Politica românească are totdeauna agendă dublă: pe lângă cea oficială, trâmbiţată intens, una nedeclarată, care este însă adevărata agendă a puterii. Actuala lozincă a modernizării statului nu face excepţie. Ce se ascunde în spatele ei?Cheia interpretativă ce ne conduce la răspunsul corect stă în scopul regimului actual: distrugerea tuturor nucleelor de forţă ce ar putea deranja autocraţia prezidenţială. Cel mai redutabil nucleu de acest fel este parlamentul, abilitat constituţional să controleze celelalte puteri. Pentru a desfiinţa acest control, s-a conceput planul modernizării constituţionale. Schimbarea constituţiei ar reduce parlamentul la un corp mic, uşor manevrabil.
Cât de utilă ar fi o asemenea schimbare s-a văzut chiar zilele trecute. Date fiind dimensiunile parlamentului actual, constituirea unei majorităţi de robi parlamentari ai executivului e o chestiune laborioasă şi dificilă: sunt necesare negocieri cu alte partide, concesii privind anumite posturi ministeriale, racolări repetate de nulităţi coruptibile. Eforturile făcute reuşesc uneori, alteori nu. Un parlament minimizat va simplifica enorm lucrurile: câteva promisiuni bine plasate, câţiva parlamentari cumpăraţi, şi majoritatea gata să slugărească guvernul şi preşedinţia va fi gata.
Un al doilea nucleu de influenţă ce deranjează puterea sunt maşinăriile de partid din teritoriu. Acţiunile acestor maşinării sunt cele care-l împiedică pe cel mai iubit fiu al poporului să obţină majorităţi electorale clare; ele sunt cele ce conduc la un parlament mult prea divers (pentru gustul puterii supreme). Nu-i nimic. S-a găsit soluţia de a le anihila: reorganizarea administrativ-teritorială.
Aşa cum divinitatea a avut grijă ca la secţiile speciale de votare rezultatele să fie surprinzător şi inexplicabil de favorabile puterii în exerciţiu, ea va avea grijă ca reorganizarea administrativ-teritorială să distrugă majorităţile incomode (PSD şi PNL), lăsând partidului prezidenţial posibilitatea de a domina în mai toate zonele.
Pretextele ce ascund aceste intenţii maligne sunt total neconvingătoare. Se pretinde că ceea ce deranjează este amplitudinea exagerată şi inutilă a aparatului de stat. Dar, dacă aşa ar sta lucrurile, de ce nu se operează şi o reducere a numărului de ministere? De ce nu este eliminat Ministerul Turismului şi Dezvoltării, a cărui existenţă nici măcar adepţii puterii nu o pot justifica? Se poate oare vorbi de o intenţie autentică privind reducerea aparatului de stat, câtă vreme sunt inventate şi menţinute ministere-fantomă pentru favoritele prezidenţiale?
O altă întrebare-cheie se referă la serviciile secrete. Conform experţilor, suntem, din nefericire, campioni la acest capitol: avem şase servicii secrete diferite şi mai mulţi ofiţeri sub acoperire la mia de locuitori decât oricare alt stat. Cum se împacă nobilul ideal al reducerii aparatului de stat cu supradimensionarea grotescă a serviciilor secrete? Are oare această supradimensionare de-a face cu iubirea nestinsă ce leagă serviciile de preşedinte?
Adevărul trist este că retorica modernizării nu este decât noua perdea de fum lansată de la Cotroceni pentru mascarea următoarei etape de concentrare a întregii puteri în mâinile unei singure persoane.
Dacă acţiunea va reuşi, în curând toate deciziile importante se vor lua la Cotroceni, se vor legifera (pardon, ordonanţa) la guvern şi se vor confirma mecanic la parlament. Vom fi deci un stat modern – în stil african.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.