Ce vine după globalizare?

Într-o optică consacrată, Andrei Marga a desfăşurat analize ale societăţilor din zilele noastre ce răspund intereselor de a cunoaşte sistematic lumea actuală. Cu totul recent, el a căutat să lămurească reperele centrale ale gândirii şi acţiunilor de astăzi – dezvoltare, modernizare şi globalizare – şi să răspundă la întrebarea: ce vine după globalizare? Noul său volum, Metanarativii actuali. Dezvoltare, modernizare, globalizare (Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2015, 352 pagini), dă un răspuns propriu la această întrebare, sprijinit pe examinarea realităţilor şi pe cunoaşterea ştiinţelor sociale şi filosofiei actuale. Redăm mai jos coperta şi introducerea la volum.

Reporter

În dezbaterea publică şi în limbajul ştiinţelor şi al criticii de artă se amestecă adesea termeni nelămuriţi. Este cazul celor mai generali termeni: dezvoltare, modernizare, globalizare. Aceşti termeni funcţionează drept cadru al tematizărilor şi, în multe situaţii, ca obiective asumate în societăţile de astăzi. Ei sunt efectiv metanarativii actuali – luând noţiunea în accepţiunea consacrată de Jean Francois Lyotard (din La condition postmoderne, 1979), ca relatare (récit) metadiscursivă şi cuprinzătoare, cu caracter legitimator de cunoaştere şi acţiuni, ce poate conferi epocilor, sau cel puţin perioadelor dinăuntrul acestora, signatura proprie (precum „pacea universală” în epoca iluminismului, „dezvoltarea bogăţiei”, „emanciparea omului”, „societatea de consum” în perioade diferite ale epocii moderne). Cunoscutul postmodernist susţinea că epoca metanarativilor a apus. Nu este nevoie să insistăm asupra observaţiei că metanarativii s-au schimbat, dar nu au încetat să funcţioneze.

În volume anterioare am elucidat modernizarea (vezi Andrei Marga, Raţionalitate, comunicare, argumentare, Dacia, Cluj-Napoca, 1991) şi globalizarea (vezi Andrei Marga, Religia în era globalizării, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012). Cei doi termeni nu numai că formează cadrul tematizărilor din diferite domenii, dar intervin oarecum inevitabil în orice chestionare a realităţilor de azi. În partea I-a a volumului de faţă reiau analizele din cele două volume anterioare pentru a-i lămuri. În partea a II-a fac un pas înainte şi lămuresc termenul de dezvoltare, care este, la rândul său, cadrul multor tematizări. Pun accent pe elucidarea acelei dezvoltări ce foloseşte optica modernizării şi se desfăşoară în condiţiile globalizării.

Contextul istoric al cercetărilor mele anterioare a fost tranziţia de la socialismul oriental, la societatea deschisă. De aceea, volumul trimite la prelegerile pe care le-am susţinut, ca profesor invitat, la Universitatea Ludwig Maximillians din München (2004) şi la Universitatea din Viena (2005), şi pe care le-am publicat sub titlul Die kulturelle Wende. Philosophische Konsequenzen der Transformation. Cotitura culturală. Consecinţe filosofice ale tranziţiei (2004). Atunci, am propus, la solicitarea gazdelor, o explicaţie a prăbuşirii socialismului oriental, din 1989, şi o analiză a tranziţiei. Am făcut-o înăuntrul asumării „cotiturii culturale (cultural turn, kulturelle Wende)” ce s-a petrecut în societăţile timpului nostru şi prin examinarea tezelor de bază ale filosofiilor la care s-a făcut apel, pozitiv sau polemic, în tranziţie – Jefferson, Marx, Mill, Max Weber, Herder, Spengler. Acum fac un pas spre generalizarea de experienţe ale tranziţiei înseşi şi ale înfruntării globalizării în forma unei noi teorii a dezvoltării.

Aceasta nu este realistă, dacă nu ia în seamă diagnozele societăţii actuale. Le-am abordat în Diagnoze. Articole şi eseuri (2008) şi, într-un cadru mai larg, în Crizele modernităţii tîrzii (2013). Am elaborat diagnoza stării ţării noastre în volumul România actuală. O diagnoză (2011) şi în scrieri ulterioare. Diagnozele sunt punctul de plecare al conceperii dezvoltării în zilele noastre.

