Cărtărescu: Am fost numit un agent de propagandă politică în străinătate

Mircea Cărtărescu loveşte fără milă în imaginea României în străinătate, declarînd pentru Agenţia France Press: “La ICR a venit o conducere care ne întoarce cu patru decenii în urmă, la epoca protocronismului populist al culturnicilor lui Ceauşescu”. Din acest motiv, el ar fi refuzat să participe la Tîrgul internaţional de carte de la Paris, unde, în acest an, România are statut de invitat special.

Cărtărescu crede că ne-am întors în vremurile taţilor lui Patapievici, Tismăneanu sau Baconski

Mai exact, scriitorul îşi motivează refuzul de a participa la acest important eveniment internaţional prin intenţia de a protesta faţă de actuala conducere a ICR, care anunţase chiar din primele momente ale instalării sale că va pune capăt privilegiilor pe care un grup de scriitori le-au avut sub vechea conducere!

Cărtărescu face însă greşeala de a extinde sfera protestului său şi la rezultatul alegerilor care au instalat la Putere în decembrie anul trecut fosta Opoziţie, trădînd, în acest fel, şi opţiunile sale politice, afirmate deseori în articolele sale: “Absenţa mea de la Salonul de Carte din Paris este în primul rând un protest. Într-o Românie care se degradează pe zi ce trece (…), cultura trăieşte şi ea momente dramatice”.

În interviul lui Cărtărescu pentru Agenţia France Press, se fac aprecieri exagerate faţă de noua conducere a ICR, ca şi cum în fruntea acestei instituţii ar fi fost aduşi A. Toma, Leonte Tismineţki, Paul Cornea sau A.E. Baconski, adică reprezentanţii stalinismului cultural din anii 50-60: “La ICR a venit o conducere care ne întoarce cu patru decenii în urmă, la epoca protocronismului populist al culturnicilor lui Ceauşescu. Sunt oameni (…) care proferează injurii, pe site-ul ICR, la adresa celor mai importanţi artişti români, care au pornit un război împotriva intelectualilor români cei mai cunoscuţi”.

“Dai în mine, / dai în tine, / dai în fabrici şi uzine!”

Excesele lui Mircea Cărtărescu faţă de Andrei Marga nu-şi au explicaţia decît în faptul că, de curînd, ICR a făcut publice datele care confirmă statutul de privilegiat al lui “protestatarului”, căruia i s-a tradus un roman în cele mai exotice limbi, tocmai pentru a se justifica astăzi titlul de scriitor cunoscut de toată planeta: “Sunt oameni (…) care proferează injurii, pe site-ul ICR, la adresa celor mai importanţi artişti români, care au pornit un război împotriva intelectualilor români cei mai cunoscuţi”! Adică, faptul că EI sînt cei mai cunoscuţi îi elimină pe cei mai valoroşi? În anii aceia la care se referă Cărtărescu s-au scris versurile: “Dai în mine, / dai în tine, / dai în fabrici şi uzine!”

Oricine poate să constate că toate “atacurile” la care se referă Cărtărescu nu fac parte din nici un război, ci sînt doar opinii ale unor jurnalişti şi scriitori care au sesizat tocmai sprijinul exagerat şi nejustificat de care a beneficiat scriitorul, nu atît pentru valoarea operei sale, cît mai ales pentru editoarialele sale politice, în care nu a lăsat la vedere nici o umbră de obiectivitate, plasîndu-se exclusiv în susţinerea fostei Puteri, atacînd deseori grosolan Opoziţia de pînă mai ieri.

Cărtărescu: “Am fost numit un agent de propagandă politicăîn străinătate, valoarea literaturii mele a fost pusă la îndoială”

Din păcate, Mircea Cărtărescu nu s-a limitat la atacurile sale în presa din România, ci a ţinut să externalizeze poziţia sa, încercînd astfel să profite de o reacţie a opiniei publice din străinătate împotriva României, aşa cum s-a întîmplat de mai multe ori în ultima perioadă!

În consecinţă, poziţia exprimată de Mircea Cărtărescu împotriva ICR devine o poziţie împotriva României, pentru că la Târgul de carte de la Paris nu era invitat ICR, Andrei Marga sau Victor Ponta, ci România, ca ţară invitată de onoare!

Astfel, afişîndu-şi explicit nemulţumirea faţă de criticile la adresa sa, în interviul acordat Agenţiei France Press nu face altceva decît să sublinieze valabilitatea acuzaţiilor ce i-au fost aduse: “S-a spus că statul român a cheltuit cu deplasările mele în străinătate şi traducerile din scrierile mele o sumă uriaşă din banii contribuabililor, am fost numit un agent de propagandă politicăîn străinătate, valoarea literaturii mele a fost pusă la îndoială, am fost şi sunt insultat în România, zilnic… În aceste condiţii, nu am cum să-mi îndeplinesc rolul de mesager al culturii româneşti în străinătate, căci tocmai acest rol mi s-a negat sistematic de actuala conducere a ICR”!

