Către independență față de un „guvern imperial“

Duminică se va ajunge la apogeul tensiunii dintre Barcelona și Madrid. Pe 1 octombrie, guvernul Cataloniei a anunțat un referendum pentru independență, unul decisiv, nu consultativ, precum cel din 2014. Mișcarea separatistă plămădită în anii 1980, manifestată apoi în 2003, când a propus un plan pentru autonomie lărgită (respins de Madrid), îl pune cu spatele la zid pe premierul Mariano Rajoy.

Presa din Ungaria profită de situația din Catalonia pentru a scrie că, „drepturile minorităților lingvistice au fost băgate sub preș de zeci de ani în Europa și este timpul să vorbim despre ele“, notează Magyar Nmezet. De data aceasta, cotidianul maghiar se referă la noua lege a educației din Ucraina care nedreptățește minoritatea română și maghiară. „Maghiarii din Ucraina nici nu îndrăznesc să viseze la drepturi care acum, pentru catalani, par insuficiente.“ „Pentru a lua o metaforă din fotbal, vorbim despre liga a doua ungară și despre La Liga.“

Presa de la Madrid acuză Rusia

Presa de la Madrid aruncă o parte din vină pe mișcările subversive ale Rusiei, care ar alimenta, prin tactici de război informațional, cu participarea lui Julian Assange, această mișcare separatistă. Acolo unde există separatisme, tema referendumului catalan este la ordinea zilei. În Belgia, cotidianul flamand De Morgen scrie că guvernul flamand va recunoaște independența Cataloniei și aceasta va duce la o criză în guvernul federal belgian.

În țările în care consecințele secesiunii au fost deja metabolizate, perspectiva este ușor diferită. Cotidianul ceh Lidove Noviny face o analogie cu disoluția Cehoslovaciei cu un sfert de secol înainte. „Cu cât guvernul de la Praga făcea presiune pentru menținerea unității, cu atât aspirația slovacilor pentru independență devenea mai mare.“

Greșeala premierului Rajoy

Exact aici pare să greșească guvernul de la Madrid. Premierul Rajoy a decis să treacă exclusiv în sarcina guvernului central finanțele Cataloniei, a exclus poliția semiautonomă catalană din misiunile de supraveghere a mitingurilor și a însărcinat cu asta Garda Națională, a recurs la percheziții și arestări în rândul înalților funcționari catalani. În plus, în portul Barcelona stau ancorate două mari nave de croazieră închiriate de Madrid, cu circa 5.000 de polițiști din alte regiuni și logistică aferentă, gata să intervină în perspectiva referendumului. Sunt acțiuni care se întorc împotriva Madridului, căci i-au convins și pe catalanii indeciși să iasă la vot și să spună DA independenței, scrie presa catalană, extrem de iritată și de denumirea acțiunii Gărzii Naționale – „Anubis“, zeul egiptean al morții. „De ce vorbim despre morminte? Ale cui morminte? Avem și noi o misiune, cu numele de cod suveranitate. Moartea arată bine, este liniștită și zâmbește“, scrie El Nacional.

UE, înger și demon pentru separatiști

Ceea ce se întâmplă în Catalonia este vina și, totodată, meritul UE, arată un editorial publicat de Courrier International. Regiunile separatiste din Europa se revendică tocmai de relația lor cu UE – astfel a apărut Alianța Liberă Europeană, în 1981, grup în Parlamentul European. Pe acest fond a ajuns Liga Nordului să declare independența Padaniei, în 1996. „Construcția europeană a slăbit statul națiune și a multiplicat structurile la nivel regional și european. Ștergerea treptată a logicii naționale se traduce prin ascensiunea separatismelor.“ Pe de altă parte, aceeași construcție europeană este singura care poate ajuta la apariția unui stat catalan viabil, cu condiția ca acesta să fie acceptat în clubul european.

Or, tocmai acest lucru este respins la Bruxelles, chiar acolo unde mișcările pentru independență văd un izvor al viabilității visului lor separatist. Președintele Comisiei Europene a spus clar că o potențială Catalonie independentă nu va fi automat membră UE, va trebui să treacă prin furcile caudine ale procesului de aderare. Partenerii din PPE ai premierului de la Madrid susțin decizia justiției spaniole de a declara ilegal orice referendum pentru independență.

Interesele imperiale nu generează o națiune

Greșeala guvernelor spaniole din ultimii ani a fost aceea de a aliena clasa de mijloc din Catalonia, susține istoricul José Luis Villacañas Berlanga, intervievat de El Mundo. Nu sărăcia, ci prosperitatea este cea care alimentează puseele separatiste. Criza economică din care Spania, ca întreg, nu reușește să iasă a agravat situația, deoarece catalanii se simt „furați“ de guvernul central. „Elitele burgheziei catalane au fost cele atașate de ideea naționalismului. Acum, clasele populare nu sunt interesate de istoria Cataloniei, ci de o mișcare revoluționară. Avem toate ingredientele unei mișcări populiste.“ „Susțin în continuare că Spania e mai mult un stat decât o națiune. Ne-am despărțit târziu de tradiția imperială, ca și Germania. Societățile imperiale produc eterogenitate, cele naționale produc omogenitate. Interesele guvernului imperial nu generează o națiune. Timp de secole, singura lege comună în toate regatele spaniole a fost Inchiziția.“

Ce poate face guvernul de la Madrid?

Premierul Mariano Rajoy are două variante: să se comporte ca guvernul italian în 1996, și pur și simplu să ignore declarația de independență, sau să ia măsuri „nucleare“ prevăzute de Constituție – suspendarea autonomiei catalane, arestarea liderilor separatiști. Dacă nu va face nimic, va părea slab. Dacă recurge la măsuri dure, riscă să rupă unitatea țării, „axa Madrid-Barcelona-Sevilla, care a menținut Spania“, în cuvintele lui Villacañas. În plus, Spania nu are o alternativă politică viabila. Partidul Socialist este afectat de alegerea unei conduceri în frunte cu madrilenul Pedro Sanchez, în dauna andaluzei Susana Diaz, care ar fi putut repara amintita „axă“. În rest, nu există decât partide precum Podemos, considerate populiste și care susțin referendumul catalan. „Rajoy este într-o situație imposibilă“, spune Lluis Orriols, profesor la Universitatea Carol al II-lea din Madrid.

Există totuși o portiță pentru ieșirea din criză – un nou acord pentru guvernarea Cataloniei. A existat o asemenea înțelegere perfectată în 2006, dar respinsă în 2012, o cauză a referendumului de doi ani mai târziu. Catalonia, cea mai bogată regiune spaniolă și a treia în ce privește procentul din PIB pe care îl transferă la centru (după Insulele Baleare și Madrid), vrea mai multă autonomie financiară, de care acum se bucură doar Tara Bascilor și Navarra. Doar că, susțin analiștii spanioli, radicalizarea catalanilor și a Madridului face imposibilă pe termen scurt această negociere.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.