Miniștrii de Finanțe din zona euro s-au întrunit joi la Bruxelles și au decis să acorde un ajutor de urgență de 7 miliarde euro pentru Grecia prin Mecanismul European pentru Stabilitate. Decizia oficială va fi anunțată vineri, scrie Bloomberg citând surse apropiate discuțiilor, după ce toate parlamentele naționale aprobă acordul convenit luni cu premierul Alexis Tsipras.
Tot joi, Banca Centrală Europeană a decis să ofere 900 de milioane de euro în plus pentru sectorul bancar elen, prin intermendiul sistemului de urgență pentru lichidități. Plafonul pentru Grecia a fost astfel majorat de la 89 de miliarde de euro la aproape 90 de miliarde.
Dacă mai punem la socoteală că parlamentul elen a aprobat măsurile dure de austeritate propuse de creditori și astfel guvernul poate începe negocierile pentru un nou acord, am putea spune că Grecia se îndreaptă către ieșirea din criză.
Numai că realitatea este că cele 7 miliarde de euro tocmai primite de Grecia (un împrumut de urgență pentru trei luni) sunt destinate plății unei tranșe din datoria față de BCE (pe 20 iulie Atena trebuie să plătească 3,5 miliarde de euro) și, cel mai probabil, pentru plata datoriilor față de FMI (2 miliarde de euro neplătite la timp, la finalul lunii iunie). Mai mult, cele 7 miliarde de euro vor fi scăzute din împrumutul de peste 80 de miliarde ce urmează să fie negociat. Pe lângă toate acestea, creditorii Greciei arată că acest împrumut de urgență nu poate acoperi cheltuielile Greciei pentru următoarele doua luni, nici vorbă de trei. Atena ar avea nevoie de 7 miliarde de euro în luna iulie și de alte 5 miliarde în luna august.
Pentru publicația franceză La Tribune, situația este cât se poate de limpede: guvernele din zona euro au recurs la același ”tratament” ca și până acum – Grecia se va îndatora față de Mecanismul European de Stabilitate pentru a-și plăti datoriile la Banca Centrală Europeană și la FMI. Ca și în cazul precedentelor două planuri de ajutor, al treilea nu va face decât să finanțeze, prin măsuri de austeritate suplimentare, o ”schemă Ponzi” care va duce la un al patrulea plan de salvare, care va deschide calea catre al cincilea…
Mai mult, măsurile de austeritate din ce în ce mai dure vor face ca procentul datoriei Greciei să crească. De fapt nu crește datoria elenă, căci creditorii au grijă ca aceasta să fie mereu plătită, ci scade puternic PIB-ul acestei țări. Creditorii acuză pentru aceasta guvernul grec, dând vina pe incompetența lui. În realitate, guvernul actual, dar și cel precedent, au reușit să obțină un excedent primar aproape incredibil pentru analiștii economici – de circa 4% din PIB, aceasta datorită sacrificiilor făcute de greci. Numai că aceste sacrificii impuse de creditori au fost calculate total gresit – FMI a recunoscut aceste erori încă din 2013 și a reluat ”autocritica” și în anii ce au urmat.
Noul proiect pentru al treilea împrumut pentru Grecia este insoțit de o măsură oarecum inedită și înrobitoare – Atena trebui să pună la dispoziția creditorilor un fond de 50 de miliarde de euro finanțat prin mari privatizări. Suma de 50 de miliarde a fost vehiculată începând din 2010 (aceasta era estimarea valorii privatizărilor pe care le poate face statul elen). Faptul că între 2010 și 2015 nu s-au realizat decât privatizări in valoare de 5,4 miliarde de dolari este o noua acuza la adresa guvernului Greciei. La Tribune scrie însă că statele din zona euro nu iau în calcul că privatizările sunt extrem de dificile într-o țară devastata de austeritate și cu o economie în cădere liberă. Puțini sunt investitorii dornici să-și plaseze capitalul în Grecia. Prin urmare, guvernul, oricare ar fi el, nu va avea de ales decât să recurgă la reduceri bugetare și mai dure pentru a acoperi „pierderile” unor privatizări iluzorii.
Niciunde în argumentațiile guvernelor pro-austeritate din zona euro nu se găsește elementul considerat acum de către FMI sau de Statele Unite drept solutia crizei din Grecia – reducerea datoriilor. Aceasta reducere a datoriilor a fost menționată în ultimul acord de împrumut semnat de Grecia, în 2011. Condiția era ca Atena să reușească să obțină un excedent primar aproape de neconceput. Atena a obținut aceste excedent și guvernul Samaras, iar apoi guvernul Tsipras au cerut reducerea datoriei. Grecii au fost refuzați. Refuzul l-a costat pe conservatorul Samaras pierderea puterii și astfel zona euro s-a trezit cu interlocutor mult mai incomod. Acelasi refuz l-a determinat pe premierul Tsipras să recurgă la ”șantajul” referendumului inutil de pe 5 iulie, care l-a făcut să cadă în groapa săpată pentru creditori și să accepte condiții și mai dure.
Până acum, Grecia nu a obținut decât o reducere a datoriei față de creditorii privați, in 2011. Începând din acel an, datoria externă a Greciei a început să crească. Nu este vorba de valoarea sa nominală, ci de raportul dintre un PIB supus austerității și tintelor de excedent primar suprarealiste (dat atinse de greci) și această datorie externă.
Germania nu dorește să audă însă de reducerea datoriei Greciei. Ar însemna nu numai încălcarea tratatelor UE (unui stat membru euro nu i se poate oferi o asemenea reducere), ci și pierderea alegerilor de către creștin-democrații Angelei Merkel. Pentru La Tribune, aceasta ar însemna recunoașterea greselilor făcute începând din 2010. Din acest motiv, acordul la care s-a ajuns în noaptea de 12 spre 13 iulie nu este unul pentru ”salvarea” Greciei, cât unul pentru ascunderea erorilor guvernelor marilor puteri din zonacEuN euro. Cum a fost comunicat acest lucru electoratului, europenilor în ansamblu și presei? Prin argumente moralizatoare – o țară nu poate să nu-și plătească datoriile și nu poate să ignore reformele și angajamentele făcute de alte guverne.
Potrivit La Tribune, statele din zona euro au pierdut o uriașă ocazie de a pune rezolvarea crizei pe un alt făgaș. Zona euro a avut de-a face începând din februarie 2015 cu un guvern care, așa cum arăta sulfurosul Yannis Varoufakis, fostul ministru grec de Finanțe ”nu dorea banii creditorilor”, ci o dezbatere care să stabilească ca Grecia să ramburseze ce poate cu adevărat să ramburseze. Erorile stângiștilor de la Atena, naționalismul orb al Greciei profunde (după cum scria Nikolas Bloudanis), deceniile de regim clientelar, fronda antieuropeana a grecilor supuși austerității, dar și teama Berlinului de a-și recunoaște greșelile au dus la pierderea acestei ocazii. Și grecii, și europenii vor plăti scump pentru asta. O spune nu doar revista de stânga La Tribune, ci și FMI și Statele Unite.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.