Când te recunosc, ești mai aproape de moarte

Imigranţii sirieni nu mai pot ajunge acasă. Bashar al-Assad face de mult mai multe ori mai rău decât se vede la televizor că a făcut ISIS. Iar Siria este împărțită acum între Bashar al-Assad și ISIS.

Un interviu realizat pe 23 ianuarie 2017, cu cetăţeanul sirian Abu Ibrahim Zaza Seblaniy, născut în anul 1982 în Alep, fost jurnalist în Damasc, unul dintre liderii comunității siriene din Ucraina.

Romeo Istrati: Domnule Ibrahim Abou, ne puteți face un tablou general al conflictului din Siria? Cum a început? Ce forțe sunt angajate? Bashar al-Assad, contestatarii acestuia, kurzii, rușii, americanii, ISIS și alții?

Ibrahim Abou: E foarte dificil să facem o prezentare riguroasă asupra situației, dar aș spune că, pentru anii ’50, Siria era un stat democratic. În 1961 s-a rupt coaliția pe care am avut-o cu Egiptul și în 1963 Partidul Socialist Ba’ath a fost cel care a preluat, cu forța, puterea, nedemocratic. A fost tatăl lui Bashar al-Assad, după care, în anii ’70, a avut loc acel conflict militar care a dus la poziționarea acestora. Din 1963 nu au avut loc alegeri democratice în Siria. A fost un dictator, dar a fost un dictator viclean. În timp ce crea măsuri de represiune, în același timp exista și o creștere economică în Siria. În anii ’80 a avut loc o revoluție împotriva acestuia, au fost uciși zeci de mii de oameni în acea perioadă. Au rămas înfricoșați și învinși, dar au avut posibilitatea să continue munca, serviciul, să-și procure alimente.

„Câteodată se văd la ISIS arme rusești, câteodată arme americane și câteodată ISIS îl susține pe Bashar al-Assad, nimeni nu știe cine este în spatele lor.“

Bashar al-Assad, un preşedinte nelegitim

În 2000 președintele a murit și, într-o formă ilegală, nedemocratică, parlamentul din Siria l-a numit pe Bashar al-Assad președinte. Bashar al-Assad nu avea nici vârsta necesară, avea doar 34 de ani, iar pentru funcția de președinte, în Constituție era stipulată vârsta de minimum 40 de ani. Populația totuși îl iubea, era un sentiment de apropiere față de acesta, pe considerentul că el a studiat în străinătate și că are o mentalitate diferită față de cea a tatălui său. Pas cu pas, Bashar al-Assad a distrus tot sistemul economic construit de tatăl său, până în 2008. În 2008, guvernul lui Bashar al-Assad a început un joc extrem de periculos cu rezervele de petrol din Siria și aceasta a dus la o catastrofă economică ce a lăsat un număr mare din populație fără resurse, fără locuri de muncă.

Cum a pierdut Assad controlul graniţelor

Nu s-a încercat neapărat îndepărtarea regimului Bashar al-Assad, ci s-a încercat convingerea lui Bashar al-Assad să lupte împotriva corupției, să schimbe modul de lucru. Pe parcursul a șase luni, să spunem că manifestările au fost relativ pașnice, tot mai multe localități au ieșit în stradă, au început să manifeste împotriva greșelilor și împotriva atitudinii opresive a sistemului. Bashar al-Assad a avut obsesia de a proteja orașele mari și capitala, fiindcă a crezut că se va întâmpla ca în celelalte țări arabe, demonstrațiile pașnice să schimbe puterea în capitală, de aceea a luat și a comasat tot ce înseamnă soldați din zona de graniță în zona marilor orașe și a capitalei. Astfel, într-o formă sau alta, Bashar al-Assad a pierdut controlul granițelor și granițele au rămas deschise pentru fel de fel de persoane care au intrat în Siria, granițele nu mai există. Și, de asemenea, Bashar al-Assad a făcut greșeala de a elibera anumite persoane radicale din închisori și acești radicali au încercat să formeze noi grupuri de protestatari și, cumva, să preia controlul asupra revoluției din țară. Aceasta s-a dublat prin prezența străinilor veniți de dincolo de frontiere și, iată, așa avem prezența ISIS aici.

