Ce caută Rusia în Siria?

Din capul locului pot să afirm că salvarea creștinilor din Siria sau combaterea ISIL/ISIS/Daesh nu reprezintă scopul principal intervenției rusești în această țară. Acestea sunt obiective care în cel mai bun caz sunt secundare sau vor fi consecințe neintenționate ale intervenției acestei intervenții spectaculoase și surprinzătoare în Orientul Mijlociu.

Rațiunile din spatele acestei intervenții sunt ceva mai complexe decât aceste explicații facile. Principalul motiv din spatele desfășurării de forțe din este protejarea accesului Rusiei la baza navală de la Latakia, port care permite proiecția puterii în Marea Mediterană. Pierderea acestei ieșiri la mare ar reprezenta o lovitură majoră pentru prestigiul și putere Moscovei. Latakia a servit încă de pe vremea URSS drept bază pentru Flotila a V-a a marinei sovietice.

Intervenția Rusiei în Siria reprezintă o evoluție politico-militară fără precedent în istoria Orientului Mijlociu. Nici măcar în timpul Războiului de Yom Kippur din 1973 când URSS a amenințat că intervine de partea forțelor arabe, Moscova nu a trimis în regiune trupe combatante care să lupte, cot la cot, sub propriul drapel cu aliații și clienții săi. Deși prezente și ocazional angajate în lupte trupele sovietice implicate în conflictele din Orientul Mijlociu din timpul Războiului Rece luptau sub însemnele statului gazdă. Această intervenție demonstrează pe de o parte capacitatea Rusiei de a proiecta forță dincolo de spațiul fost-sovietic și pe de altă parte abilitatea acesteia de a surprinde strategic occidentul.

Din punctul de vedere al Alianței, Rusia a reușit să ne surprindă în mod consecvent. Nu am reușit să previzionăm din punct de vedere strategic (intervenția Rusiei în Siria – n.a.) decât foarte târziu. (Contra-amiralul Brett Heimbigner, șeful biroului de informații pentru NORAD și USNORTHCOMM)

Încă de la izbucnirea revoluției din Siria și pe urmă a războiului civil sprijinul diplomatic și militar acordat de Moscova regimului Assad s-a datorat temerii că Rusia ar putea pierde accesul la singurul port care nu este afectat de îngheț tot anul, spre deosebire de porturile rusești care pe timpul iernii, invariabil, au activitatea paralizată pe durata câtorva săptămâni sau chiar a câtorva luni. Pierderea bazei de la Latakia ar reprezenta o lovitură gravă pentru prestigiul Federației Ruse, elitele de la Kremlin nu mai putând astfel să afirme că țara lor reprezintă o mare putere. Mai grav posibila prăbușire a regimului Assad înseamnă pierderea singurului aliat și client al Rusiei rămas în Orientul Mijlociu după încheierea Războiului Rece.

O bază navală în estul Mediteranei combinată cu anexarea Crimeei permite Kremlinului să proiecteze eficient forță în Orientul Mijlociu, Marea Mediterană și Oceanul Indian. Unul din obiectivele urmărite de Federația Rusă prin preluarea controlului asupra Peninsulei Crimeea și a bazelor navale de pe teritoriul acesteia în februarie-martie 2014 a fost reconstituire puterii navale ruse în Marea Neagră și Marea Mediterană prin modernizarea și dezvoltarea Flotei Mării Negre, precum și reconstituirea fostei Escadre a V-a. Această grupare navală care era atașată Flotei Mării Negre în timpul Războiului Rece executa misiuni în Marea Mediterană, contestând astfel supremația navală a NATO din zonă. Anexarea Crimeei în absența unei baze în Marea Mediterană scade valoarea geostrategică a acestei achiziții teritoriale.

Citiţi articolul integral pe civitaspolitics.org

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.