Cărţi de vară de la Curtea Veche Publishing

”Curtea Veche Publishing” v-a pregătit o selecţie de noutăţi însorite, potrivite pentru vară şi concediu! De la proză de calitate la cărţi de filosofie contemporană şi volume pentru dezvoltarea personală.

Pentru iubitorii de proză, în colecţia ”Byblos” a apărut volumul “Mătura sistemului”, romanul de debut al scriitorului american David Foster Wallace (1962 – 2008), unul dintre cei mai apreciaţi prozatori ai secolului XXI. Mai mult, cititorii pot alege noi titluri din seria “Cartea Cehă la Curtea Veche”: “Scrisori către Dubenka”, de Bohumil Hrabal – un colaj de trăiri şi evenimente filtrate prin ochii unuia dintre cei mai importanţi scriitori cehi – şi “Rugă pentru Kateřina Horovitzová” de Arnošt Lustig – o poveste emoţionantă despre preţul unei vieţi, parte din literatura Holocaustului.

“Drumul spre casă. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Principele Nicolae al României”, apărut la Curtea Veche Publishing, completează, astfel, colecţia dedicată Familiei Regale, venind în sprijinul tinerilor, şi nu numai, drept model de eleganţă şi implicare în societate. Cititorii vor descoperi nu doar faptul că ASR Principele Nicolae se implică în acţiuni umanitare, ecologice şi educative, dar şi aspecte din viaţa sa de zi cu zi, poveşti pline de tâlc din expediţii şi întâmplări ce arată pasiunea pentru sporturile extreme.

Aveţi în gând o lectură bine informată, care să vă pună pe gânduri şi să vă facă să priviţi altfel lumea din jur? Atunci puteţi alege “Focus” de Daniel Goleman, expertul numărul unu în inteligenţă emoţională, care analizează în noua sa carte importanţa dezvoltării atenţiei, mai ales într-o epocă în care elementele care ne pot distrage pândesc la tot pasul. O altă noutate este “Antifragil”, carte semnată de Nassim Nicholas Taleb, care, după ce a uimit lumea cu volumul “Lebăda neagră”, demonstrează de această dată că, aşa cum organismul uman are de câştigat de pe urma stresului şi tensiunii la care este supus ocazional, tot astfel majoritatea lucrurilor au beneficii de pe urma dezordinii, volatilităţii, haosului şi factorilor de stres.

Pentru că vara poate fi şi momentul pentru dezvoltare personală, Curtea Veche Publishing propune cărţile “Foloseşte-ţi mintea ca să întinereşti” de Dr. Daniel G. Amen, “Distruge-ţi obiceiurile nocive” de Joe Dispenza, “Împăcarea cu noi înşine” de Pema Chödrön şi “Karma şi reîncarnarea” de Barbara Y. Martin & Dimitri Moraitis, pentru toţi cei care vor să facă din concediu o mică oază de autocunoaştere.

”Drumul spre casă. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Principele Nicolae al României”

Pornind de la amintirile Alteţei Sale Regale şi apelând la documente, fotografii, obiecte personale, dar şi lucruri ce fac parte din Colecţia Regală, unele dintre ele prezentate în acest volum în premieră, cartea vorbeşte despre copilăria şi adolescenţa ASR Principelui Nicolae al României, despre studiile şi experienţa comunitară, despre primele sale călătorii şi expediţii, sporturile extreme pe care le practică, interesele şi activităţile întreprinse în folosul ţării noastre.

“Principele Nicolae iubeşte foarte mult România şi simte că aici e acasă. Cred că asta îl va ajuta să învingă toate dificultăţile, să înveţe despre ţară şi să-i sprijine pe oamenii ei. Este un principe al generaţiei sale şi am toată încrederea că îşi va păstra echilibrul, modestia şi că strălucirile trecătoare nu-i vor răpi din generozitatea şi din luciditatea pe care le are astăzi. Am speranţa că românii îi vor acorda din ce în ce mai multă încredere şi afecţiune”, scrie la Început de drum ASR Principesa Moştenitoare Margareta a României.

”Deschidem ochii asupra lumii ascultând poveştile pe care ni le spun părinţii şi bunicii, poveşti în care descoperim lupta între bine şi rău şi aflăm că există o confruntare în care forţele binelui înving de fiecare dată. Numai că în viaţă nu este întotdeauna aşa de uşor, iar istoria regalităţii române stă mărturie.

