Cei 15 mii de sirieni care ne srabotali (n-au funcţionat)

Se apropie de sfârşit numărătoarea voturilor din primul tur al alegerilor prezidenţiale de la Chişinău, iar puţinele voturi nenumărate nu mai pot schimba situaţia.

Târziu în noapte, la Chişinău, oligarhul Plahotniuc a primit cea mai cruntă lovitură – va fi un dur doi. Marele perdant al alegerilor de duminică este unionismul.

Candidatul liberal Mihai Ghimpu, ce a avut ca unic mesaj electoral unirea Basarabiei cu România, nu a atins pragul de doi la sută. Ştiu, o să spuneţi, alegerile de duminică nu au fost despre unionism, asta am încercat să vă explic şi eu timp de o lună, dar începând de astăzi, la Chişinău, când cineva va pronunţa în spaţiul public „unionism” şi „unire”, stataliştii şi filoruşii îi vor arăta cu degetul neverosimilul rezultat de 1,8 procente ca fiind singura cifră concretă obţinută dintr-un exerciţiu democratic în care a fost tras unionismul.

Un singur PDM-ist a votat-o pe Maia

V-am promis de ieri că vă povestesc despre o secţie de votare ce mie îmi pare cea mai relevantă în a explica cum a ajuns Dodon la un milimetru de preşedinţia Republicii Moldova. Comuna se numeşte Bilicenii Vechi, se află undeva „sub Bălţi”, la 15 km de Bălţi şi este, după părerea mea, satul din Moldova ce seamană izbitor cu oricare sat din Moldova românească. Primăria din Bilicenii Vechi este singura din Moldova în care nu se vorbeşte limba rusă. În toată comuna nu cred că există zece familii de ruşi (cetăţeni moldoveni vorbitori de limbă rusă). Primarul acestei comune este membru PDM, partidul lui Plahotniuc, iar ieri, de dimineaţă, cu noaptea-n cap, împreună cu echipa lui de partid, umblau prin sat şi duceau oamenii la vot, evident, cu Igor Dodon. Astăzi dimineaţă, am reuşit să obţin datele din această circumscripţie, şi nu mare mi-a fost surpriza să aflu că Igor Dodon a strâns, aşa cum estimam de ieri, 700 de voturi, mai exact 56,6 procente din numărul total de voturi de la Căminul Cultural din Bilicenii Vechi.

O altă secţie relevantă este secţia nr. 100 din Chişinău, secţie ce se află în raionul (cartierul) Buiucani, raion ce este locuit, în mare parte, de români (cetăţeni moldoveni vorbitori de limba română). Şi la această secţie, Igor Dodon a câştigat în defavoarea Maiei Sandu, la o diferenţă de 200 de voturi. Ori ce ştiu eu foarte bine, este că organizaţia PDM Buiucani este cea mai performantă din Chişinău. Aşa cum am spus de vineri, tot ce va avea Dodon peste 35 la sută va fi aportul PDM-ului, care la televizor una au zis, iar în teren au făcut cu totul alta. Ieri dimineaţă, vice-preşendintele PDM, Vladimir Plahotniuc, ne spunea pe pagina sa oficială de Facebook că „Am votat pentru candidatul care nu are nevoie de sprijinul meu”.

Invazia siriană

Ultimele zece zile de campanie au fost marcate de o intensă şi furibundă campanie împotriva candidatului Maia Sandu, atât în spaţiul virtual, cât şi în televiziunile oligarhului.

Această campanie a îmbrăcat forme diverse: de la manipulări subtile, de nuanţă, până la cele mai grosolane dezinformări. Săptămâna trecută, pe site-ul www.digit24.ro era o analiză referitoare la ce se întâmpă în Moldova, în care expertul în politica regională, Dan Dungaciu, avea o singură preocupare aparent nevinovată, dar care servea oligarhului într-o super campanie de manipulare în spaţiul public moldovenesc.

Curiozitatea lui Dan Dungaciu – cine l-a retras pe Andrei Năstase – când acesta avea deja 10 zile de când se retrăsese în favoarea Maiei Sandu, venea să valideze teoria de la Chişinău conform căreia, decizia de retragere a lui Năstase s-a luat la Berlin, unde aceeaşi teorie spune că Maia Sandu s-a înţeles cu Angela Merkel, cancelarul german, ca în schimbul acestui ajutor, Republica Moldova să primească 15 mii de sirieni refugiaţi prin Europa. Povestea asta a fost foarte bine lucrată, însoţită de o poză foarte grăitoare în care Sandu discută cu Merkel (în realitate poza are vreo doi ani vechime)şi promovată intens pe toate canalele cu putinţă ale oligarhului.

În zadar s-a chinuit Maia să explice că nu a avut nici o întâlnire cu Angela Merkel, pentru că problema devenise una naţională. În ultimele zile de campanie, pe străzile din Moldova, în trolee şi în baruri, oamenii erau foarte preocupaţi „de unde dracu’ hrănim noi 15 mii de sirieni?”.

