Este tot mai relativă, mai neimplicată chiar, vocea preşedintelui Iohannis alăturată luptei anticorupţie. Sistemul în sine dă semne că se implică în limitarea miraculoasei operaţiuni. Retragerile la domiciliile de lux, după filmările horror în producţiile video anticorupţie, au devenit reţeta unei justiţii care, indiscutabil, nu are la dispoziţie o legislaţie complexă, aşa cum trebuie. Pe de altă parte, parcă nu există nici prea mulţi oameni ai dreptului dispuşi să urmeze firul corect, în măsura în care acesta ar fi pentru perspectiva lor profesională însuşi sensul. Pe moment, avem o justiţie creată special pentru asemenea situaţii de urgenţă, care poate orice. E clar, se doreşte compromiterea publică mult mai mult decât alte aspecte. Într-o lume în care imaginea este distorsionată de tot felul de bruiaje, fiecare zi are subiectele ei care distrug mortal orice sens al moralei, aceasta nu mai contează.
Urmare a acestei configurări, avem un sistem care se constituie spre legitimare instituţională în zona minoratului şi derizoriului pe care le inventează, atunci când nu există. Nu că acestea nu ar trebui ferm blocate prin zidul legislativ, însă acesta a ajuns întruchiparea unui totalitarism derivat din cel anterior. O asemenea intoxicare a mediului instituţional, care se vede redus la nimicuri, menţine societatea românească actuală într-o prăpastie tot mai pronunţată. Ceea ce ar trebui să funcţioneze de sus până jos, de la baza la vârful sistemului, se poate întâmpla numai prin dispoziţie politică. Lupta anticorupţie se vede expusă unui adevărat spectacol de artificii într-un mediu care funcţionează legal, chiar dacă deseori împotriva Constituţiei.
Aglomeraţia de personaje lipsite de preocupări, ştiinţă autentică, moralitate, cunoaştere a democraţiilor altfel decât la nivel de funcţionari trimişi în delegaţie, în Parlament, a dat curs, de-a lungul anilor, acestei situaţii. Lupta hegemonică pentru putere din formatul UE menţine acest formal, pe care îl poate chiar, indirect, încuraja. O democraţie reală în România ar crea mari probleme unor pârghii ale subordonării unor interese economico-politice, care şi-au făcut fără mari probleme loc. Fără constituirea acestei democraţii, drept suport al sistemului legislativ, care să fie identificabilă până la ultimul cătun, românii vor trăi într-o debilizantă anarhie controlată. Situarea deasupra legii a clasei politice, aşa cum se întâmplă acum, va fi imposibilă printr-o reformă legislativă.
Ar trebui să constituie o gravă decizie ca un înalt funcţionar să fie demis pentru corupţie şi locul să-i fie luat de o persoană aflată în anturajul acestuia. Egalitatea de şanse poate funcţiona în alte condiţii, nu în acestea, prin care se produce o evidentă deturnare a autorităţii. Profesionalismul constituit prin carierism, fraudă, narcisism, abuzuri şi-a creat, în România, o aură exterminantă. Posibilitatea exercitării abuzurilor, majoritatea sub presiune legislativă, a permis constituirea unor adevărate armate care devalizează bugetul public şi funcţionarea organismelor statului. Reducerea prerogativelor şi fermitatea câtorva dintre ele, esenţiale, ar limita stresul la care este expusă societatea. Acest păienjeniş legislativ îl transformă pe orice slujitor al sistemului, şi avem tot mai mulţi lucrători şi pensionari ai acestuia, într-un personaj cu capacităţi de acţiune imense. Negativul public se resimte la cote alarmante, menţinând degradarea, neimplicarea formală a instituţiilor statului acolo unde este necesar. Relaţia românilor cu instituţiile pe care le finanţează pentru a-i proteja, spre a le simplifica existenţa, a ajuns un coşmar. Orice ameliorare se vede dusă într-o altă complexitate a degradării. Filosofia statului actual, prin încălcarea democraţiei minimale, în afara căreia nu putem vorbi despre organizare publică, este distorsionată, fiind clădită pe principiile unui autoritarism al corupţiei imposibil de reformat fără presiunea dezbaterilor publice.
Bagajul imens de imobilism transferat de-a lungul istoriei s-a dovedit a fi continuu o uriaşă binefacere pentru impostură. Într-o asemenea societate, cum este limpede admis de oricine, nu poate exista nimic. România mai funcţionează lacunar prin posibilul geniu al unor persoane, pe cale de dispariţie. Înfrângerea generală a dus la constituirea unor grupuri de interese care au confiscat statul, aşa cum ideologia totalitară permitea unei categorii restrânse de securişti, comunişti, să aibă sub control absolut puterea. Fără simplificarea birocraţiei, o responsabilizare reală, juridică a funcţionarilor statului, în egală măsură cu a cetăţenilor, războiul de uzură nu va avea sfârşit. Legile aplicabile, eficiente, sunt acelea care permit dezvoltarea, precum şi aplicarea lor eficientă, imediată. În loc să avem un stat minimal, eficient şi democratic, în care legea să fie prin ea însăşi o forţă, românii suportă o degenerare administrativă ca într-un regim totalitar. Astăzi, legile pot fi interpretate de oricine, în avantajul cui stă pe un scaun mai înalt.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.