Ce facem cu Vanghelie, cu Şova şi cu Vâlcov?

Cu nişte ani în urmă, am fost invitat la o reuniune a Tineretului Liberal, ţinută în Poiana Braşov, un soi de şcoală de pierdut vremea. Şi am încercat să vorbesc despre politică şi business şi despre separarea obligatorie dintre acestea. În faţa mea se aflau admiratorii sufocaţi de emoţie ai lui Cataramă, Patriciu, Tăriceanu, Valeriu Stoica (pe atunci încă mic în marile afaceri), Theodor Stolojan, Pinalti, adică ai milionarilor tranziţiei. Vă imaginaţi că pe acei tineri îi interesa politica exact cât îi pasiona înmulţirea maimuţelor prin ou. Toţi se visau bogaţi şi vedeau în politică drumul spre milioanele de dolari. Nimic altceva! Iritarea tinerilor liberali aflaţi în sală a ieşit repede la iveală. Nu suportau nici măcar o părere despre separarea politicii de afaceri, necum prevederi legale care să delimiteze cele două teritorii, mai ales în cazul politicienilor. Discuţia noastră a fost un eşec. Erau vremuri în care toţi vedeau în politică o cheie spre pivniţele lui Ali Baba şi cu toţi erau orbiţi de orice altă judecată.

Vreme de un deceniu şi jumătate, politica românească a fost principalul mijloc de atingere a intereselor personale. Nici acum nu suntem departe de asta. Toţi cei care visează o dregătorie sau o responsabilitate o fac pentru nevoile lor, nu pentru a se pune în slujba comunităţilor. Arestările din ultima vreme clatină serios acest tip de gândire. Politica în interes propriu este doar o cale spre oprobriul public şi spre penitenciar. Cam asta este şi în cazul lui Adriean Videanu, Gheorghe Ştefan, Gabriel Sandu, Marian Vanghelie, al lui Dan Şova sau al lui Darius Vâlcov şi a mulţi alţii care n-au ajuns încă în faza de decont.

Nu încape nici o îndoială că devoalarea şi sancţionarea vinovaţilor reprezintă singurul drum pe care putem merge. Ne place sau nu, cu nepăsarea sau cu complicitatea tuturor (sau a unei enorme majorităţi) am ajuns la situaţia de acum. La urma urmelor, mulţi dintre rezidenţii aresturilor de azi s-au ridicat pe votul entuziast a mii şi zeci de mii de oameni, acum nemulţumiţi de ceea ce au făcut aleşii lor. Mulţi ştiau foarte bine, chiar înainte de vot, ce minunăţii aveau aceştia la activ. Procesul de demontare a plasei de relaţii mafiote întinse peste toată societatea poate dura ani şi ani. Consecinţele pot fi dramatice. Întârzieri economice, oportunităţi pierdute, proiecte amânate, şifonarea imaginii externe a ţării şi multe altele. Şi totuşi, operaţiunea trebuie continuată.

Se poate desfăşura asanarea relaţiilor politico-economice fără pierderi majore? Nu cred! Eventual cu pierderi ceva mai mici. Or, asta presupune câteva lucruri care au lipsit până acum, adică eficienţă, profesionalism, tărăboi redus şi mult mai multă minte. Scopul principal al operaţiunii nu este pregătirea politicienilor pentru intrarea în rai, ci stoparea fenomenului şi recuperarea banilor. Cum putem recupera cele 90 de milioane de euro luate şpagă de Vanghelie (e drept, numărate ca steagurile lui Pristanda) dacă acesta e lăsat din 2006-2007 să-şi exerseze talentele de ”pamblicar”? La ce ne-a folosit timpul pierdut în cazul comisionului perceput de fostul primar al Slatinei dacă el a fost lăsat să ajungă ministru alFinanţelor şi a apucat să pună la cale un plan de redresare economică a României? Nu s-a ridiculizat USL-ul cu Ministerul Marilor Proiecte doar pentru că DNA şi SRI n-au avut curajul să îl ia pe Dan Şova la puricat? Trebuia lăsat până ajungea adjunct pe la NATO sau pe la Naţiunile Unite pentru a trimite un poliţist după el ca să-l aducă înapoi în cătuşe pentru nişte falsuri? Ridicolul situaţiei cu Vâlcov este la fel cu cea în care a fost Adrian Năstase sau este pe cale de a ajunge şi Traian Băsescu. În loc să-i oprim şi să-i taxăm la momentul potrivit, îi lăsăm în pace pentru a trage în minge abia când ne vine bine la interes!?

Din acest punct de vedere, şi DNA-ul, şi SRI-ul au o răspundere majoră. Situaţiile penibile de acum, aruncarea în aer a unor proiecte de guvernare sau de restructurare economică stau şi pe umerii lor. Au tăcut, au înghiţit în sec, au eşalonat dosarele şi urmăririle după ordinele primite de sus şi au lăsat ca lucrurile să degenereze până la situaţia de azi. Plătesc ei ce a pierdut România din cauza indeciziei lor?

Traian Băsescu şi principalele partide sunt vizate (procurorii încă se tem să înceapă investigaţiile în mod public şi să acuze direct) de folosirea grosolană a banilor publici în campaniile electorale. Declaraţiile unor arestaţi pun şi PNL-ul şi PDL-ul în aceeaşi situaţie. Nu cred că PSD-ul stă mai bine deşi declaraţiile de martor încă nu abundă în asemenea informaţii. Victor Ponta este suspectat şi el în contractele derulate de ”Şova şi Asociaţii” cu Complexul Energetic Oltenia. Chiar atât de greu ar fi fost ca lucrurile să se lămurească mai repede şi să nu fim acum în situaţia de a trânti şi un prim-ministru din funcţie pentru corupţie? Era neapărat nevoie să tragem de o guvernare şi să-l acuzăm de coupţie abia acum când unii au nevoie de eliberarea scaunului din Palatul Victoria?

Să mă ierte cititorii, dar tehnica asta a amânării sine die a clarificării unor infracţiuni vine din vremea anilor cinici ai Securităţii. Numai atunci dosarele erau ţinute la sertar şi scoase pentru a trânti, bloca sau reorienta personaje. Ce se întâmplă acum şi cu Ponta, şi cu Vâlcov, chiar şi cu Vanghelie, seamănă cu practicile de atunci. Nu vreau să spun că aceştia (şi ceilalţi aflaţi în colimatorul DNA) ar fi nişte domnişoare. Doamne fereşte! Dimpotrivă. Dar şmecheria asta cu acuzatul în funcţie de jocul politic şi de interesul unora seamănă cu o diversiune şi cu o enormă culpă. Laşi ţara să fie pustiită de tot soiul de aventurieri şi nu-i priponeşti decât atunci când îţi cade bine la interes. Nu-i în ordine! În loc să cureţe scena politică, practica asta o îmbolnăveşte de alte aranjamente.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.