Tocmai voiam să scriu despre Traian Băsescu (pe care îl cam neglijasem în ultima vreme), cu ocazia redeschiderii dosarului Mihăileanu, mai ales că se pronunţase între timp şi un cunoscut comentator politic, decretând că declaraţia Băsescului despre cele 60-70 de dosare penale care îl aşteaptă ar fi un procedeu de manipulare numit negare prin absurd. De acord în ceea ce priveşte manipularea, însă cu menţiunea că, din palidele mele amintiri de la orele de matematică de pe băncile şcolii, ştiam că procedeul se numeşte demonstraţie prin reducere la absurd.
Dar să trecem, căci altceva ne doare pe toţi. Nu înainte de-a observa că dosarul băsesc nu a fost redeschis de preacuratul şi activul din zilele astea DNA al Codruţei Kovesi, instituţie şi cap despre a căror desprindere de fostul patron avem deocamdată prea puţine motive rezonabile să vorbim, ci de către PÎCCJ, aflat în subordinea ministrului Justiţiei şi, în consecinţă, a lui Ponta. Codruţa din poveste va da o probă de adevărată independenţă faţă de fostul ei tartor abia dacă şi atunci când va redeschide dosarul Flota, care pluteşte încă pe cea mai puturoasă baltă a justiţiei româneşti, închis cum a fost de către o altă preaplecată slugă a marinarului, sfinţia sa Daniel Moraru, ce ne îndestulează mai nou cu binefacerile Constituţiei.
A apărut însă un alt subiect fierbinte la orizont, legat de primadona actuală a politichiei dâmboviţene, zglobiul Victoraş, cel care calcă din strachină în strachină cu pantofii de balerin cu poantele ascuţite, făcând piruete de mai mare dragul, precum aceea cu uite popa nu e popa, vorba fiind despre impozitarea bacşişului, invenţie pur românească, desigur.
Pe lângă obişnuitele lui minciuni gogonate cu care ne-am cam obişnuit deja, sau insultele la adresa ziariştilor, ce nu mai sunt de-acum găozari şi ţigănci ca pe vremea lui Băse, ci proşti, pur şi simplu, aflăm, iată, de catastrofele financiare în care Ponta cel voinic a împins ţara şi o înfundă din ce în ce mai adânc. Mai precis, dintr-un raport al Curţii de Conturi se desprinde concluzia că la finele anului 2014 datoria publică a României a crescut de la 54,38 miliarde de euro, cu cât ne încălţase deja guvernul Boc în 2012, la aproape 66 miliarde de euro, ca din senin. Asta înseamnă că de la 2.705 euro pe cap de locuitor, am ajuns datori, fiecare din noi, cu 3.313 euro, în condiţiile în care nu ştiu să mai fi împrumutat o para chioară de pe la FMI sau vreun alt păgubos finanţator internaţional.
De asemenea, nu ştiu să se fi făcut vreo investiţie cât de cât în vreo autostradă sau vreun alt obiectiv de interes naţional, în afară, desigur, de măreaţa Catedrală a Neamului Prost, la care cotizăm fiecare din noi, fără să ni se fi cerut vreodată consimţământul. Toată cheltuiala cu care am fost şi vom mai fi împovăraţi se duce pe apa sâmbetei, adică la finanţarea cheltuielilor statului. Pe ce cheltuieşte statul ştim deja cu toţii, unul din exemple fiind tocmai cel mai sus pomenit, alte sume dispărând în buzunarele fără fund ale reprezentanţilor aceluiaşi stat, precum am văzut din atâtea şi atâtea alte exemple, cel de ultimă oră şi absolut eclatant fiind al fostului ministru Darius Vâlcov, aflat acum la Mititica.
Între timp, Lenuţa Naţionala, nu Mondiala (trebuie să-i spunem cumva, căci pe vremea ei nu se putea încă vorbi de instituţia Primei Doamne, cum o facem acum, pentru simplul motiv că în oficiile Stării Civile nu exista vreun act care să-i poată conferi, măcar ipotetic, un asemenea statut), a fost eliberată şi-şi face la luxosul domiciliu aşa-zisul arest. Tot scandalul are aerul că n-ar fi avut decât un rost simplu ca bună ziua, de a-i înfunda pe adversarii aceluiaşi Băse din fostul PDL, începând cu numărul 1 pe nume Vasile Blaga, care, mă tem, în curând va primi şi el un număr de înregistrare pe zeghe, dacă se mai poartă pe la casele mari.
Şi dacă se va dovedi că este aşa cu adevărat, iarăşi vom vorbi doar despre veşnicul blat între cei mai îndârjiţi adversari, Ponta şi Băse, al căror pact de coabitare funcţionează în continuare ca uns. Unul a adus ţara la sapă de lemn, celălalt o scufundă şi mai adânc în rahat. De ce s-ar anihila cu adevărat unul pe altul?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.