Deturnarea revoluţiei

La începutul revoluției, a fost o revoluție a tuturor sirienilor. Arabi, kurzi împotriva lui Bashar al-Assad. Dar după aceea Bashar al-Assad a încercat să-i dezbine și, astfel, a atras de partea lui anumite grupuri de kurzi, dându-le bani, alimente, armament, dându-le această putere mai ales în zona de Nord a Siriei. Și mai mult decât atât, deoarece Bashar al-Assad nu este sunnit, a aruncat vina asupra sunniților, i-a atras de partea lui pe șiiți, spunând că sunniții vor să-l dea jos, și așa s-au creat bazele și premisele unui război religios.

„Rusia a fost aici din prima zi a războiului“

Acolo este un război civil acoperit cu un război religios. Pentru că înainte nu au luptat șiiți cu sunniți.

El a vrut să facă asta, nu i-a reușit, încercările au fost cu trei ani în urmă și nu i-a reușit. De fapt, Iranul și Rusia au fost prezente din prima zi în acest război, numai că nu erau vizibile. În 2014, când regimul era aproape să cadă, atunci Iranul a trimis cât mai multe forțe șiite care au atacat și au început să-i ucidă în mod deschis pe sunniți. Cu cât Iranul trimitea mai ­mulți luptători, cu atât mai mult s-au radicalizat lucrurile, încât lumea a început să lupte împotriva acestor luptători trimiși de Iran.

Misterul din spatele ISIS

În momentul de față, America este cea care susține kurzii din Nord, iar Bashar al-Assad este sprijinit de către iranieni și ruși. Revoluționarii din opoziție sunt sprijiniți de Turcia, dar nu atât cât ar trebui. Dar cea mai mare întrebare și-o pun sirienii: cine susține ISIS? Câteodată se văd la ei arme rusești, câteodată se văd la ISIS arme americane și câteodată ISIS îl susține pe Bashar al-Assad, nimeni nu știe cine este în spatele ISIS. În momentul în care opoziția lupta împotriva ISIS și eliberase foarte mult din zona ocupată de aceasta, atunci Rusia a început să bombardeze Alepul și a făcut astfel încât să forțeze opoziția să înceteze eliberarea zonelor ocupate de ISIS. Proiectul care a fost gândit de opoziție și de Turcia a fost acela de a crea o zonă în Nord, unde să se poată refugia emigranții și să trăiască în pace, fără să se tragă în ei. Dar acest proiect nu a avut succes din cauza bombardamentelor rusești. Aceasta este la momentul de față imaginea generală a situației din Siria.

10 milioane de refugiați interni și externi – una dintre dramele produse de războiul din Siria

Refugiaţii, o sursă de îmbogăţire pentru Assad

M-ar interesa numărul de emigranți. Cam la ce număr se ridică?

Numărul de morți s-ar ridica de la 300.000, până la 600.000, iar numărul invalizilor și al răniților, cam la aceleași cifre. Luăm în calcul o populație de circa 20 de milioane de sirieni.

Și emigranți?

400.000 sunt doar prizonieri în tabăra lui Bashar al-Assad, sau dispăruți. Și sunt aproape 10 milioane de refugiați interni și externi. Și există o situație cu totul interesantă: faptul că, de obicei, refugiații pleacă din zonele libere în zonele ocupate de Bashar al-Assad. De ce? Pentru că Bashar al-Assad bombardează restul zonelor și singura zonă de siguranță este cea ocupată de Bashar al-Assad. Și atunci se refugiază pe teritoriul guvernamental al lui Bashar al-Assad. Iar alții au o opțiune total diferită, aceea de a prefera să trăiască sub bombardament, numai să scape de regimul lui Bashar al-Assad.

Ce face Înaltul Comisariat ONU pentru emigranți? Cum îi ajută?

Nu am simțit niciun ajutor din partea ONU. Ei îl ajută pe Bashar al-Assad.

„Sirienii nu mai cer interzicerea armelor chimice de către al-Assad, deoarece s-ar muri mult mai dureros folosindu-se armamentul tradițional.“

De ce atât de mulţi bărbaţi?

