Indicatorul că România e mai puțină coruptă decît era va veni cînd oamenii nu își vor mai alege avocați – începînd cu șeful statului – care să fie aranjori de procese, nu distinși prin calitatea argumentării.
Scandalul legat de propunerile ministrului Justiției de a schimba legile din domeniu e așa de intens politizat, că gălăgia ajunge pînă la cer și nu se înțelege nimic. Cine mai are puțină autonomie intelectuală, puneți-vă trei întrebări dacă vreți să pricepeți ceva.
Întrebarea numărul unu este, care sunt de fapt problemele justiției, în ordinea ierarhică a generalității, adică de la ce e mai profund și cauzal la ce e mai imediat și o problemă subordonată altora?
Întrebarea numărul doi este, care sunt problemele pe care încearcă să le rezolve dl Toader? Cele de mai sus, sau altele (de exemplu, ce au nevoie clienții acuzați de corupție ai avocatului Șerban Nicolae, etc)?
Întrebarea numărul trei este, sunt niște schimbări ale legilor de funcționare ceea ce ar rezolva problemele justiției, sau altfel de politici?
Dacă tot suntem aici și dacă tot avem două tabere, ar ajuta dacă Guvernul ar fi prezentat lista sa de probleme. Și la fel și opoziția. A guvernului trebuia să fie în partea de motivație (dar nu e), a opoziției în programul cu care au pierdut sau cîștigat alegerile. Acesta fiind fie slab, fie scris de ajutoare, alternativa lipsește cu desăvîrșire. Ei îi sunt substituite angajamentele din MCV (trebuie să facem una sau alta că am promis acum zece ani că facem, că suntem monitorizați, etc). Or, asta nu impresionează pe judecători, că nu ei au promis, și în general pe nimeni, că toate țările din Europa centrală și-au călcat promisiunile (de exemplu, institutele de administrație publică, acelea care trebuiau să garanteze meritocrația și nepolitizarea administrației au fost închise în primul an după aderare în toate țările de la Vișegrad). Și n-a zis nimeni nimic de la Bruxelles. Deci ar fi bine cine chiar vrea să reformeze justiția să aibă o listă mai originală și mai profundă decît ‚benchmarkurile’, care au fost totdeauna ținte instrumentale, nu substanțiale, și de asta au ratat o mare transformare a justiției. Cît a fost, s-a realizat prin pensionări radicale și concursuri libere, care au adus oameni tineri, nu neapărat și mai bine pregătiți în sistem, deci prin înlocuirea clasei comuniste de judecători cu una nouă. Dar tineri, să nu uităm, sunt și Aurelian Pavelescu, și Tudor Chiuariu, și diverși politicieni cu diplome de la universități de doi bani.
Răspunsurile mele personale sunt următoarele.
Justiția din România este independentă, ceea ce e o mare realizare. Ce afectează cel mai mult independența ei este politizarea excesivă a anticorupției, ceea ce duce la încercări furioase de manipulare și influențare din partea factorilor politici. Dacă nu ar fi anticorupția, nici nu ar trebui să ne preocupăm de independența justiției. Iar intervenția politică nu e unilaterală, adică doar de la PSD ca să îi facă scăpați de ai lui Niculae, e intervenție politică și să pui resurse disproporționate toată vara doar ca să îl înfunzi pe Dragnea, un baron oarecare, doar că e inamicul politic nr. 1. Deci recunosc problema, dar răspunsurile oferite de dl Toader la ea sunt din categoria inutile sau dăunătoare, dar aș zice mai ales inutile. Procesul de numire al procurorilor e, în principiu, mai independent dacă decizia o ia CSM decît președinția. Dar ce era important era să realizeze printr-un concurs real, în care candidații de pe lista finală să fie toți prezentați plenului CSM în mod public. Dacă selecția rămîne arbitrară, nu prea ne pasă cine pe cine numește. Și dacă totul rămîne politic, de ce să scoatem președinția, cu cît mai multe forțe politice au un cuvînt de spus și se împiedică una de alta cu atît mai mare șansa că va ajunge un candidat care e mai neutru. Iar asta e bine.
