincolo de peretele de sticlă. În cealaltă parte, o sală adâncă, peste care corpuri de iluminat rotunde dezvăluiau o scenă. De o parte și de alta a încăperii tablouri în care texturi și regnuri diferite nu încetau să se intersecteze se despărțeau pe pereți. Prietenii lui Obie începeau să umple sala.
Când afară a fost întuneric, s-au aprins reflectoarele. Dintr-o nacelă suspendată la capătul unui braț extensibil al utilajului pe care de obicei îl vedem folosit pentru lucrările electrice realizate la înălțime, violonista Adina Dura (Adn) a început să cânte. Peste drum de intrare, fâșâitul spray-urilor cu vopsea anunța că expoziția este prefațată vizual de Erps, cunoscutul graffer. „A trebuit să mă apuc de ceva mai artistic, la mine-n bloc erau numai doctori, avocați, trebuia să fiu mai cizelat“, spunea cândva artistul născut în Ferentari și crescut în Ștefan cel Mare.
1999 este anul în care a început să facă Graffiti.
Prietenie și alți demoni
În spațiul Avanpost, din apropiere de stația de metrou 1 Mai, lângă Piața Chibrit din București, a avut loc joi, 9 martie, vernisajul expoziției Dualitas, adunând lucrări realizate de Obie Platon.
Coregrafia lui Junior Manea îi întâmpina pe cei care se strecurau înăuntru. Demonstrația de street dance a dinamizat podeaua și a făcut loc săriturilor de pe scenă. „Trebuia să vină o trupă întreagă, erau campioni la gimnastică aerobică și a venit doar el. Așa se întâmplă atunci când chemi oamenii doar pe prietenie“, șoptea același organizator. Academicianul Răzvan Theodorescu este citat pe materialele care însoțesc expunerea: „prin arta murală a lui Obie care a înnobilat ziduri bucureștene, dar și cele din Londra și Berlin, Budapesta și Lisabona, ba chiar și din îndepărtata Chină, «Arta stradală» a fost ridicată la rang de expresie cultă, rafinată, provocatoare. Îl socotesc un artist de prim format și de talie internațională“.
Dezvăluirea numelor
În spatele scenei muzicile erau improvizate de Diana Miron și Leonard Croitoru. Acordurile au interacționat cu gesturile dansatorului, apoi s-au insinuat printre cutele unei draperii negre strânse pe podium. Actorii Ana Pepino și Paul Cimpoeru modelau din materialul întunecat un performance gestual, pe marginea legendei lui Pygmalion. Îmi trece prin cap că nu știu ce nume purta statuia de fildeș din legendă și încep să caut pe telefon. Diferiți autori au dat nume diferite. Unii spun că era nimfa Galatea, alții îi zic Dido ori Elissa. Goethe nu se jenează să o numească Elise (justificabil, pe semne). „Fiecare vede ce simte“, spune Obie Platon când ajunge la microfon, pentru a însoți lucrările expuse cu o serie de vorbe. „Am încheiat o serie de lucrări, o gamă de gânduri“, începe el, timid. Apoi deschide o serie de mulțumiri și lasă microfonul pe scenă și face câțiva pași înspre public. „O să dansez“.
Coregrafii coloristice
Și Obie începe să alunece pe melodia improvizată de instrumentiști. Pășește, se apleacă, se sprijină în palme și își ridică ambele picioare de la pământ. Se oprește să își lase cheile și telefonul lângă scenă și se întoarce în fața semicercului format din invitați în fața scenei. „Am pornit de la cinci personaje fictive – Allan Dalla, Pop Prince, Madame Mezzanine, Qrip Tic și Lost Letter. Fiecare corespunde unui solid platonic și unui element: apă, aer, pământ, foc și universul“, povestea el, la un moment dat. Toate aceste chipuri au căpătat treptat consistență și au definit arta unui Obie Platon inconfundabil. „Practic, ce se vede în «Dualitas» este episodul 2 al unui proiect pe care l-am început la Casa Poporului“. În ianuarie 2016, Obie Platon a expus tablourile din seria Humanutopia la sala Brâncuși de la Palatul Parlamentului. „Împreună vor fi într-o serie. Sunt portrete ale personajelor din societatea contemporană. M-am ambiționat să merg într-o singură direcție. Am vrut să fie coerent ca mesaj. Am vrut să extrag portrete din societate, care au suferit o tranziție odată cu trecerile de la un regim la altul, și cu evoluția tehnologiei. Sunt figuri din medicină, religie, politică sau artă care se remarcă în lumea de azi.“
„Aceste lucrări conțin semințele de la care se va dezvolta proiectul din China“, spune Obie. De pe 17 martie, artistul este la Shanghai. Până la toamnă, va pregăti acolo o expoziție și va picta pe mai mulți pereți din oraș, în urma unui contract cu primăria din marele oraș chinezesc. „Consumerism, corporație, urbanizare sunt temele pe care voi lucra acolo“. După aceea, lucrările sale sunt așteptate la New York și Huston, pentru alte expoziții care sunt în fază de proiect. „Acolo temele vor fi altele, capitalism, branding, fast-food“, spune el.
Primul graffer ieșit din Bacău
„Desenam de mic, dar atunci, în clasa a V-a, am făcut primele lucruri pe un perete în Bacău. Am continuat până în clasa a IX-a. Atunci am început să mă conectez cu Bucureștiul. Până atunci era doar o joacă. În Bacău eram cam primul care făcea chestia asta cu spray-ul. Între timp au apărut și alții, mai tineri, care fac lucruri bune. Povestea mea e valabilă și pentru alții. Eu am vrut să îmi creez un stil. M-am rupt puțin de litere și nume scrise pe perete și am vrut să transmit un mesaj.“
După București, arta l-a dus foarte repede în contact cu grafferi din toată lumea. A lucrat în multe țări din Europa, în Statele Unite și în Asia, și poate să vorbească despre ce aduc românii special pe pereții lumii: „pictura murală o găsesc specifică nouă. Avem toate mânăstirile care ne asigură o fundație. Graffiti și street-art a început în anii ’70, în New York, dar la noi sunt lucruri pictate pe pereții clădirilor de artiști de la 1500. Fiind din Moldova, lucrurile astea m-au influențat. Indiferent că folosesc spray sau vopseluri, am simțit mereu influența asta. Cei de afară preiau ce au făcut cei din NY. Cum noi avem această fundație, cred că asta ne dă personalitate“, spune artistul, cunoscut și pentru lucrarea sa de pe un perete de lângă Biserica Sf. Gheorghe Nou din Capitală.
Noua religie coloristică
Cum a intrat în galeriile de artă pictura pe care Obie Platon o făcea pe stradă? „După comunism au rămas multe clădiri gri și calcane căzute, așa că România este și un loc propice în care să te dezvolți. În alte țări e totul reparat și văruit. Cred că am avut noroc să cresc după Revoluție. Era un moment în care a explodat o anumită atitudine de manifest. Oamenii începeau să se exprime. Eu m-am format chiar atunci când românii au început să se regenereze. După Revoluție, toți scriau pe pereți. Asta ne face mult mai speciali. Ne dă un nerv anume.
Când făceam murale nu eram prea atras de pictură și expoziții. Mi s-a părut mereu că eu fac un lucru diferit de restul pictorilor. Cred că în viitor fenomenul va avea secția lui la Facultatea de Arte.
După cenzura de la Sf. Gheorghe m-am gândit că desenez în spațiul public, dar uite că sunt legi care te limitează și te trezești cu lucrarea cenzurată. Atunci am început să descopăr lucrul în atelier și am acceptat mutarea lucrărilor în expoziții.“
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.