Pentru români, povestea regală a reînceput după deceniile de comunism în 1992, de Sfintele Paşti, când regele s-a întors acasă. Am simţit atunci emoţia reîntâlnirii dintre suveran şi poporul lui. Iar momentul în care regele l-a arătat pe nepotul său, Nicolae, mulţimii adunate în centrul Bucureştiului a fost prima pagină dintr-o poveste despre speranţă.

Am fost bucuroşi, în anii care au urmat, să fim martori la întoarcerea acasă a Familie Regale şi la schimbarea treptată a atitudinii faţă de regalitate şi faţă de reprezentanţii ei.

L-am întâlnit pe principele Nicolae când a început să vină mai des în ţară. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, l-am însoţit într-o plimbare prin centrul istoric al Bucureştiului. Am fost foarte jenat pentru că, pe atunci, zona era plină de gropi, de şanţuri şi de podeţe putrezite şi m-am temut că ar putea rămâne cu o impresie proastă despre centrul Capitalei. Dar Principele Nicolae nu era un turist pe care trebuia să-l impresionezi cu o imagine cosmetizată a României. Legătura lui cu ţara şi dragostea pe care i-o poartă sunt mult mai vechi şi mai profunde, dincolo de lipsurile şi de scăderile noastre… De la micul principe pasionat de poveştile cavalereşti la tânărul explorator care a călătorit pe cinci continente. De la prima întâlnire cu România în 1992 la decizia de a rămâne aici în 2012. De la pasiunea pentru maşini moştenită de la Regele Mihai la peripeţiile obţinerii permisului auto în Kenia. Principele Nicolae a jucat fotbal în faţa casei şi a făcut scufundări în ocean, a inventat un senviş uriaş, a fost antrenor de rafting în Africa şi îmblânzitor de cai în America, a fost elev într-un colegiu tradiţional britanic, a studiat managementul în Anglia şi a fost instructor pentru copii şi tineri, a stat la masă cu Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cu unchii şi verii lui din Casele Regale ale Europei, dar şi cu copiii străzii în organizaţii de binefacere. Iar astăzi îşi asumă responsabilităţile de Principe al României. Principele Nicolae continuă să călătorească, să cunoască lumea şi, mai ales, să se cunoască pe sine. Să-l însoţim mai departe în această aventură!… Povestea principelui Nicolae este o poveste despre speranţele şi despre victoriile noastre”, scrie la începutul volumului Filip-Lucian Iorga.

Iată câteva din mărturisirile ASR Principele Nicolae: ”Regulile de procol sunt foarte importante, te ajută să înţelegi care sunt motivele pentru care alegi să faci anumite lucruri. Protocolul înseamnă a-i trata pe ceilalţi cu respect, recunoscându-le titlurile, respectând o ierarhie şi uşurând astfel mersul lucrurilor. Numai că eu am fost crescut ca un copil obişnuit şi trebuie să mărturisesc că unele reguli nu-mi prea sunt pe plac… Nu-mi place să am şofer. Ador să conduc, iar în Anglia o făceam din plin. Trebuie să urmez aceste reguli. Totul e doar o chestiune de adaptare… Am avut parte de joburi grovaze, dar şi de joburi care mi-au plăcut mai puţin. În familie, părinţii m-au îndemnat să mă implic în treburile casei, fie că era vorba să fac curat în cameră şi-o făceam singur, fie să plimb căţelul. În felul acesta îmi câştigam banii de buzunar. Cred că la vârsta de 19 ani am avut prima mea slujbă adevărată. Aveam nevoie de ceva bani în plus pentru vacanţa de vară deoarece plecam într-o expediţie în Africa. Prin urmare, aşa cum v-am spus, prietenul meu Marcel Wagner, care organiza expediţia şi care avea o afacere cu pardoseli m-a luat pe lângă el. Printre altele, transportam mochete şi le întindeam în casele oamenilor. Era o muncă grea, zilele de lucru erau lungi, dar mie îmi plac activităţile practice, aşa că mă simţem bine. Primul lucru pe care trebuia să-l facem era să scoatem vechea mochetă, apoi să facem curat, uneori turnam ciment, după care trebuia să-l nivelăm stând în genunchi. Am lucrat aşa mai mulţi ani la rând, ca să-mi câştig banii pentru expediţii. Mai târziu am lucrat şi pentru TESCO, un mare lanţ de supermarketuri. Munceam câte şase-şapte zile pe săptămână, inclusiv duminicile, în două locuri. Au fost perioade în care mergeam zilnic la ambele slujbe… Am lucrat şi în Statele Unite, şi în Kenia. În Statele Unite am lucrat la ferma mătuşii mele. Era un loc minunat, înconjurat de alte ferme, de câmpuri şi de păduri… Programul meu devine tot mai încărcat în România, pe măsură ce mă implic mai mult în diferite probleme şi în viaţa socială. Fireşte, am avut parte şi de şocul începutului: cum am ajuns aici a trebuit să-mi încep activităţile în calitate de Principe, aşa că n-am avut prea mult timp la dispoziţie să mă adaptez. Acum nu mai sunt doar un nume, am şi o imagine. Îmi doresc să duc mai departe munca dificilă pe care au început-o membrii Familiei Regale şi sper ca, alături de tinerii din generaţia mea, să construim o ţară mai puternică şi să ne putem găsi cu toţii locul acasă, în România”.

