Mărturisesc că deseori încerc să-mi imaginez ce reacții au șefii serviciilor secrete cînd citesc articolele noastre despre inițiativele lor patriotice, despre năzbîtiile lor, despre abuzurile sau gafele lor. Sunt absolut convins că în mintea lor, ca și în mintea foștilor ofițeri de Securitate, jurnalistica liberă este un soi de iresponsabilitate, de comportament inconștient, de rău făcut țării. Pentru ei, ideal este să nu le sufli în ciorbă, să nu te chiorăști în munca lor, să nu te interesezi de afacerile sau de efectele unor idei împiedicate. Cu alte cuvinte, ei centrează, ei dau cu capul în bară, ei să repare poarta pe care au rupt-o și tot ei să primească felicitări pentru comportamentul responsabil și devotat. De fapt, este un alt mod de a vedea lumea. Cei mai mulți dintre ofițerii serviciilor secrete, mai ales șefii acestora, cred despre noi, civilii, că suntem niște iresponsabili care pot face rău oricînd, pot fi cumpărați pe nimic și pot vinde bucăți din țară la primul colț de stradă din Europa Centrală. Pentru ei, noi, civilii neagățați într-un dosar, suntem doar niște oameni care n-au fost încă investigați cum trebuie. Altfel, dacă se înfurie și își pun mintea, tot ne găsesc ei ceva cu care să ne înfunde. Și dacă nu ne găsesc, nu-i așa de greu să apară ceva!
Să revin la reacțiile șefilor SRI, SPP, STS și SIE, Doi și-un sfert etc. Ei cred că au dreptul să palmeze (ascundă, pitească, mușamalizeze) orice informație despre o greșeală, un abuz, un șantaj sau o ilegalitate petrecută în instituția lor. Și tot ce scriem, corect, parțial greșit sau greșit de-a binelea, este un comportament iresponsabil. Și de-aia ei sunt superiori și au dreptul să ne privească de sus. Noi să ne ocupăm de drumuri, de prețuri, de spectacole, de vreme și de rezultatele meciurilor. În rest, mucles. Așa gîndesc toți generalii din Servicii. Ei au dreptul să greșească fără martori și fără să dea socoteală. Ei au dreptul să cheltuiască atît cît cer pentru tocat, pentru că apără patria, indiferent că îl lucrează pe Toni Greblă sau pe Ion Stan, și vor să se răzbune pe ei că i-au încurcat peste măsură.
Domnii generali și colonei din Servicii nu cred că au obligația de a clarifica o situație sau un abuz comis în activitatea lor. Ei cred că au dreptul să o dreagă. Pot să bage un acoperit în vamă, în biserică, în fundație, în redacție sau să înscrie cu zecile oameni prin partide. Sau să încheie protocoale de colaborare și cu Sfântul Petru, dacă reușesc să se strecoare pînă la el, la porțile Raiului.
Acest păcat al trufiei are și consecințele lui nefericite. Toată lumea îi înjură, îi bănuiește de tot felul de monstruozități, se ferește de ei și îi crede în stare de cele mai odioase lucruri cu putință.
Știți care este adevărul cu protocoalele care au alertat societatea românească? Nici eu nu am un răspuns cert, sută la sută bazat pe probe. Nu l-am găsit nicăieri. Nu este vorba doar despre acele acorduri de colaborare încheiate între SRI (sau celelalte servicii secrete) cu diverse instituții ale statului. Mă refer la protocoalele secrete adoptate în CSAT, dar Traian Băsescu spune că în timpul mandatului său nu a fost adoptat niciun protocol. Mă refer la protocoalele negate de SRI și mai apoi recunoscute. Mă refer la protocoalele despre care Augustin Lazăr zice că au funcționat, dar de anul trecut au încetat. Mă refer la protocoalele în baza cărora judecătorii primeau note informative și material de la SRI. Mă refer la implicarea SRI în întocmirea dosarelor și despre care nimeni nu lămurește nimic. Mă refer la protocoalele secrete recunoscute de secretarul CSAT, Ionel Oprișan, pe care le pomenește în răspunsul către UNJR. Mă refer la ce protocol o fi existînd ca SRI să dea aviz de siguranță națională sau de necorupt pentru miniștri, pentru judecători cînd primesc titularizarea și devin inamovibili etc.
După mintea domnilor generali, noi trebuie să ne ținem gura și să nu știm dacă acestea există sau nu și ce prevăd. Noi ar trebui pur și simplu să le dăm credit pentru că ei sunt armătura de oțel a societății noastre de mămăligă și ei știu ce fac și atunci cînd învîrt afaceri de care ar trebui să ne fie frică.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de vineri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau digitală
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.