De la 1 aprilie, prin lege, piaţa gazului pentru consumatorii casnici din România se liberalizează. Mai concret, preţul de achiziţie a gazului de către furnizor nu va mai fi reglementat de stat, ci va fi stabilit potrivit jocului dintre cerere şi oferta producătorului. Statul rămâne cu pârghia impunerii celorlalte tarife care compun preţul final (distribuţie, stocare).
Lipsindu-i însă componenta reglementată a preţului de achiziţie, înseamnă că statul, prin , va trebui să analizeze periodic modificările de cost de achiziţie pe care i le vor prezenta furnizorii. În funcţie dacă le consideră sau nu justificate, ANRE poate accepta sau nu majorări ale preţului final. Fără îndoială că interesul furnizorilor este să obţină majorări continue de preţ. Dacă le şi pot justifica, printr-o argumentaţie indubitabilă cu privire la costul mediu de achiziţie al gazului, atunci ANRE nu are de ales şi trebuie să ajusteze corespunzător preţul final la consumator.
Cum se stabilește prețul final pentru consumator
Preţul final al gazului, la consumator acasă, este format din mai multe componente, din care preţul de achiziţie contează în proporţie de doar 50%. Alte 20% înseamnă costul distribuţiei, restul fiind tarif de stocare, acciză şi TVA. Orice modificare de preţ, de la 1 aprilie, se va face doar pe componenta de preţ de achiziţie, Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE, precizând că nu estimează modificări de tarif de distribuţie, cel puţin nu în sensul majorării lui. Pentru a vă face o imagine clară, trebuie să ştiţi că orice modificare de X în preţul de achiziţie a gazului va aduce cu sine o ajustare corespunzătoare de X/2 la dumneavoastră acasă. În prezent, jumătatea de nord a ţării, arondată E.ON, are un preţ al gazului, fără TVA, de 124 de lei/MWh. Jumătatea de sud, a ENGIE, are un preţ, fără TVA, de 109 lei/MWh.
Piaţa gazului pentru casnici se va liberaliza pe toate componentele sale în 2021, când statul român nu va mai avea niciun fel de pârghie în impunerea unui preţ final la consumator.
Partea bună
Teoretic, dacă preţul de achiziţie al gazului se liberalizează, atunci producătorii vor pune cantităţi din ce în ce mai mari pe bursă, va apărea competiţia dintre Petrom, Romgaz şi Gazprom, iar preţurile nu vor creşte prea mult, ba chiar ar putea stagna. În prezent, preţul la care se fac puţinele tranzacţii pe bursă (cele mai mari cantităţi se livrează pe baza contractelor bilaterale) este de 72 de lei/MWh. Practic, acesta ar fi preţul de achiziţie a gazului pentru furnizorii ce livrează pe segmentul casnic, faţă de cel reglementat de 60 de lei în prezent. Acest lucru înseamnă o creştere cu 20% a preţului de achiziţie, adică cu 10% a preţului final.
Estimarea aceasta este mai pesimistă decât a ministrului Energiei, Toma Petcu, care a vorbit despre o majorare de circa 8,5% a preţului gazului, şi încă şi mai pesimistă decât cea a preşedintelui ANRE, Niculae Havrileţ, care a menţionat o posibilă scumpire cu 6,5%. Este însă foarte posibil ca preţul final să nu crească cu 10%, aşa cum arată acum situaţia din piaţă, sau deloc, şi asta, datorită eliminării unei restricţii legislative la cei doi mari producători. Potrivit unei legi în curs din 2015, Romgaz şi Petrom sunt taxate cu 60% din veniturile suplimentare obţinute în cadrul programului de liberalizare. Nivelul de la care se calculează această taxare este de 72 de lei/MWh, astfel încât companiile încep licitaţiile de la acest preţ, care a devenit chiar preţ de piaţă. Or, de la 1 aprilie, odată cu liberalizarea preţului de achiziţie a gazului, această taxă dispare. Nemaifiind îngrădiţi de această constrângere fiscală şi dorind să recupereze din cota de piaţă pierdută în faţa gigantului rusesc Gazprom, Petrom şi Romgaz probabil vor reduce preţul de vânzare al gazului. Luând în calcul şi competiţia rusească, preţurile se vor mări foarte puţin, poate chiar deloc.
Mai mult, pe partea de furnizare casnică, pe modelul pieţei de energie electrică, a început puternic competiţia între firme. Românii, arondaţi într-o covârşitoare proporţie la cei doi mari furnizori impliciţi, ENGIE în sudul ţării şi E.ON în nord, pot alege oferte mai bune de la alte firme. Denunţarea contractelor cu E.ON şi ENGIE se poate face unilateral, nu este condiţionată de achitarea în totalitate a debitelor la zi şi, în doar două săptămâni, putând păstra contorul, puteţi trece la alt furnizor.
Partea rea
Odată piaţa liberalizată, producătorii pot vinde gazul cu cât consideră ei de cuviinţă. Pe linie de transfer de costuri, consumatorul final va plăti în consecinţă. Prin urmare, eventualele derapaje ale firmelor trebuie monitorizate de şi sancţionate, dacă se dovedeşte că firmele au înţelegeri între ele.
Problema cea mai mare vine însă în cazul unui şoc petrolier. Preţul gazului pentru Europa Centrală şi de Est este, în mare măsură, dat de Gazprom, care îşi aliniază preţurile după cotaţia barilului de ţiţei, cu o întârziere de 6-9 luni. O scumpire masivă a petrolului aduce o scumpire masivă a gazului şi, chiar dacă România îşi asigură 90% din consum din surse locale, tot este influenţată de preţul regional. Mai mult decât atât, în iernile grele, cum a fost cea din care tocmai am ieşit, importurile pot ajunge şi la 40% din consum, ceea ce înseamnă că ruşii dictează preţurile.
Faptul că România va începe să producă încă şi mai multe gaze din 2020, când este estimată a începe producţia în Marea Neagră, nu înseamnă că preţurile vor scădea automat. Concesionarii perimetrelor, Exxon – Petrom şi Black Sea Oil & Gas, vor vinde gazele, acelea care vor rămâne în România, tot la preţul pieţelor, fără a se pune problema de discounturi, doar pentru că se adresează clienţilor casnici.
Populaţia , circa 3 milioane de gospodării, consumă aproximativ 3 miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total al ţării. Producţia gazelor se împarte între Romgaz şi Petrom. Transportul este asigurat de Transgaz. Distribuţia este făcută de E.ON Distribuţie, în Transilvania şi Moldova, şi Distrigaz Sud Reţele în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici există doi mari furnizori, ENGIE (fost GDF Suez) şi E.ON Energie Moldova.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.