Castelul Știrbey – aristocrația aerului

Reședința de vară a Alinei Ştirbey și a generalului Emanuel Florescu rămâne cunoscută astăzi drept cea mai veche clădire civilă din orașul Sinaia. Aceasta a fost ridicată la dorinţa fiicei domnitorului Barbu Bibescu-Știrbey. Castelul Ştirbey stă sub semnătura arhitectului olandez Josef Jacob Schieffleers, care reușește prin măiestrie să creeze un adevărat castel între ale cărui ziduri se păstrează și astăzi secretele, trădările și marile iubiri ale familiei marelui domnitor.

Mireasma cetinei de brad învăluie Castelul Știrbey și se contopește cu parfumul răspândit de trecutul său. Aflat la poalele pădurii și totuși aproape de centrul orașului Sinaia, castelul reprezintă, fără dubiu, certificatul de naștere al orașului. Am dorit ca cititorii ziarului Cotidianul să afle mai multe despre istoricul acestui castel, devenit ulterior Muzeul Orașului Sinaia, și am stat de vorbă cu directorul muzeului, doamna Petruța Drăcea, care a avut amabilitatea să ne ofere, prin răspunsurile domniei sale, chiar întoarcerea în timp.

Blazonul familiei Florescu

Casă a pionierilor și reședință ANAF

Vă rog să îmi spuneți câteva cuvinte despre istoricul Castelului Știrbey.

Castelul Știrbey este cea mai veche construcție civilă din oraș, fiind finalizată în anul 1875. Denumită inițial Vila Alina Știrbey, construită la dorința Alinei (fiica domnitorului Barbu Știrbey, care a fost căsătorită cu generalul Florescu), a devenit reședință de vară în special pentru familia Știrbey-Florescu. În perioada comunistă, aici a fost sediul Casei Pionierilor, la parter aflându-se atelierele pentru diverse meșteșuguri, cum se spunea la vremea respectivă, apoi, după Revoluție, a devenit sediul ANAF până aproape de anul 2012. În 2013 au început refacerea castelului și lucrările de modernizare, deoarece subsolul fusese dezafectat, nu mai era absolut nimic în partea de jos a castelului, iar parterul se afla într-o stare avansată de degradare. Apoi, în 2015, a fost inaugurat ca muzeu. De asemenea, în Castelul Știrbey avem și șase camere de cazare (14 locuri), unde turiștii se pot simți adevărați castelani. Vreau să menționez că toate lucrările care s-au făcut aici au fost plătite strict din bugetul local, nu din alte fonduri; donațiile au constat în aportul cetățenilor, dar au provenit și din partea instituțiilor publice din Sinaia. Ideea înființării acestui muzeu a aparținut domnului primar Vlad Oprea, care s-a implicat activ în concretizarea sa.

Lucrători de la Fabrica de Salam Filippo Dozzi, înfiinţată în 1910

Un mall de expoziții

Ce spații expoziționale cuprinde muzeul?

Muzeul cuprinde 13 spații expoziționale, începând cu istoria orașului, care este la parter, apoi se continuă cu Salonul Aristocratic, cu mobila originală și cu portretul lui Dimitrie Ghica. Casa familiei Ghica a fost o primă reședință de vacanță din Sinaia, prima construcție civilă, dar, din păcate, a ars. În locul ei, s-a construit Cazinoul. Iar astfel, Castelul Știrbey rămâne cea mai veche clădire civilă din Sinaia. În partea de jos se află Sala Personalităților – când spunem personalități ne referim la toți cei care și-au legat numele de orașul Sinaia, personalități care au adus un renume orașului: sportivi, oameni politici, fețe bisericești. În afară de Sala Personalităților, există și Sala Orașelor Înfrățite. Sinaia se înfrățește cu zece orașe din diferite țări și fiecare și-a adus un simbol din țara respectivă și l-a expus în această sală. Apoi, avem o Sală a Expozițiilor Temporare – muzeul își schimbă la aproximativ două luni expozițiile. Am avut și expoziții temporare, de pildă, o expoziție de planuri foarte vechi, în original, planuri care se făceau, unele pe pânză, altele pe hârtie specială și care poartă și semnătura autentică a unor arhitecți. Există și planuri care se referă la principalele construcții din orașul Sinaia. În afară de acestea, mai avem o Sală a Salvamontului, cu un salvamontist echipat exact ca în perioada anilor ‚80-’90 (însă primele formațiuni au apărut mult mai devreme). Mai avem Sala Sporturilor Sinaia, mai cunoscută și ca stațiune a sporturilor de iarnă. Localnicii au donat în vitrina rezervată sportului diverse medalii şi cupe care au aparținut sportivilor participanți la Jocurile Olimpice de Iarnă, jocuri naționale, jocuri de juniori și echipamente de la diverse competiții. În Sala Sporturilor, avem expusă o sanie participantă la Jocurile Olimpice și o butaforie, o cabană care nu mai există. Este vorba despre Cabana „Sf. Ana“, care a fost reprodusă după o fotografie veche a acesteia, la care avem și schiuri – de la primele schiuri utilizate până la cele din zilele noastre. Tot în Sala Sporturilor avem și un colțișor al Cercetașilor români, în care există micul cercetaș, îmbrăcat într-o uniformă a lupișorilor. Mai departe: de la Mănăstirea Sinaia, actul comemorativ din data de 15 august 1895, care marchează 200 de ani de la întemeierea mănăstirii, cu semnăturile originale.