Pe lângă refugiații adevărați din Siria, care pleacă din cauza războiului și care vin în UE, s-au strecurat și persoane radicalizate?

Majoritatea refugiaților fug de moarte. Mulți europeni se întreabă de ce majoritatea refugiaților sunt bărbați. Pentru că Bashar al-Assad încearcă să-i răpească pe bărbați și să-i pună să lupte, împotriva voinței lor, în armata lui. Ei fug în Turcia și, de acolo, în Europa. Iar drumul este foarte periculos, este o călătorie foarte periculoasă și foarte mulți mor pe drum. Și atunci, ei aleg opțiunea de a pleca doar ei, fără să-și ia femeile și copiii, din cauza primejdiilor pe care le întâmpină pe drum. Dacă scapă, se gândesc la reîntregirea familiei într-o formă mai puțin periculoasă, nu prin traseul pe care îl urmează ei. Majoritatea sirienilor sunt persoane educate, persoane care au trăit într-un mediu multicultural și multireligios. În Siria sunt mai multe confesiuni religioase, s-au înțeles între ei, deci nu este cazul pentru un război religios și nici nu au o viziune radicală. Problema totuși începe cu o parte din noua generație. Avem copii care au crescut, s-au maturizat în circumstanțele unui război fatal de șase ani.

Armele de distrugere în masă

Președintele Bashar al-Assad a fost acuzat că a folosit arme chimice de distrugere în masă. Este adevărat sau este același scenariu ca în Irak, cu Saddam Hussein care ar fi avut arme chimice și, de fapt, nu a avut?

Populația civilă a fost cea care a adus cele mai multe dovezi reprezentanților ONU despre folosirea armelor chimice de către Bashar al-Assad. Nimeni nu a luat în calcul aceste dovezi, deși este știut că, o dată la două-trei săptămâni, Bashar al-Assad folosește arme chimice.

Și acum?

Da, este o situație diabolică. Sirienii nu mai cer stoparea folosirii armelor chimice de către Bashar al-Assad, deoarece, dacă le-ar stopa, s-ar muri mult mai greu și mai dureros folosindu-se armamentul tradițional. Folosește napalmul și bombele-butoi.

„Pacea rusească“

Credeți că Rusia dorește doar să sprijine regimul Bashar al-Assad sau vrea, de fapt, să-și instaleze baze militare în Siria și să își facă un cap de pod acolo?

Pentru început, să știți că Rusia ocupă Siria și ocuparea Siriei de către ruși nu este nouă. Poate știți că de ceva ani de zile sunt specialiști ruși, consilieri ruși care locuiesc în Damasc și sunt cei care, de fapt, l-au adus pe Bashar al-Assad la putere. Dar acum, frica cea mare pentru ei este că Bashar al-Assad o să cadă. Lui i s-a oferit foarte mult sprijin armat din Rusia și Iran și pierde totuși în fața unor grupuri mult mai mici și mult mai slab dotate militar. Lavrov a spus acum două zile că, fără sprijinul Rusiei, opoziția ar lua Damascul în două sau trei săptămâni. Acum ei încearcă să îngenuncheze opoziția, să dezbine opoziția și să o corupă. Să creeze un nou guvern, format și din vechiul regim și din noul regim, dar acest nou guvern, acest nou sistem, să fie în totalitate fidel Rusiei. Mesajul Rusiei față de sirieni este clar: „vă ucidem sau vă guvernăm“.

Cu două zile în urmă, Bashar al-Assad a semnat un nou contract cu Rusia, prin care pune la dispoziție aeroporturile siriene pentru 49 de ani de acum încolo.

Putem vorbi despre crime de război săvârșite de armata Rusiei în Siria?

Cu siguranță este așa, dar iată că toate aceste organizații, cum este ONU, la un moment dat, nu bagă de seamă aceste crime, cum, de altfel, s-a întâmplat și în Georgia sau Ucraina.

300.000 este cea mai „optimistă“ estimare a numărului morţilor în războiul din Siria, iar numărul invalizilor se ridică la circa 600.000, la o populaţie de 20 de milioane

Gardurile anti-migranţi nu sunt o soluţie

Ce părere aveți despre gardurile pe care le ridică unele țări ca Ungaria, Austria?