Accentul hotărâtor cade, în volumul de faţă, pe modernizarea desfăşurată în condiţiile globalizării. Profilez, în orice caz, conceperea societăţii pe care mi-am asumat-o de-a lungul cercetărilor întreprinse şi argumentez pentru o politică reflexivă a dezvoltării. Cercetarea este adusă până în punctul în care se anticipează viitorul şi se caută desluşirea a ceea ce urmează globalizării. Explorarea a ceea ce vine după globalizare, din partea a III-a, este una dintre contribuţiile în premieră ale volumului.

Orice dezvoltare este situată şi trebuie să facă faţă mai întâi problemelor rezultate din contextul luat ca punct de plecare. În Europa, nu am depăşit urmările celor două războaie mondiale care au marcat secolul al XX-lea, încât examinez, în partea a IV-a, ce avem de făcut astăzi în conceperea dezvoltării pentru a ieşi din captivitatea trecutului.

În partea finală a volumului, partea a V-a, abordez, în perspectivă acţională, condiţiile dezvoltării. Mă opresc, pe rând, asupra condiţiilor economice, juridice, instituţionale, mentalitare, educaţionale, pentru a încheia cu condiţia creativităţii, mai ales a celei venite dinspre universităţi. Întâmpin astfel sugestia colegului Pompei Cocean de a articula o abordare a dezvoltării care era, de altfel, şi partea ce-mi revenea într-un program de cercetare mai larg.

Aduc în avanscenă valori uitate ale vieţii în condiţiile actualei înţelegeri de sine, vag neoliberală, a societăţii moderne – persoana, justiţia, demnitatea, integritatea. De la astfel de valori se cuvine să plece, ca premisă a succesului, orice program de dezvoltare şi acţiunile de schimbare instituţională în consecinţă. Căci, luând act de rătăcirile proiectelor actuale printre determinismele propuse în epoca modernă, filosofia îşi asumă că persoana umană este reperul ce a mai rămas pentru reunirea dezvoltării şi modernizării în condiţiile globalizării.

Asumpţia mea este că o seamă de valori etice nu sunt nicidecum doar alternative mai bune într-o situaţie confuză, ci condiţia preliminară a oricărei reconstrucţii axiologice şi instituţionale şi a performanţelor durabile din vremea pe care o trăim. Aceste valori nu sunt, de fapt, numai repere etice, ci valori integrative pentru viaţa umană în noile condiţii ale istoriei. Numai revenind la aceste valori regăsim adâncimea de perspectivă indispensabilă creaţiei, ce este capabilă să depăşească simplificările şi, până la urmă, contextele.

Sistematica conceptuală pe care am articulat-o – ca intelectual, profesor, rector, ministru – are în volumul de faţă explicitarea contextului istoric şi a metanarativilor. În acest fel, se aruncă lumină asupra orizontului cercetărilor mele de istoria filosofiei, filosofia raţionalităţii, de teoria argumentării, de teoria ştiinţei şi de teologie fundamentală şi asupra înrădăcinării programelor de reformă pe care le-am elaborat şi aplicat în universitate, în educaţia naţională, în cultură şi în politica externă.

Nu este orgoliu exagerat să cauţi să-ţi prezinţi sistematic filosofarea. Este mai curând o datorie faţă de cititor de a-l edifica asupra opţiunilor proprii într-o epocă în care nu numai relativismul, ci şi fragmentarismul, împreună cu înţelegerea degradată a filosofării (ca rudimentară generalizare a teoremelor ştiinţei, ca istorism fără orizont, ca redare a simplelor trăiri subiective etc.) şi cu înţelegerea de sine cameleonică a intelectualului, împiedică accesul la înţelepciune.

Unele texte au fost publicate în Cotidianul, Tribuna, Cultura, Contemporanul. Am reluat reflecţiile din aceste texte, împreună cu contextul formulării lor.”

(Din Introducerea la volumul Andrei Marga, Metanarativii actuali. Dezvoltare, modernizare, globalizare, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2015)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.