De asemenea, există și o secțiune rezervată trenului Orient Express, cu un panou pe care se află descrierea trenului și o vitrină ce conține meniu, tacâmuri și alte obiecte. Iată și Sala Trofeelor de Vânătoare, cu animale care au fost vânate doar în Munții Bucegi. Și, de asemenea, o hartă interactivă, cu butoane, ce reprezintă o atracție pentru copii, pentru că acolo descoperă absolut singuri ce vor ei să afle: vârfuri montane, ape, pârâuri etc. Practic, acolo ei își pot însuși o mică lecție de geografie. Mai există și o butaforie cu reproducerea la scară a basoreliefului comemorativ aflat la Stâncile Franz Joseph de la Poiana Stânii, cu efigiile din profil ale împăratului Franz Joseph, Regelui Carol I și Reginei Elisabeta. Cam aceasta este descrierea sumară a sălilor.

Certificatul de naştere al Regelui Mihai I

Valori greu de estimat

În afară de actul comemorativ al Mănăstirii Sinaia, care este cel mai valoros obiect? Care exponat are povestea cea mai frumoasă?

Fiecare obiect din castel are o poveste și fiecare donație făcută de locuitori are povestea ei. Un exponat valoros este actul de naștere al Regelui Mihai, valoroase sunt și obiectele aduse de la Mănăstirea din Sinaia (sunt lucruri foarte, foarte vechi), sunt icoanele aduse de la Biserica „Sfântul Ilie“, care au fost oferite când s-a sfințit biserica, în 1939. Avem obiecte de la Cazinoul din Sinaia și merită menționat faptul că 80% din banii pierduți la Cazinou erau redirecționați către construcția spitalelor prin Eforia Spitalelor Civile. Valoroase sunt fotografiile – sunt fotografii care reflectă personalități și fotografii care au fost făcute acum 100 de ani. Valoroase sunt trofeele de vânătoare, pentru că sunt trofee care au fost premiate. Valoros este și calcarul vechi de aproximativ 157 de milioane de ani. Deci fiecare exponat are povestea lui și n-aș vrea să identific un obiect anume și să îi știrbesc din valoare în detrimentul altui obiect, pentru că toate au valoarea și povestea lor deosebită.

Întoarcerea în timp

Care perioadă istorică expozițională a muzeului vă place în mod special?

În mod deosebit, îmi place perioada aristocratică. Așa văd și castelul, ca într-o perioadă aristocratică. El are un șarm, un farmec aparte – de când intri în curtea castelului, ți se pare altfel, aici este o altă lume. Poate și de aceea este un pic mai retras, și nu pe bulevard, cum apare în scripte – Vila Alina Știrbey apare în Monitorul Oficial pe Bulevardul Carol I. După cum spuneam, atunci când intri aici, pare o întoarcere în timp. Nu este ca un alt castel din țară care a fost renovat; acesta are un aer boem, un aer aristocrat, un aer de poveste, un aer deosebit față de celelalte castele pe care le-am vizitat eu. Iar toți turiștii care vin aici ne spun: „L-am văzut la exterior, dar când am intrat ne-am schimbat total impresia despre el. Adică îl vedeam ca pe o clădire oarecare, dar după ce am intrat, ne-am schimbat părerea“.

„Uite, ăsta e al meu!”

„Eu sunt uimită de oamenii care au venit cu donațiile la noi, pentru că fiecare om se atașează de lucrurile lui, de lucrurile mai vechi, care au o valoare sentimentală și care reprezintă ceva pentru ei. Pentru acel om sunt convinsă că a fost destul de greu să se despartă de obiectul respectiv, dar a venit să facă acest gest tocmai pentru a fi cunoscut și de altcineva. Sunt sinăieni care vin și se uită în vitrină și își găsesc obiectul donat și spun: „Uite, ăsta e al meu!”, fără nicio urmă de regret, de genul: „Vai, l-am dat, nu mai este al meu“. Ci o spun cu mândrie, pentru că obiectul respectiv este aici și îl vede toată lumea, pentru că deja devine un obiect istoric. De aceea s-a încercat ca fiecare bucățică din muzeul acesta să fie „exploatată” la maximum și să dea din fiecare perioadă câte puțin – a dat din obiective turistice puțin, a dat din istoria stațiunii puțin, a dat din Revoluție puțin. La Sinaia s-a făcut revoluție și avem camera revoluționară… A dat din toate câte puțin. Totul a cuprins acest muzeu, mic, așa cum este el, dar a cuprins din toate câte ceva. Nu i-a scăpat sportul de iarnă, nu i-a scăpat arhitectura, nu i-a scăpat turismul, nu i-a scăpat industria, nu i-au scăpat războaiele. Inclusiv partea regală are și ea bucățica ei. Fiecare colțișor ascunde ceva și de aceea și trebuie vizitat: nicio sală nu seamănă cu cealaltă, nicio încăpere nu este la fel precum cealaltă, nicio istorie nu este la fel precum cealaltă, iar perioadele diferă: începe de când s-au pus bazele orașului și ajunge în perioada modernă; avem și perioada comunistă, n-am omis-o pentru că ne aparține.