Campania culminează cu un articol foarte drăguţ în care şeful vămii din Republica Moldova, Vitalie Vrabie, se arată consternat de decizia Maiei Sandu şi promite poporului moldovean că el va închide graniţele în calea cohoardelor de sirieni ce vor traversa România în drum spre micuţa şi săraca ţară de la est de Prut (în realitate, acesta nu a făcut niciodată această afirmaţie, dar nici nu a dezminţit-o). Sâmbătă dimineaţă, când plana suspiciunea că aparatul nu şi-a făcut pe deplin treaba şi moldovenii, prin parcuri, începeau să vorbească că merg la vot, în dorinţa de a le calma pornirile cetăţeneşti, oligarhul măreşte miza: la Berlin s-a renegociat şi Maia Sandu urmează a primi 30 de mii de sirieni.

Cum am vândut Basarabia pe doi bănuţi

Aseară, după închiderea urnelor în Moldova, am început să primesc telefoane din România de la oameni şocati de faptul că în România se auzise că Dodon câştigă alegerile din primul tur. Toţi aveau o întrebare: de unde a obţinut Dodon atât de multe voturi? Iar eu le spuneam că PDM-ul a votat cu Dodon. Toţi, dar absolut toţi, m-au contrazis: Partidul Democrat este un partid „pro-european”, Vladimir Plahotniuc este un „pro-român”, ei nu au putut vota cu Dodon. Ori aici, în mainipularea asta, un rol foarte mare îl joacă expertul în politici regionale, profesorul Iulian Chifu. Acum o lună, la Realitatea, Iulian Chifu mai avea puţin şi punea mâna pe cancioc şi pe mistrie, pentru a-i face statuie oligarhului Plahotniuc, chiar acolo, în studiou la Rareş Bogdan.

În toată campania electorală, Chifu şi „celula” lui de la Chişinău,www.deschide.md, au încercat să ne convingă că Maia Sandu şi Andrei Năstase nu se pot împăca, aruncând cu gunoi când în unul, când în altul, în funcţie de când îi dădeau favoriţi sondajele, când pe Maia, când pe Andrei. Săptămâna trecută, într-un editorial foarte frumos, eminenţa politicii regionale explica tuturor ce bine e că în sfârşit s-a făcut coaliţia pro-europeană, servind astfel interesul oligarhului în strategia subtilă de manipulare cum că Maia Sandu stă la masă cu acesta, strategie ce a avut ca scop, de altfel şi atins, descurajarea oamenilor de a merge la vot pentru că toţi candidaţii sunt ai lui Plahotniuc.

La începutul acestui an, în dorinţa de a mă întoarce la Chişinău, am avut o întâlnire cu profesorul Chifu pe holurile SNSPA-ului, concluzia căruia a fost „Dragule, în Moldova nu poţi să faci nimic fără Plahotniuc”, ori vorbele lui, asociate cu nişte informaţii despre nişte bani care se plimbă de la Chişinău la Bucureşti, spun cam totul despre moralitatea profesorului Chifu.

La ambasada României e stinsă lumina

Poate că un alt factor al slabei prezenţe la vot a fost faptul că ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, fiind mult prea preocupat de războaiele hibride, care pe Excelenţa Sa îl sperie cel mai tare în Moldova, nu a ieşit să transmită niciun mesaj celor aproape un milion de români ce trăiesc în Moldova. Spre deosebire de diplomatul nostru, „anti-românul” James D. Pettit, în perioada pre-mergătoare alegerilor, aproape zilnic a ieşit în spaţiul public, unde a transmis mesaje de încurajare a populaţiei să participe la scrutin şi totodată a atenţionat participanţii la aceste alegeri de marea preocupare pe care o au Statele Unite pentru corectitudinea scrutinului de ieri.

Aseară târziu, la Realitatea, expertul în problema basarabeană, Dan Dungaciu, explica românilor cât de greu îi va fi Maiei Sandu în turul doi, pentru că discursul anti-oligarhic nu mai este suficient (ori domnul profesor Dungaciu ştie foarte bine că asta este o prostie mare cât el), şi sugerează Maiei Sandu şi electoratului ei că ar fi bine, totuşi, să accepte odată coaliţia pro-europeană şi condiţiile pro-unioniste pentru a câştiga alegerile, ceea ce, în realitate, ar însemna sinucidere politică pentru Maia.

În corespondenţa de vineri, vă povesteam că cel mai „vesel” scenariu ar fi ca lui Dodon să îi lipsească cele 5 procente ale lui Ciubaşenko, candidatul filorus al lui Renato Usatîi, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat. Deci, concluzia primului tur al alegerilor este aceea că ruşii şi-au rupt picioarele între ei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.