Sunt mărturii şi reflecţii impresionante despre dorinţa de a reuşi în viaţă. Citiţi acest volum fascinant, o poveste despre Speranţă.

”Scrisori către Dubenka”

La începutul anului 1989, cu intuiţia că sfârşitul regimului comunist în Cehoslovacia nu poate fi departe, Bohumil Hrabal, în vârstă de 75 de ani, reîncepe să scrie, după o lungă perioadă de tăcere literară. Volumul de faţă reuneşte eseurile epistolare scrise de autor în perioada 1989–1991 şi adresate Dubenkăi — numele de alint pentru boemista americană April Gifford, care se hotărâse să înveţe limba cehă pentru a putea citi operele lui Hrabal în original. Scrisorile acestea nu-i vor fi niciodată trimise, dar Dubenka devine o muză, destinatara ideală şi idealizată a acestor texte pe care scriitorul însuşi le numea „reportaje lirice“; ele reunesc, într-o tehnică asemănătoare colajului, cronici ale evenimentelor importante care au dus la Revoluţia de catifea şi care au urmat acesteia, amintiri legate de pierderea soţiei sale, portrete ale diferitelor personalităţi literare şi politice importante în epocă, impresii din călătoriile făcute în Statele Unite şi în Marea Britanie. Urmând volutele imprevizibile ale memoriei, Bohumil Hrabal îmbină istoria personală cu proza poetică, punând într-o legătură rafinată girafa în flăcări a lui Salvador Dalí, imaginile din Praga aflată sub ocupaţie nazistă, cutiile de supă ale lui Andy Warhol, tancul roz, căsuţa sa din Kersko, satul înconjurat de păduri unde îl aşteaptă întotdeauna pisicile-copii, restaurantul-berărie „Tigrul de Aur“.

”Rugă pentru Katerina Horovitzova”

Probabil cel mai cunoscut roman al lui Arnošt Lustig, unul dintre marii scriitori ai Holocaustului, Rugă pentru Kateřina Horovitzová (1964) are ca sursă de inspiraţie un fapt real şi a fost scris într-o singură noapte. Kateřina Horovitzová este o tânără cu visuri mari: să fie o dansatoare faimoasă. Nu şi-a contrazis niciodată tatăl, dar odată ajunsă pe rampa de triere a lagărului, viaţa vrea cu orice preţ să învingă: „Nu vreau să mor“, spune ea şi îşi părăseşte familia în voia unei sorţi atât de clare pentru a se alătura unui grup de industriaşi ce fac parte dintr-un transport special, parte a unui schimb de prizonieri. Cât costă o viaţă? Destul, dar suportabil, din punctul de vedere al conducătorului informal al grupului de privilegiaţi, domnul Herman Cohen. Sub protecţia lui se va afla Kateřina Horovitzová şi domnul Cohen, om de cuvânt şi de afaceri, este mulţumit de rigoarea nemţească ce presupune chitanţe, înscrisuri şi documente de tot felul; acestea sunt dovezi ale înţelegerii la care s-a ajuns, dovezi irefutabile ale soluţiei finale în urma căreia un tren trebuie să îi ducă spre libertate. La foarte scurt timp după apariţie, în 1965, romanul a fost ecranizat în regia lui Antonín Moskalyk, iar în 2012 o dramatizare a fost jucată în câteva ţări central-europene într-un tren alcătuit din două vagoane pentru animale. Rugă pentru Kateřina Horovitzová este prima carte a lui Arnošt Lustig tradusă în limba română.

