Dacă Băsescu zicea DA, eu ziceam NU – a mărturisit Ponta, la un moment dat. Asta pe vremea când Băsescu nu mai era preşedinte de câteva săptămâni. L-a luat gura pe dinainte? Nu. Aşa crede el că se face politica deşteaptă.
Dar cea mai tare declaraţie care a venit din gura “pontificală” a fost alta, la câteva săptămâni după ce Băsescu l-a acceptat ca premier: “Abia acum am învăţat ce este PIB-ul”. Las’că, dacă îi întrebi pe comentatorii noştri politici nici ei nu ştiu să spună care este ecuaţia de calcul al PIB-ului. Dar să fii deja premier şi să declari că înainte de a fi învestit habar n-aveai cum se calculează PIB-ul, asta e tare, nu-i aşa?
Băsescu era preşedinte când un întreg congres al PSD a fost manipulat prin interpuşi prezidenţiali (Dragnea, Ilie Sârbu, Ioan Rus etc.) în scopul descăunării lui Geoană din funcţia de preşedinte al partidului şi pentru înscăunarea lui Victor Ponta. Cu două săptămâni înainte, Victor Ponta aranjase cu generalul Oprea să devină preşedinte al UNPR în cazul în care Geoană va fi reales. Băsescu a “calculat” că Ponta ar fi un adversar politic mai slab decât Geoană. A calculat bine? Nu prea. În scurt timp, Ponta era aliat cu Crin Antonescu şi conduceau noul partid aproape unic numit USL. Dar Băsescu n-avea cum să ştie în 2009 (anul acelui congress PSD) că în 2010 va trebui să taie salariile bugetarilor cu 25%. După data acelei tăieri, însă, Băsescu a ştiut că partidul său de suflet, cel care guverna în vremea tăierii salariilor şi a creşterii TVA, va fi aşa de rău lovit de aceste măsuri, încât la următoarele alegeri nu va mai trece de 10%.
La alegerile care au urmat, în 2012, PDL-ul s-a prăbuşit într-adevăr şi preşedintele a trebuit să-şi inventeze un refugiu politic pentru epoca post-Băsescu. Nici în ziua de azi acel partid-refugiu nu trece de 10% în simpatia electorală, iar PDL-ul nu mai există ca persoană juridică şi ca siglă, dar trage după el ponoasele acelei guvernări care a tăiat salariile.
Băsescu nu le-a spus pedeliştilor: “Mă, vă sacrifice ca partid. Fiţi mândri că eroismul vostru nemaipomenit va slava Ţara!”. În schimb, le-a spus: “Nu ştiţi să comunicaţi, să explicaţi de ce sunt necesare aceste măsuri”. Cum să explici lucruri în care nici tu nu crezi? Pedeliştii n-au crezut în valoarea patriotică a acelor măsuri dure. Au continuat să extragă milioane, zeci, sute de milioane din afacerea retrocedărilor (cea mai grasă puşculiţă care a existat în aceşti 25 de ani de pluralism politic al corupţiei).
Ponta a mizat totul pe efectul anti-Băsescu şi anti-PDL generat de măsurile din 2010. Nu l-a mai interesat nimic altceva decât să stea bine în şa pe valul nărăvaş al anti-băsismului. Urma să câştige alegerile prezidenţiale la pas, şi să călărească apoi, zece ani, herghelia regimului său personal. Doamne fereşte! – au zis nişte atei din serviciile secrete. Atei? Adică nişte unii care nu puteau crede că Ponta ar trebui să fie noul Dumnezeu al românilor. Unii? Unii români. Unii americani.
x
x x
Ponta se află, azi, în posesia înţelegerii depline a faptului că a fost lucrat. Nu e ceva uşor de suportat în politică să ştii că aliatul principal al ţării tale n-a vrut ca tu să devi preşedintele ţării tale. Dacă eşti înţelept, înţelegi că ai zeci de ani în faţă (tânăr fiind) ca să te faci eligibil în 2024. Dar Ponta nu e născut să fie înţelept.
N-a ştiut convinge “barometrul” PSD că a înţeles, acum, ce are de făcut în viitor. S-a speriat de tăvălugul DNA contra baronilor săi şi a acceptat să manevreze legislativ împotriva justiţiei. Apoi s-a speriat că toate manevrele îi sunt monitorizate de ambasadele occidentale şi a luat drumul Orientului (Dubai, Baku, Kazahstan, Istanbul etc.). A crezut că se sparie gândul americănesc? Nu, domnilor! A ştiut că – pas cu pas, prin Orient – va reuşi să pună la puşculiţa personală nişte rezerve pentru următoarele două-trei vieţi mai mult sau mai puţin politice.
Ce n-a ştiut domnul Ponta? Că acolo, în Orient, cumpărarea de informaţie secretă (conturi, comisioane etc.) e mai ieftină decât o campanie electorală. Acum s-a speriat din nou: hai să negociez ieşirea de la guvernare, dar să fie, cumva, în aşa fel încât să mă realeg preşedinte PSD (funcţie din care tocmai m-am autosuspendat!), în septembrie, la congres.
Apoi, în octombrie, las guvernarea cui o vrea Iohannis să i-o dea!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.