Un eveniment nocturn care ar fi trebuit să rămînă unul banal, oarecare, consemnat doar în raportul de activitate al Brigăzii Rutiere Bucureşti, ni-l readuce în actualitate pe fostul politruc Cristian Boureanu, vechiul şi noul huligan scandalagiu. Destul pentru a înţelege de ce evenimentul a trecut repede din sfera faptului divers ori, cel mult, al mondenităţii, în aceea a infracţionalităţii.
Ne amintim că în anii din urmă, de cînd Boureanu intrase în viaţa politică prin efracţie, prin uşa din dos a onorabilităţii, acolo unde, încă din prag, Brătienii l-ar fi trimis la plimbare să repete măcar cei şapte ani de acasă, ne tot întrebam cum se face că nici ”capul de bour”, mîndria filateliştilor, nu mai era ce-a fost: devenise ”timbru sec”! Dădeai să-l lipeşti pe acte notariale şi constatai că nici guma arabică nu-l suporta; nu stătea locului decît fixat cu scuipat!
Au trecut prin ”ograda” politicii româneşti, la începuturile vieţii noastre parlamentare, şi Vasile Văcaru şi Nicolae Văcăroiu şi au făcut-o cu destulă decenţă şi demnitate. În schimb, nimeni n-a întruchipat mai convingător decît Boureanu originile locului de baştină: izlazul, mahalaua păşunistă şi patrupedul. Privindu-l la dezbaterile televizate, ori în plenul Parlamentului, acolo unde civilitatea are rigori şi convenţii, Boureanu era uşor de recunoscut: dintre toţi, el era invitatul sau vorbitorul care în toiul discuţiilor intra în subiect cu copitele, cu toate predicatele o dată şi cu patru picioare ca-n staul: tropăia, împungea, spumega, împroşcînd din raşpelul limbii mojicii şi lovituri sub centură, ca în seara coliziunii cu poliţiştii rutieri. El era Goe ajuns la maturitate, la fel de prost crescut şi la fel de legănat în răsfăţul că atîta timp cît e la sînul ”mămiţichii” din dealul Cotrocenilor şi-n poala de cloşcă a partidului-stat, poate să-şi permită oricîte ieşiri de haimana şi de mitocan.
În spatele limbuţiei de farsor, dincolo de aerul de fante din Bariera Vergului, cu obrazul de PVC (vezi afacerea prosperă cu OLTCHIM, la vremea cînd combinatul îşi dădea duhul!) era numai teren viran invadat de gunoaie. Dacă îl scuturai puţin, vedeai jegul moral, vedeai apetitul oportunistului şi fripturistului de a-şi exersa slabele abilităţi de antreprenor priceput în afaceri, altele decît cele picate din mila statului, pînă la insolvenţă, la faliment şi executare silită. Dacă dădeai la o parte perdeaua de infatuări şi gargară, vedeai culisele sordide ale colecţionarului de infracţiuni economico-financiare, rămase fără urmări pentru că justiţia se mai uită, încă, la ele ca…boureanu la poarta nouă!
Astăzi, după ce a ultragiat tot ce se putea ultragia: bunul-simţ şi bunele maniere, vocabularul şi fondul principal de cuvinte, familia şi tot spaţiul public în diverse împrejurări şi ocazii, a venit rîndul oamenilor cu caschetă şi trese. Şi tot azi, cîţiva ciraci de pahar, de chiolhanuri şi de tăiat frunză, dintre care, în mod natural, se remarcă eterna justiţiară de vodevil, Ţaţoiu, se tot ostenesc să-l prezinte pe Boureanu drept victimă pentru a-l scoate ”basma curată” din bucluc. Cu toţii uită ori ignoră voit faptul că numai un viciu legislativ care îi lasă pe oamenii legii în voia sorţii şi la discreţia apucăturilor oricărui derbedeu a făcut ca întîmplarea să degenereze în reacţii de autoapărare ale poliţiştilor rutieri. Altundeva, acolo de unde ne vin scenele acelea tari după care murim de plăcere văzîndu-le, cu oameni ai legii în exerciţiul funcţiunii, încă din prima secundă, un individ de teapa lui Boureanu n-ar fi avut nici timp, nici chef de circ, scandal şi filmări pentru că pur şi simplu s-ar fi trezit cu mîinile legate la spate, cu bărbia pe capota maşinii şi cu ţeava pistolului în coaste, în vreme ce i s-ar fi citit drepturile de arestat, inclusiv acela de a nu spune nimic.
Deşi îl consider un caz incurabil, în pofida a tot ce se spune despre ineficienţa sistemului punitiv, pentru unul ca Boureanu, regimul penitenciar de reeducare, chiar presupunînd că n-ar fi existat, tot ar fi trebuit inventat. Şi încă unul pe termen lung, cît mai lung!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.