Problema numărul doi e în altă parte, că oricum justiția nu va rezolva problema corupției, cum nu s-a rezolvat în nici o țară pe calea asta, iar noi nu vom rezolva problema politizării ei din cauza anticorupției, pentru că atîta vreme cît unele partide au impresia că pot cîștiga pe asta, iar altele că pot pierde, au toate interesul să se lupte mai departe pe justiție. Și anume, problema numărul doi este că justiția asta independentă este de o calitate slabă și pe alocuri coruptă ea însăși, iar capacitatea sa de a se autoregla nu a crescut- e destul să vezi că inspectorii judiciari zic că vor înapoi sub minister că asta le va crește autonomia ca să rîzi pe burtă- dacă ești masochist. De fapt, dacă ai asemenea inspectori, nu contează unde îi pui. Și dacă unicul judector dat afară din magistratură de magistrați rămîne Bogdan, e musai să subordonăm magistratura asta cuiva pînă mai evoluează un pic, cred toate taberele. Guvernul vrea, evident, să îi fie subordonată lui. Tabăra anticorupție o vrea subordonată la SRI. Numai eu zic că nu avem de ales decît să îi lăsăm să se autoreglementeze la acest nivel, cu vremea vor deveni mai buni.
Dar, și aici guvernul de azi și cel viitor ar putea face ceva, și nu face, cum vor deveni mai buni? Mă pregătesc să aduc ca vorbitor de onoare anul viitor la Berlin la absolvire pe judecătorul Sergio Moro, https://en.wikipedia.org/wiki/S%C3%A9rgio_Moro omul din Brazilia care a dus la suspendarea președintei, condamnarea șefului Parlamentului și a zeci de alți suspecți. Judecătorul Moro și cu mine ne-am cunoscut la Harvard în iunie și am vorbit despre mani pulite. De ce nu chem pe Codruța, sau pe Daniel Morar, că oricum i-am promovat peste tot? Sau pe altă figură din justiția noastră? Pentru că, deși amîndoi și-au făcut datoria cum au putut mai bine în circumstanțe grele, nu au anvergura de a vorbi public cum l-am auzit pe Moro, la Harvard Law School, templul juridic al planetei. Școala care i-a produs nu produce magistrați intelectuali, deși o făcea între cele două războaie mondiale, care să poată cita din Cicero și Jefferson între două pahare de vin (Bolcaș e ce a mai rămas din școala veche transformată de comunism și ce a venit după). Produce plagiatori în serie, oameni fără nici o cultură juridică sau generală, și destul de oportuniști politic. Moro a fost academic înainte de a se face judecător și m-a surprins prin reflectivitatea lui, citește tot ce s-a scris despre mani pulite și e la fel de sincer îngrijorat ca și mine că Italia nu e cu mult mai bună după marea curățenie față de înainte. Deși el ăși face datoria și asta nu ar trebui să fie treaba lui.
Guvernele României trebuie să reorganizeze radical învățămîntul juridic, să elimine acea corupție de pe băncile școlii, cea în care Toader fiul se face profesor în facultatea lui Toader tatăl concurînd singur pe loc, sau în care nu se mai pot da examene scrise pentru că plagiatul s-a generalizat și dăm teste pe calculator, în care se scriu motivații de calitatea celei despre dosarul Referendumul. Guvernele, prezente și viitoare, trebuie să încheie monopolul baroului, care în alte țări e o sursă de progres, la noi o sursă de cum să se păstreze totul așa cum e. Societatea civilă din justiție trebuie să se refacă, de la studenții la drept a căror voce nu se aude în zile din astea sau cînd e nevoie, la asociații din diferite domenii juridice cu scopul de a rezolva problemele lor specifice. Indicatorul că România e mai puțină coruptă decît era va veni cînd oamenii nu își vor mai alege avocați- începînd cu șeful statului- care să fie aranjori de procese, nu distinși prin calitatea argumentării. Industria noastră de drept este o industrie coruptă prin esența ei, și ea trebuie reformată de la temeliile ei educaționale, prin evaluarea corectă a facultăților, crearea de altele noi, burse pe merit interne și externe, stimulente și promovare pentru cine studiază afară, aducere de profesori din afară casă să ne reorganizeze, investiții în Institutul Național al Magistraturii prin programe externe și lărgirea bazei de recrutare.
Asta e țara la 2017, nici cînd subiectul e pe toate talk-showurile nimeni nu vorbește de fapt despre subiect. Și singurii cu idee ce trebuie făcut sunt departe sau ușor de condamnat ca utopici, fără ca trupa condamnatorilor să-și dea seama că pe ei se condamnă, în fiecare zi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.