”Focus”

Autorul cărţii Inteligenţa emoţională (bestseller internaţional) revine în atenţia publicului cu o perspectivă originală asupra uneia dintre resursele impropriu exploatate în ziua de azi: atenţia, ca ingredient secret al performanţei. De peste 20 de ani, psihologul Daniel Goleman studiază cele mai noi descoperiri din ştiinţele socio-umane (şi nu numai). În cartea de faţă, el înfăţişează argumente captivante în favoarea dezvoltării atenţiei — această calitate mentală rareori analizată şi din păcate subestimată, dar de o importanţă covârşitoare pentru felul în care navigăm prin viaţă. Atenţia funcţionează ca un muşchi: dacă nu e antrenată, se atrofiază; în schimb, folosită cum trebuie, se dezvoltă şi creşte.

Într-o epocă în care elementele ce te pot distrage pândesc la tot pasul şi sunt imposibil de înlăturat, Daniel Goleman demonstrează că, mai mult ca oricând, avem nevoie de o atenţie tot mai ascuţită pentru a înfrunta adversităţile şi a prospera. Daniel Goleman distinge trei tipuri de atenţie: cea orientată asupra propriei persoane, cea care se abate asupra altora şi cea îndreptată către mediul înconjurător.

”Antifragil” – Ce avem de câştigat de pe urma dezordinii

După ce a demonstrat în Lebăda Neagră că impredictibilul şi foarte puţin probabilul se află la baza aproape oricărui fenomen, Nassim Nicholas Taleb arată în Antifragil că, de ce oraşele-stat sunt mai bune decât statele-naţiune, de ce datoriile sunt întotdeauna nocive, de ce guvernele fac rău ori de câte ori impun politici protecţioniste şi în ce fel prăbuşirea fiecărui avion constituie un câştig pentru siguranţa zborurilor.

Expert în domeniul riscului şi probabilităţilor în economie, autorul demonstrează că, aşa cum organismul uman are de câştigat de pe urma stresului şi tensiunii la care este supus ocazional, tot astfel majoritatea lucrurilor au beneficii de pe urma dezordinii, volatilităţii, haosului şi factorilor de stres. Experienţa arată că improbabilul, imprevizibilul şi nesiguranţa nu sunt atât de periculoase pe cât se crede, ci că se dovedesc utile, dezirabile şi chiar necesare — pentru că îmbunătăţesc şi întăresc orice sistem, organic sau anorganic. Spre deosebire de rezistenţă şi robusteţe, antifragilul nu numai că rezistă la şocuri, ci trage învăţăminte de la acestea şi se îmbunătăţeşte de pe urma lor. Tocmai de aceea cunoaşterea prin încercări şi greşeli va fi întotdeauna superioară cunoaşterii academice, „de laborator“, iar organismele călite în focul provocărilor vor fi mai puternice decât acelea dezvoltate sub un „clopot de sticlă“.

”Foloseşte-ţi mintea ca să întinereşti”

Secretele regenerării fizice, emoţionale şi mentale

Cercetările pe care dr. Amen le-a desfăşurat în ultimii 20 de ani au evidenţiat, prin intermediul imagisticii cerebrale, că odată cu înaintarea în vârstă creierul devine mai puţin activ şi, astfel, mai vulnerabil în faţa unor afecţiuni precum depresia şi problemele de memorie. Azi ştim că un creier păstrat tânăr este cheia pentru a-ţi păstra vitalitatea mulţi ani. Programele de sănătate prezentate în carte şi inspirate de o nouă abordare în domeniu, alături de cercetările revoluţionare ale autorului, au ajutat sute de persoane care au apelat la clinicile ”Amen”.

Dr. Amen prezintă 10 paşi simpli, necesari pentru a îmbunătăţi performanţele şi funcţionarea creierului. Recomandările sale te vor ajuta să trăieşti mai mult, să arăţi şi să te simţi mai tânăr. Programul detaliat de dr. Amen în lucrarea de faţă arată cum să-ţi dezvolţi memoria şi atenţia, cum să-ţi gestionezi eficient energia, dar şi cum să dobândeşti o stare generală mai bună. Sfaturile lui te vor ajuta să micşorezi considerabil riscul de a fi afectat de bolile cerebrale degenerative specifice bătrâneţii; îţi va fi mai uşor să-ţi formezi obiceiuri alimentare sănătoase, vei fi mai energic şi, nu în ultimul rând, mai optimist.

”Distruge-ţi obiceiurile nocive”

Cum să-ţi determini mintea să lucreze în favoarea ta

Postulatul cărţii de faţă evidenţiază ideea că niciun om nu e condamnat din punct de vedere genetic să rămână acelaşi, legat pe viaţă de un anumit mod de a fi. O nouă ştiinţă ia naştere pentru a veni în ajutorul oamenilor şi pentru a-i susţine în crearea realităţii pe care şi-o doresc. Concepută ca o incursiune multidisciplinară în tainele creierului uman, lucrarea de faţă cuprinde informaţii de ultimă oră, validate ştiinţific, precum şi dovezi care spulberă mituri şi metode concrete prin care fiecare îşi poate crea o nouă realitate personală.

