Ce urmează după decizia CCR privind darea în plată

Toţi cei peste 3.000 de debitori cărora li s-a suspendat procedura pentru trimiterea celor circa 700 de excepţii la Curtea Constituțională pot cere repunerea pe rol a cauzelor și toți cei care au aşteptat decizia de marți a CCR pentru a efectua darea în plată, o pot face începând de azi (desigur, dacă soluţia dării în plata este ultima la care se poate apela), susține avocatul Gheorghe Piperea, autorul moral al legii dării în plată. Potrivit acestuia, cei care sunt în executare silită sau, şi mai grav, sunt evacuaţi deja din imobil şi continuă să îşi vadă salariile ciuntite prin popriri post-evacuare, pot face de azi notificare de stingere a datoriei, ceea ce va antrena suspendarea executării, precum şi, în caz că creditorul sau executorul refuză să sisteze executarea, cerere de constatare a stingerii datoriei. „Pentru aceşti debitori starea de impreviziune este evidenţă, notorie, nemaifiind vorba de a o probă”.

Curtea Constituţională a decis că legea privind darea în plată este parţial neconstitutionlă, conform președintelui Valer Dorneanu. „Practic, am admis excepţia de neconstituţionalitate, s-a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”, sintagmă care era conţinută în art. 11 teza I, este neconstituţională. Sintagma se referea la faptul că sunt aplicabile şi acelor situaţii care privesc devalorizarea bunurilor imobile. Or, obiectul procesului era plata contractului, nu era vorba de bunuri imobile şi din acest punct de vedere va fi eliminată această sintagmă”, a spus Dorneanu.

Preşedintele CCR a mai spus că a fost admisă parţial o altă excepţie: „Am admis, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate şi am constatat că prevederile art. 11 teza I, raportate la art. 3, teza II, art. 4, art. 7 şi art. 8 din legea 77 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Fac precizarea că această posibilitate nu o aveau instanţele sesizate de bănci sau de părţi şi de aici încolo instanţele de judecată vor trebui să aibă în vedere toate implicaţiile teoriei impreviziunii, şi cu privire la riscuri şi la proporţionalitate şi la celelalte aspecte”.

În legătură cu impreviziunea, avocatul Piperea sugerează mai multe acțiuni ce urmează să fie făcute în instanță. Iată-le:
(i) impreviziunea este un dezechilibru contractual survenit încheierii acestuia, în cursul executării sale, dezechilibru care cauzează o împovărare excesivă a debitorului; ea poate fi reliefată de o creştere a volumului de plăti cauzată de riscul valutar, de o scădere drastică a veniturilor debitorului cauzată de o concediere colectivă (sau, în genere, de o concediere care nu intervine din vină salariatului), de o reducere a salariului operată prin lege (cum a fost cea aplicată bugetarilor în 2010), de o boală sau de alte evenimente dincolo de voinţă debitorului;
(îi) dezechilibrul prestaţiilor debitorului în contractele dintre consumatori şi profesionişti este prezumat, debitorul nefiind obligat să probeze acest dezechilibru, ci doar calitatea să de consumator; banca – şi nu debitorul – va trebui să probeze, în cazul testului impreviziunii, că debitorul nu este împovărat de datorie, ci că, în realitate, poate plăti; prezumţia de dezechilibru rezultă din toată jurisprudenţa CJUE în domeniu, care consideră că raporturile contractuale dintre consumator şi profesionist sunt funciarmente dezechilibrate, inegalitare, legea fiind orientată către re-echilibrarea acestui raport inegalitar dpdv economic, juridic şi tehnic, judecătorul având misiunea de a readuce acest raport juridic inegalitar la o situaţie de egalitate reală;
(iii) pentru contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011) nu este necesar testul impreviziunii, întrucât vechiul cod civil nu reglementa expres impreviziunea.

„Aşadar, nu va temeţi de impreviziune. Băncile trebuie să se teamă de ea. Spaima de impreviziune a băncilor e veche. Atunci când Codul civil prevedea, în varianta iniţială, această instituţie a impreviziunii, băncile i s-au opus vehement. Astfel că, la redactarea legii de punere în aplicare a Codului (Legea nr.71/2011), legiutorul a „ales” să refuze aplicabilitatea impreviziunii contractelor încheiate înainte de 1 octombrie 2011. E vorba de acelaşi „legiuitor” care s-a opus şi acum legii dării în plata, atât că avocat, cât şi că expert universitar şi amicus curiae. Legea DIP, după soluţia de ieri a CCR, nu mai este nici „aşa-zisă”, nici „simulată”, nici „anomalie juridică”, nici folclor. Este obligatorie. Refuzul aplicării sale poate fi sancţionat, inclusiv penal. Sugerez că, acolo unde se va fi manifestat în continuare opoziţie din partea băncilor, IFN-urilor sau a colectorilor de creanţe, să fie sesizată ANPC cu toate reclamaţiile şi plângerile din lume”, a scris Piperea pe pagina sa de Facebook.

Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credit a intrat în vigoare pe 13 mai.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.