Cea mai veche biserică din România

Monument istoric Cod LMI: HD-II-m-A-03316 Datare: sec. XI – XII

Biserica Rotonda de la Geoagiu ridicată în secolul al XI-lea este cea mai veche biserică de pe teritoriul României şi este unică în arhitectura religioasă transilvană, fiind singurul edificiu de acest tip care s-a păstrat de când a fost ridicat şi până acum într-o formă extrem de apropiată de cea originală, de la fundaţie până la acoperiş, cu doar câteva modificări efectuate pe parcursul veacurilor.

Biserica este alcătuita dintr-o navă circulară cu diametrul interior de 5,5 m, continuată spre răsărit cu o absidă semicirculară lungă de 2 m şi care are o deschidere înspre nava de 3 m. Lungimea construcţiei pe axa E – V este de 7 m în interior şi de 9 m în exterior. Materialul de construcţie folosit la ridicarea rotondei a fost cărămidă romană în asociaţie cu o cantitate mai redusă de piatră de râu, prezentă mai mult în părţile superioare ale elevaţiilor. Intrarea în rotondă se face prin partea de SV, printr-un portal introdus în zidărie într-o fază mai târzie. Deasupra, două rânduri de cărămidă medievală ieşite puţin în afară în raport cu paramentul formează un arc uşor frânt. Un alt arc, de formă semicirculară, realizat din cărămidă romană şi aflat mai sus decât arcul portalului actual, trebuie să fi fost cel iniţial. Rotonda este prevăzută cu un număr de şase ferestre, în afară de fereastra vestică care este rotundă, toate celelalte sunt dreptunghiulare cu închideri semicirculare la partea superioară. Aceste ferestre aparţin prin formă şi stil epocii romanice şi sunt amplasate în partea superioară a elevaţiilor.

În literatura de specialitate există puţine referiri la acest unic monument de cult din Ardeal. Edificiul este singura rotondă din ţară care se mai află în picioare şi poate fi văzută. În jurul bisericii există un cimitir, în care primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea, în vremea regelui Ladislau I (1077 – 1095), iar ultimele, în cursul secolului al XVIII-lea. Cercetarea cimitirului a fost şi este posibilă, astăzi, doar în perimetrul actual al curţii casei parohiale reformate, pe terenul delimitat strict de împrejmuirea acesteia. În cele opt campanii de săpături, între anii 1993 şi 2000, au fost descoperite şi cercetate un număr de 157 morminte, depistate într-un număr de 17 şanţuri arheologice (Supr. I, S. 1 – S. 16).
La mormintele din cimitirul aflat în jurul rotondei deosebim două orizonturi de înmormântare: unul mai vechi, de epoca arpadiană – datat cu monede din vremea regilor Ungariei Ladislau I (1077 – 1095) şi Coloman (1095 – 1114) -; altul mai nou, cu înmormântările începând probabil din secolul al XIII-lea şi continuate în secolele următoare.

În privinţa cronologiei începuturilor rotondei, ne menţinem în continuare părerea că aceasta a fost ridicată, cel mai devreme, probabil pe la sfârşitul secolului al XI-lea, începutul secolului al XII-lea

În anul 2005 săpăturile arheologice au scos la iveală două tezaure, nesupuse încă atenţiei datorită lucrărilor de restaurare.

Biserica Reformată – sec. XVII-XVIII – Geoagiu

Construită după secolul al XVII-lea, se situează în vecinătatea Colegiului Agricol „Al. Borza” Geoagiu, „într-o oază de verdeaţă”. Construcţia este sub formă de navă, cu lungime de 20 m, lăţime 10 m, cu ferestre mici arcuite.
În interior are bănci pe ambele părţi şi o orgă foarte veche. În faţă avea „masa Domnului” de unde se dă nafura (cuminecătura).
Biserica are în interior cupolă, iar turnul este înalt de 20 m.
La intrare sunt două sculpturi funerare romane ce reprezinta doi lei. În zidurile bisericii sunt zidite mai multe monumente funerare romane, dar şi din perioada renascentistă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.