Nu este aceasta o soluție pentru a-ți proteja țara de refugiați sau de a rezolva situația refugiaților. Siria are 20 de milioane de locuitori. Atât timp cât Rusia și Iranul omoară oameni în Siria, oameni din Siria o să fugă în toate direcțiile. Nu poți să oprești oamenii să viseze la o viață normală. Există o singură soluție pentru această problemă. Dacă Rusia va accepta un singur refugiat, iar numele acestuia va fi Bashar al-Assad, lucrurile se vor rezolva. Dar aș spune acum, nemaiglumind, că cel mai important lucru și singura soluție este aceea de a duce în fața sălilor de judecată, în fața instanțelor, toți criminalii de război din Siria.

Multe voci politice din Europa, unele radicale, consideră că avem de-a face cu un val de islamizare a Europei. Clerul radical european.

Este important ca păstrarea chipului democrației europene să se facă prin lupta împotriva radicalismului de orice fel. Care e diferența dacă femeia alege să poarte ori hijab ori burkini? Dacă fiecare persoană din societate are drepturile care sunt garantate, poate să facă ceea ce-și dorește. Dacă distrugi valorile liberale ale Europei, nu mai ai Europă și atunci nu mai contează dacă e islamică.

„Ambasadele lui al‑Assad din toate țările funcționează ca niște servicii secrete care strâng date despre refugiați.“

Kurzii, o „minoritate preferată“

Cum vedeți rezolvarea situației kurzilor? Kurzii sunt și în Siria și în Iran și în Turcia și vor statul lor independent.

Este o întrebare foarte grea. Pentru început, trebuie spus că minoritatea kurdă a fost „minoritatea preferată“, ca represiune, a dictatorilor din zonă. Dar trebuie să înțeleagă kurzii că, de fapt, represiunea nu a venit din partea arabilor, a venit din partea dictatorilor. Dictatorii au vrut să se înțeleagă că a venit din partea arabilor, dar nu a fost așa. O parte din ei au ajuns să creadă că luptă cu arabii, și nu cu dictatorii, iar Rusia și alte țări oferă sprijin în cadrul comunității kurde, acea mișcare naționalist-teroristă PKK, care nu reprezintă toți kurzii, dar ăștia dețin arme și chiar ajung să comită represalii asupra unor kurzi care nu-i susțin pe ei. Opinia mea este că nu poți forța o persoană să trăiască cu tine. Și suntem mult mai puternici dacă ne unim cu toții împotriva conducerilor dictatoriale.

Când sperați să ajungeți acasă?

Nu mai pot să ajung acasă. Milioane de sirieni vor să ajungă acasă, dar nu pot pleca. Ce vedeți la televizor făcut de ISIS, Bashar al-Assad face de mult mai multe ori mai rău. Cum să-și dorească cineva să se reîntoarcă în Siria, când Siria este împărțită acum între Bashar al-Assad și ISIS? De aceea, singura soluție de a te întoarce în Siria este atunci când toți criminalii de război sunt deferiți justiției.

Începând cu rușii. Alegeri democratice?

Din 1963 până în 2014 nu a fost nicio alegere democratică în Siria. În 2014, Rusia l-a forțat pe Bashar al-Assad să organizeze alegeri false. Majoritatea țărilor din lume colaborează cu regimul Bashar al-Assad ca și cum ar fi un regim legitim, dar în 2014, de fapt, în mod legal și real, Bashar al-Assad nu controla nici jumătate din Siria. În perioada aceea, ISIS controla între 24%, până la 40% din teritoriu Siriei. Deci el nu este nici acum un președinte ales al Siriei.

Refugiații sirieni nu au încercat să organizeze, într-o formă de rezistență, un guvern în exil, de exemplu, împotriva lui Bashar al-Assad?

Ambasadele lui Bashar al-Assad din toate țările funcționează ca niște servicii secrete care strâng date despre refugiați. Și se folosesc toate strategiile sovietice de pe vremuri, pentru monitorizare. Deci majoritatea sirienilor se tem să-și facă simțită prezența sau să apară.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Romeo Istrati 2 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.