Salonul Aristocratic

Nimic nu a fost modificat

Am înțeles că, pe vremuri, exista în fața castelului și un lac…

Da, în fața castelului era lacul domeniului Știrbey și se mai aflau un părculeț și o grădină. În afară de acestea, domeniul Știrbey mai cuprindea și capela, care este acum în perioada de refacere (și care se află în apropierea telecabinei). Acolo obișnuiau cei care erau găzduiți la castel să meargă și să se roage. Așadar, în locul Hotelului New Montana din zilele noastre era lacul domeniului. A fost drenat în perioada comunistă, iar pe locul său a fost construit Hotelul Montana – fostul hotel, pentru că acela nou, New Montana, a apărut după ce el a fost privatizat de proprietari. Pictura de la intrare reflectă exact tot domeniul Știrbey, cu capela și cu încă o clădire ce a aparținut familiei Știrbey. Apoi, tot domeniul a fost ciuntit de comuniști, iar asta i-a schimbat fața. Însă castelul a rămas intact, așa cum a fost: nu s-a adus niciun fel de modificare clădirii, castelul așa apare și în picturi, inclusiv leii de la intrarea oficială a castelului (lei care au fost o perioadă amplasați în Parcul Ghica). Așadar, leii sunt cei autentici, aparțin castelului, la fel, și cele două turnulețe. Partea de jos a clădirii are toată structura originală, pereții de jos sunt cei inițiali, nu li s-au adus niciun fel de modificări, doar au fost curățați. Este construită din piatră de râu – piatră vânătă se numește aceasta şi se găsește doar în apele curgătoare –, care este foarte trainică. Când a trebuit să facem anumite lucrări, noi am văzut că plafonul, care are peste 80 de cm grosime, cuprinde la mijloc pietriș uscat. Dacă se dă o gaură în tavan, se scurge tot pietrișul din zona respectivă, ca dintr-o clepsidră. Este vorba despre un castel foarte trainic, care își mai păstrează și astăzi pereții de atunci. De asemenea, parchetul din cafenea, precum și o porțiune din unul dintre holurile mici de trecere sunt cele originale ale clădirii, sau ușile de interior – toate sunt uși originale, în partea de parter. Singurul lucru care s-a modificat a fost sticla de la ele, în rest, au rămas ușile de atunci. Alte elemente de originalitate: turnulețele și toată dantelăria de pe terasă, care a fost renovată după un colțișor ce a rămas întreg. În rest, nimic nu a fost modificat, camerele sunt așa cum erau pe vremea castelului.

Tacâmuri, farfurie şi meniu din trenul Orient Express

Un loc pe care oamenii se întorc să-l vadă

Cum vedeți muzeul peste 10 ani? Ce planuri aveți pentru acesta pe termen lung?

Pe termen lung văd muzeul la fel – mă refer la structură, la ambient, la aerul boem, dar îl văd mult mai cunoscut. Sunt convinsă că peste 10 ani va face parte din cele mai căutate locuri din Sinaia, îl văd ca pe un muzeu de care să se vorbească frumos, îl văd ca pe o piatră de temelie a orașului. Eu așa îl văd, pentru că de aici a început istoria orașului, pentru că este cea mai veche clădire civilă din Sinaia. Și nu în ultimul rând, îl văd ca pe un loc pe care oamenii se întorc să îl vadă și pentru a doua oară și chiar a treia oară, de fiecare dată cu aceeași plăcere. Eu așa îl văd – ca pe un loc unde omul se întoarce și locul de unde pleacă Sinaia.

Program

Care este programul de vizitare a muzeului?

Muzeul poate fi vizitat de miercuri până duminică, între orele 10.00 şi 18.00, iar în incinta Castelului funcționează și cafeneaua – Cafeneaua Culturală, cum o numim noi, unde se pot desfășura diverse evenimente. Aici au avut loc cenacluri literare, lansări de carte, am avut și întâlniri cu tineri, în cadrul cărora s-a discutat despre istorie. Se pot organiza în cafeneaua noastră fel de fel de evenimente. Are același program, iar la cerere se pot organiza evenimente și în zilele de luni și marți, când este liber.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Alice-Diana Boboc 16 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.