Nu sunt un admirator al nici unuia. Nici nu-mi vine să umblu după coada lor şi după producţia lor artistico-juridică. Există şi ei cum pot în acest peisaj pestriţ şi agitat. Mircea Cărtărescu, dacă nu era gonflat de profesorii săi şi de Humanitas, ar fi fost un scriitor printre ceilalţi. Cel puţin pentru mine. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Laura Codruţa Kovesi. O absolventă de Drept printre ceilalţi, promovată în sistem şi pentru serviciile făcute unora, super-promovată şi super-expusă. Nimic mai mult. Trucurile sale cu presa, cu declaraţiile televizate, cu turneul prin media, cu succesele bazate pe înregistrările şi notele primite de la SRI, mă lasă rece. Exact ca şi cărţile lui Mircea Cărtărescu traduse de ICR pe banii românilor sau în cadrul schimburilor interculturale cu diverse ţări. La fel, performanţele doamnei Kovesi sunt importante, dar şi discutabile, pentru cel puţin un lucru. Pentru că sunt partizane. Vizează doar selectiv o anume tabără de infractori. Pentru înhăţarea unora îi suntem datori, deşi mijloacele prin care au fost obţinute sentinţele ar trebui să ne ducă în situaţia să ne fie greaţă de noi înşine ca fiinţe democratice, preocupate de drepturile cetăţeanului.
Ei bine, eroii şi actorii acestor zile fierbinţi – şi în acest caz, amîndoi pe aceeaşi parte – au comis două prestaţii internaţionale. Mircea Cărtărescu a găsit de cuviinţă să-i anunţe pe germani că noi, românii, ne reinventăm ca popor; şi dacă putem noi, pot şi ei. Iar Laura Codruţa Kovesi a acordat un interviu la BBC. Ea crede că legile trebuie să rămînă încremenite, că interviurile o fac mai mai performantă şi rezultatele muncii sale ies în evidenţă şi o apără de duşmani. Aceasta este raţiunea pentru care doamna Kovesi vorbeşte mult peste hotare şi vrea să se asigure că străinătatea, presa sau politicienii o vor apăra. Sau o vor susţine. În campania sa de imagine, Laura Codruţa Kovesi creşte exagerînd, în funcţie de ţară şi de jurnalist, situaţia în care se află. La BBC, mai ieri a spus: „Începând de acum, va exista un risc uriaş pentru sistemul judiciar, în fiecare zi. Pentru că în fiecare zi putem afla de altă modificare, putem afla de schimbări ale jurisdicţiei noastre sau chiar ca Direcţia noastră să fie dizolvată, să nu mai existe deloc“. Modificări şi schimbări de jurisdicţie vor fi cu duiumul. Desfiinţarea DNA este deocamdată un cadou pentru BBC. Pînă una-alta, în cazul Ordonanţei de Urgenţă nr. 13, şi ea şi procurorul general au făcut un soi de tărăboi juridic enorm. De dimineaţa pînă seara au strigat nu şi nu, deşi implicarea celor doi, chiar şi a CSM, în procesul de legiferare aduce delicate sau mai grosolane atingeri chiar statului de drept pe care îl deplîng. Concluziile formulate de CCR în acest caz o confirmă pe deplin, lăsîndu-l pe Klaus Iohannis într-una din cele mai penibile situaţii, de preşedinte care vorbeşte fără să stăpînească subiectul.
Jurnaliştii străini, îngroziţi de corupţie (reală în România, controlată de puteri executive, informative, juridice sau de grupuri de politicieni amestecaţi cu interlopi), iau de bun tot ce zice doamna Kovesi. Ba, îi şi plîng de milă şi se simt obligaţi să o ajute. Ei nu cunosc situaţia, nu au habar de abuzuri, nu ştiu de dirijarea DNA de către o parte a puterii politice şi de SRI. Și se gîndesc că este moral şi spectaculos să facă portretul unei doamne ajunse într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu această lume a crimei economico-politice.
Cu siguranţă că jurnaliştii străini, chiar şi cei de la BBC, nu ştiu că prin comentariile sale legate de legiferare, doamna Codruţa o ţine tot pe arătură, mai ales pentru interesul ei de imagine. Și pentru menţinerea sistemului rudimentar format din înregistrare (denunţ), declaraţie, rechizitoriu – trei ani.
Să ne întoarcem la Mircea Cărtărescu, pupincurist de profesie, care a decis el (probabil şi cu editorul său român) că în aceste zile „românii se reinventează ca popor şi ca cetăţeni“.
Iată, de pe contul de Facebook al lui Cărtărescu, în limba română, finalul textului publicat în Germania: „Vrem să ne reinventăm ca popor şi ca cetăţeni. Vrem să ne putem privi în ochi, în oglindă, fără să ne fie ruşine. Iar dacă noi putem, puteţi şi voi“.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul versiunea tipărită
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.