Pentru a înlătura orice dubii faţă de scopul protestului său, Mircea Cărtărescu nu-şi poate ascunde adevărata ţintă a “protestului” său, premierul Victor Ponta: “Acum, însă, când dincolo de povestea cu ICR-ul, se aude că va veni la Salon şi prim-ministrul Victor Ponta, cred că nu doar eu, ci nimeni dintre scriitorii cu demnitate n-ar mai trebui să vină. Căci culpa morală a acestui om care şi-a copiat lucrarea de doctorat de la alţii va păta iremediabil faţa culturii româneşti”.

Liiceanu crede că toţi scriitorii români din afara cercului său de prieteni “n-au cum sluji imaginea ţării lor”

Momentul ales pentru a-şi exprima opiniile politice n-a fost cel mai potrivit, întrucît plagiatorii francezi din cultura română, cel puţin cei despre care s-au adus dovezi în ultima vreme, între care Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, s-au alăturat lui Cărtărescu tocmai acum, boicotînd şi ei Târgul de carte de la Paris!

Reamintim şi declaraţiile acestora. Gabriel Liiceanu a declarat pentru Adevărul: “Nu mă simt nicicum reprezentat de actuala politică a ICR. Una de răfuieli politice şi personale, de care s-a contaminat şi organizarea Salonului Cărţii de la Paris, unde România este invitat special”. Se observă că şi Liiceanu, involuntar, se vrea EL reprezentat de o instituţia a statului, nu să fie EL reprentantul ţării, cum ar fi normal. Dar, după cum se ştie, gura păcătosului adevăr grăieşte!

Gabriel Liiceanu, într-un moment neinspirat, îşi trădează şi mai clar aroganţa, considerînd că DOAR grupul lui de prieteni ar fi scriitori, în rest, toţi ceilalţi ar face parte dintr-o “listă pletorică” de netrebnici: “Prima grijă a noii echipe ICR Bucureşti a fost eliminarea echipei lui Patapievici de la ICR Paris. O muncă de un an a fost aruncată la gunoi. Listei de 27 de scriitori români invitaţi de francezi i s-a contrapus alta, pletorică, de 50-60 de persoane. Mulţi de acolo n-au cum sluji imaginea ţării lor. În locul unei sărbători a cărţii româneşti la Paris, vom avea un spectacol al “ne-trebniciei noastre”, adică doar al aflării în treabă. Îmi pare rău de bunele intenţii ale francezilor”!!!

O astfel de afirmaţie nu va rămîne netaxată de scriitorii români. Adică, după Liiceanu, cine sînt netrebnicii: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu? În afară de simpla sa opinie, oare în ce calitate îndrăzneşte dumnealui să facă astfel de clasificări?

Andrei Pleşu spune că ar fi imoral ca el să plece la Paris alături de actualul ICR

Nici prietenul său Andrei Pleşu nu se lasă mai prejos, cu toate că, aşa cum am scris recent, Victor Ponta se pregătea să-l trimită ca ambasador UNESCO al României tocmai la… Paris! Fiindu-i mai dragă apartenenţa la grupul de “genii” crescute în curtea lui Gogu Rădulescu, decît ideea de a fi reprezntant al ţării sale, Pleşu declară emfatic: “Mi s-ar părea imoral să mă las inclus în programul unei instituţii pe care o socotesc aflatăîn plin derapaj. Îmi pare rău că lucrurile stau aşa, căRomânia nu reuşeşte mai niciodată să fie la înălţimea aspiraţiilor saleşi a şanselor care i se oferă”.

După aceste declaraţii, devenite un “protest” faţă de faptul că ICR nu a păstrat lista exclusivistă stabilită de Patapievici, pe care aveau loc doar EI, concluziile opiniei publice din România nu cred să fie favorabile celor trei scriitori. Dar, cum dumnealor cred că această opinie publică nu se pricepe la nimic, fiind ironizată în scris de atătea ori de fiecare dintre cei trei, probabil că Liiceanu, Pleşu şi Cărtărescu aşteaptă un feeadback de la alte instituţii, ai căror  agenţi de propagandă s-au dovedit a fi nu numai prin acest protest îndreptat, ce s-o mai ocolim!, împotriva României!

E bine de ştiut: cei trei “protestatari” nu au fost scoşi de pe vreo listă de invitaţi! Doar că ICR şi-a permis luxul de a lărgi această listă, incluzînd şi alţi scriitori ignoraţi de Patapievici!

Să nu fi auzit cei trei geniali scriitori ce spunea cîndva un preşedinte american: “Nu te întreba ce face ţara pentru tine, ci ce faci tu pentru ea”?

Anul trecut,romanii au izbutit sa schimbe perceptia  referendumului in străinătate.Anul acesta,citiva scriitori muncesc de zor sa schimbe si mai mult imaginea României.Asta ca sa nu   cumva sa se spuna ca nu ne- o facem singuri!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.