Autorul cărţii, Joe Dispenza, cercetător şi doctor în chiropractică, face conexiuni între domenii precum fizica cuantică, neuroştiinţe, biologie şi genetică — pentru a arăta cât de multe lucruri sunt cu adevărat posibile şi la îndemâna oricui.

”Împăcarea cu noi înşine”

Cum să acceptăm incertitudinea şi schimbarea

E posibil să ne simţim împăcaţi cu viaţa, atunci când ne fuge pământul de sub picioare? Da, afirmă autorul acestui volum, Pema Chödrön, ba chiar putem să trăim frumos în asemenea împrejurări. Secretul e să înţelegem şi să acceptăm că, oricum, lucrurile se schimbă tot timpul. Cartea de faţă arată cum vechea practică budistă a celor Trei Angajamente ne oferă o cale de a privi mai relaxat incertitudinile vieţii şi a rămâne cu mintea în realitatea prezentă, indiferent ce anume se întâmplă în jur. Aplicând învăţăturile autoarei, ne putem schimba perspectiva asupra lumii, dobândind înţelepciune şi pace lăuntrică.

Cele Trei Angajamente descrise în carte reprezintă calea de a ne trezi spiritual, prin acceptarea faptului că viaţa însăşi — haotică, dinamică şi incertă — e o continuă provocare.

”Mătura sistemului”

David Foster Wallace (1962 – 2008) s-a născut în Ithaca, New York. A studiat engleza şi filosofia la ”Amherst College”, după care a absolvit un masterat în creative writing la ”University of Arizona”. A debutat în 1987 cu The Broom of the System [Mătura sistemului] şi a atras atenţia criticilor prin stilul dens şi elaborat şi prin complexitatea naraţiunii, fiind plasat în descendenţa lui Thomas Pynchon şi a lui Don DeLillo, cu care a şi purtat o corespondenţă îndelungată. Nouă ani mai târziu, Wallace a publicat Infinite Jest, „capodopera şi totodată monstrul“ (”New York Times”) care i-a adus o popularitate extraordinară şi eticheta de ”enfant terrible” al literelor americane, fiind inclus în 2005 de revista ”Time” în topul celor mai bune o sută de romane de limbă engleză apărute din 1923.

În ciuda naraţiunilor ample care l-au făcut cunoscut, Wallace a rămas deopotrivă un maestru al genului scurt, publicând volume de povestiri (Girl with Curious Hair; Brief Interviews with Hideous Men, ecranizat în 2009; Oblivion), eseuri (A Supposedly Fun Thing I’ll Never Do Again; Everything and More; Consider the Lobster ş.a.) şi numeroase articole în reviste renumite, printre care ”The New Yorker”, ”The Paris Review”, ”Playboy” şi ”Harper’s Magazine”. În 2008, Wallace s-a sinucis, lăsând în ordine, dar neterminat, al treilea roman, The Pale King, publicat în 2011. Opera lui a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, iar Mătura sistemului este prima carte publicată în limba română.

”Karma şi reîncarnarea”

Aceasta e prima carte în care Barbara Martin propune o descriere (inspirată şi originală) a complicatei lumi în care se petrece renaşterea spirituală. Ea şi coautorul cărţii, Dimitri Moraitis, dezvăluie cum văd ei viaţa de după moarte — pe baza explorărilor făcute personal, precum şi a copleşitoarelor incursiuni clarvăzătoare în lumile spiritului.

Un autentic miracol — într-un singur volum, cu informaţie complet accesibilă pentru publicul larg — cartea de faţă e perfectă pentru aceia care vor să facă primii paşi pe calea dezvoltării spirituale, dar şi pentru cei care au permanent aspiraţii de această natură. Fie că o citiţi ca pe un îndrumar extrem de concret pentru a intra şi a ieşi din ciclul karmic, fie că o luaţi drept un ghid într-un itinerar spiritual, cartea aceasta este o descriere a felului în care funcţionează reîncarnarea. Lucrarea îmbină imaginea lumii de dincolo cu mecanismele karmei, oferă sfaturi utile şi instrumente pentru a evita karma ostilă, apropie cititorii de scopul lor fundamental, acela de a ajunge la perfecţiunea spirituală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.