Diversiunea perfectă nu poate fi decât una pe care nu o observă nimeni. O vreme, câteva zile, aşa a fost aceea a teroriştilor din decembrie ’89. Ce ascundea ea? O schimbare de regim care nu se dorea atât de radicală pe cât arătau aparenţele.
Acum, nu se ştie pentru câte zile, ceva trebuia ascuns din nou. Mai exact, era necesar ca televiziunile din ţară să nu vadă subtilităţile unei alte schimbări. La fel de importantă, poate, ca aceea din’89. Se schimba Legea strategiei de apărare naţională. Băsescu nu a reuşit să aducă în faţa Parlamentului schimbarea acestei legi. Iohannis a reuşit. Cu ajutorul lui Ponta. Premierul s-a dus să-şi opereze genunchiul în Turcia. Toată atenţia presei s-a concentrat pe chestiunea absenţei îndelungate a premierului din ţară şi pe desemnarea unui prim-ministru interimar.
Era clar că, în faţa acestui eveniment, nimeni nu va avea chef să pună în dezbatere publică strategia naţională de apărare a ţării. Parlamentarii – care se informează, la noi, exclusiv din dezbaterile televizate – au fost puşi în faţa strategiei, dar gândul lor era în partea cealaltă: ce se va întâmpla, oare, cu majoritatea parlamentară dacă Ponta are de gând să lase locul altui prim-ministru?
Ce ar fi fost de observat în noua strategie dacă observatorii ar fi avut atenţia focusată pe această lege? Ceva ce era mai bine să nu fie observat. De acum înainte nu va mai exista niciun domeniu al vieţii noastre sociale (nici mediul, nici educaţia, nici sănătatea, nici cultura) care să nu fie subiect al strategiei naţionale de apărare. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că CSAT-ul devine mai important decât Guvernul. Pentru o vreme. Atât cât va fi necesar. În ce scop? Pentru ca statul român să fie scos de sub controlul forţelor guvernamentale politice şi trecut sub controlul forţelor guvernamentale nepolitice (SRI, Justiţie etc.). De ce era necesară această militarizare soft a statului? Pentru a curăţa statul de cancerul corupţiei politice. Se putea face altfel această curăţare? S-a dovedit, vreme de 25 de ani, că nu s-a putut. Dimpotrivă. Vreme de 25 de ani clasa politică de la noi s-a transformat într-o mafie din ce în ce mai organizată.
Lupta anticorupţie nu mai putea fi dusă prin intermediul forţelor guvernamentale politice. Cine nu înţelege acest impas îngrozitor se va îngrozi de pasul pe care noua strategie naţională de apărare a României îl face în direcţia unui stat nedemocratic. Cine îl înţelege se va afla în faţa unei întrebări dogmatice: vor fi atât de înţelepte forţele guvernamentale nepolitice încât să cedeze, cândva, puterea pe care le-o conferă această strategie unor forţe politice noi, curate? Probabil că da, dar aceste forţe curate trebuie, mai întâi, să se constituie şi să înceapă a funcţiona.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.