Cam câţi bani credeţi că ar da Borcea, Neţoiu sau Fenechiu să plece acasă din penitenciar cu o lună mai devreme? Greu de calculat! Mai mult decât ar costa să comande o carte unui negrişor sau unui profesor sau cercetător! Fără 10-15.000 de euro nu scrie nimeni o carte. Pe o lucrare de licenţă copiată de pe net se plătesc câteva sute de euro. Între 400 şi 800. Poate chiar 1000. Pentru o teză de doctorat se plătesc 5.000 de euro pentru cel care o scrie, plus cam cât ar costa conducătorul de lucrare ca să-ţi acorde titlul. În unele cazuri mai costă şi referatele. Unul care a ajuns mare mahăr prin guverne şi prin partide şi care a făcut doctor şi din găini bete ar lua dublu, sau nu ar lua nimic. Dar la nevoie îl va folosi pe doctor ca pe o cârpă de şters pe jos sau îl va împinge pe doctorul în ştiinţe într-o funcţie importantă (”ce dracu‘, este băiat deştept şi competent, are şi doctoratul”!), după care îi cere o semnătură pe ceva cu care îl trimite direct după gratii.
Să revenim! Dacă o carte care eliberează un deţinut cu o lună mai devreme ar costa cam 10.000 de euro, cam cât ar costa 6 cărţi care l-ar putea elibera pe cine ştie ce guguman cu 5-6 luni mai degrabă? La banii fraudaţi şi rămaşi neconfiscaţi de stat (adică de Parchet), un 50.000 ar fi o nimica toată pentru cei mai mulţi dintre politicienii şi mahării din penitenciarele României. Unii ar da mult mai mulţi bani, alţii, hoţi de duzină, săraci, semi-analfabeţi şi lispsiţi de apărare, n-ar da nimic. Ar continua la sapă, la zăpadă, la şanţuri, la tâmplărie, la orice. Numai să se aleagă şi ei cu o jumătate de zi câştigată la calculul pedepsei.
Să continuăm analiza acestei creativităţi ştiinţifice nebune, dobândită de diverşi români importanţi numai în penitenciare. Cam câţi bani credeţi că primeşte un membru al Academiei Române pe o carte de câteva sute de pagini? Zero lei şi zero bani! Este suficient sau este puţin pentru un academician? Unii mai scot şi bani din buzunar ca să îşi vadă un studiu tipărit. Sunt chiar fericiţi să vadă cartea ieşită de sub teascuri, deşi beneficiul este al ştiinţei sau al culturii române, nu neapărat al lor personal. Câştigul este al nostru al tuturor! E adevărat că nu ne prea pasă dacă primeşte sau nu o recompensă. Ce naiba, zic unii. Îi ajunge că este academician!
Nici acum să nu râdeţi! Şi cu mulţi scriitori, situaţia este la fel. Nu primesc nici un leu pe cărţile uneori foarte valoroase. Şi ei o duc la fel de modest ca şi sportivii care au dobândit titluri de campioni europeni, mondiali sau olimpici şi care trăiesc şi ei destul de chinuit.
Din toate acestea nu rezultă clar că în România şmecheria unui infractor care a furat statul, ţara, ministerul, societatea, comunitatea este mai valoroasă şi mai bine răsplătită decât munca unui academician, a unui scriitor sau a unui fost mare sportiv? Ţara, sistemul, legislaţia sunt mai generoase cu furtul decât cu munca excepţională. La urma urmelor, avem de-a face cu o afirmare a valorilor româneşti recunoscute internaţional. Nimeni nu mai vorbeşte despre ţara noastră fără să pomenească de hoţie, de şmecherie şi de corupţie. Încet-încet, academicianul, scriitorul şi profesorul ajung să se creadă nişte nenorocoşi, nişte nedreptăţiţi, chiar nişte proşti în comparaţie cu hoţul care este decorat, recompensat material, pus în funcţii, onorat, trambalat prin guverne şi televiziuni, bogat şi plimbat prin toată lumea.
Cu alte cuvinte, România a ajuns să recompenseze şmecheria, hoţia, făcătura, ţeapa, învârteala, tunul, incultura şi să pedepsească la modestie, la sărăcie şi semi-anonimat oamenii de valoare.
Ce mai înţelegem din această situaţie anormală? Că ”academicienii”, ”scriitorii”, ”gânditorii”, ”campionii” României sunt îndărătul gratiilor, în vreme ce afară au rămas cei mulţi, condamnaţii la cinste şi sărăcie. Crema societăţii româneşti, marea sursă de idei şi proiecte, marele rezervor de personalităţi al ţării din ziua de azi, cel ”cu adevărat în slujba naţiei”, nu se află în instituţii libere şi curate, între cercetători şi academicieni, ci în penitenciarele ţării noastre, între condamnaţi, hoţi, corupţi şi dezmoşteniţi.
Adică marii doctori în ştiinţe şi creatori ai României sunt Gigi Becali, Gigi Neţoiu, MM Stoica, George Copos, Relu Fenechiu, Dinel Staicu, Dan Diaconescu, Cătălin Voicu, Antonie Solomon, Cristian Penescu, Nicolae Mischie, Ioan Becali, Cristi Borcea etc. Şi Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, Academia Română nu palpită, nu fac infarct, nu protestează. Pur şi simplu coabitează cu această înşelătorie ieftină derulată sub ochii întregului popor român.
Îmi aduc aminte de lunile premergătoare apariţiei primei mele cărţi. Ce emoţie, ce teamă, ce piguleală pe text! Nici când am văzut-o în librării şi au fost tipărite primele cronici nu m-am liniştit. Au trecut aproape 5 ani până să am curajul să încerc o a doua carte. Şi încă 4-5 până la a treia. Abia după 30 de ani am avut curajul să îmi republic cărţile din anii comunismului. Şi pe acestea mai mult pentru a proba că ele nu conţineau nimic din ceea ce foarte mulţi credeau că ele conţin. Parcă eu aş fi fost în penitenciar, în vreme ce Dinel Staicu şi Gigi Becali, deşi stau cu creierul în aceeaşi căldare gramaticală de pe umeri, sunt mai productivi decât Lope de Vega, Sadoveanu şi Shakespeare la un loc.
Culmea este că această aberaţie care ne descalifică pe toţi, care ridiculizează instituţiile, ţara şi producţia ei intelectuală, nu se dărâmă. Doamna ministru de la Justiţie, fostă secretară a Monicăi Macovei, ea însăşi fiica unui ilustru orientalist al securităţii din România, se scarpină la logică şi caută argumente în favoarea unei decizii.
Ne umplem de ruşine şi continuăm să ne întrebăm:
– Oare care va fi decizia statului român în această înşelătorie brevetată sub ochii tuturor?
În aceşti zece ani de regim Băsescu vărsaţi şi în primul an de mandat Iohannis, definiţi de asanarea Justiţiei, a început să devină o mare belea să publici o carte. Eşti la concurenţă cu Becali, cu Penescu, cu Neţoiu, cu Antonie Solomon, cu Borcea!
Cine să mai aibă curajul să se pună cu aceşti titani ai gândirii?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.