Decizia regelui saudit Salman de a-și numi fiul preferat în prima poziție a succesiunii la tron a surprins prin nerespectarea tradiției saudite a succesiunii orizontale, între frați, pe linia primogeniturii, dar, în opinia multor publicații occidentale și din Orientul Mijlociu, se explică ușor printr-un fapt – prințul moștenitor, Mohammed bin Salman, și-a construit relațiile potrivite cu administrația Trump.
Însă acțiunile tânărului moștenitor îi fac pe tot mai mulți analiști să-l regrete pe predecesorul său, Mohammed bin Nayef (58 de ani), un lider experimentat, fost ministru de Interne și fost șef al serviciilor secrete saudite, coordonator al acțiunilor împotriva al-Qaeda și școlit de FBI și Scotland Yard. Acum, moștenitorul tronului este un tânăr neexperimentat, educat la Universitatea Regele Saud.
O relație „dinastică“
Bin Salman, în vârstă de 31 de ani, nu a privilegiat relațiile cu secretarul de stat Rex Tillerson sau cu alți înalți oficiali americani, ci pe acelea cu ginerele președintelui SUA, Jared Kushner, 36 de ani. De le venirea la putere a lui Donald Trump, tinerii Mohammed și Kushner s-au întâlni de mai multe ori, iar cea mai mare tranzacție de armament dintre SUA și Arabia Saudita (de circa 350 de miliarde de dolari) este pusă pe seama legăturii apropiate dintre cei doi „prinți“. O legătură cu SUA pe care prințul Mohammed a întărit-o și prin numirea ca ambasador la Washington a fratelui său Khalid, în vârstă de 28 de ani.
O pace americano-saudită
Aceste relații între monarhia saudită și familia Trump ar trebui să aducă o pace americano-saudită în Orientul Mijlociu. „Dacă tu nu vei putea aduce pacea în Orientul Mijlociu, atunci nimeni nu va putea“, îi spunea Donald Trump ginerelui său, înainte de preluarea mandatului prezidențial. Viziunea președintelui Trump și a monarhiei saudite este limpede – pentru instaurarea acestei păci este necesară eliminarea pericolului iranian, iar prima bătălie din acest război se duce în Qatar. În spatele deciziei recente a Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și a Egiptului de a izola Qatarul se află același prinț Mohammed, iar condițiile puse emiratului pentru reluarea relațiilor diplomatice și economice sunt considerate de mulți analiști similare celor înaintate Serbiei de Austro-Ungaria în 1914, într-atât de dure încât să poată constitui un casus belli. Secretarul de stat Rex Tillerson, un bun cunoscător al realităților din Golf din perioada în care a condus compania ExxonMobil, a încercat să fie un intermediar între cele două monarhii. Însă s-a dovedit încă o dată că prințul Mohammed a știut să-și construiască relațiile potrivite, pentru că tabăra de la Casa Albă condusă de Jared Kushner l-a convins pe președintele Trump să fie de partea Riyadh-ului.
Ambițiile prințului bin Salman
La urcarea sa pe tron, în ianuarie 2015, regele Salman (în vârstă de 81 de ani și suferind de o formă ușoară de demență) l-a numit pe fiul său în fruntea Ministerului Apărării și a companiei petroliere saudite Aramco. Erau primii pași dintr-o ascensiune atent calculată și care avea să rupă lunga tradiție saudită a neimplicării directe în conflictele regionale. Prințul Mohammed, în calitate de ministru al Apărării, este responsabil pentru implicarea în războiul din Yemen, între guvernul sunnit și rebelii hutiți (șiiți, susținuți de Iran), un conflict în care aviația saudită a fost deja acuzată de provocarea unui număr disproporționat de victime civile.
A urmat încercarea de a rupe orientarea exclusiv petrolieră a economiei saudite, care a vulnerabilizat mult finanțele, pe fondul scăderii prețului petrolului. Prințul saudit și-a expus așa-numita „Viziune 2030“, care prevede tăierea subvențiilor pentru combustibil, apă și introducerea TVA-ului pentru supușii saudiți, măsuri care ar apropia întrucâtva un regat medieval de lumea modernă. Însă cea mai importantă inițiativă este vânzarea a circa 5% din gigantul Aramco, a cărui valoare de piață nici nu poate fi estimată de analiști. Această mișcare a fost imediat interpretată ca o încercare de a „cumpăra“ sprijinul Vestului într-o viitoare confruntare cu Iranul. Și posibilitățile de afaceri pentru Vest nu se opresc doar la Aramco. Întrebat de The Economist dacă Arabia Saudită va trece printr-o revoluție a privatizărilor, precum cea din Marea Britanie sub Margaret Thatcher, prințul Mohammed bin Salman a răspuns: „Mai mult ca sigur“.
Ultimatum pentru Qatar
Ca și în cazul războiului din Yemen, acolo unde prințul Mohammed bin Salman a fost acuzat de o mult prea mare incisivitate pentru experiența sa limitată, criza iscată în relația cu Qatarul pare să se complice. Ministrul de Externe qatariot este așteptat în următoarele zile la Washington, în speranța că președintele Trump va reveni la sentimente mai bune față de emirat. Acceptarea ultimatumului egipteano-saudit (închiderea postului Al-Jazeera, a bazei militare turce din Qatar, plata unor daune materiale pentru cei care și-au pierdut viața „din cauza politicii externe saudite“, predarea bazelor de date cu opozanții saudiților care se refugiază în emirat) ar însemna transformarea Qatarului într-un emirat vasal al Arabiei Saudite.
Este un prim pas mult prea îndrăzneț, într-un proiect la fel de îndrăzneț, de constituire a unei alianțe sunnite antiiraniene în Orientul Mijlociu, mai cu seamă în condițiile în care în regiune este implicată și Federația Rusă.
„Omul periculos“ de la Riyadh
În acest context, prințul Mohammed devine „un om periculos“, după cum arată un articol de opinie publicat de Bloomberg. Moscova a încercat să aibă o relație bună cu toți partenerii arabi, pentru că are nevoie de investițiile din Golf (iar Qatarul a speculat acest lucru, achiziționând Rosneft), însă la fel de mult Moscova are nevoie de sprijinul Iranului. De aceea, scrie Bloomberg, „Arabia Saudită are nevoie de un lider care să știe să mențină echilibrul între Statele Unite și Rusia. Regele Salman și fostul prinț moștenitor Mohammed bin Nayef au înțeles asta, însă prințul Mohammed bin Salman pare să încline mult spre Trump, ca modalitate de a obține sprijin pentru acțiunile sale împotriva Iranului“. Tânărul moștenitor al tronului saudit nu a avut până acum succes nici în războiul din Yemen, nici cu politica sa petroliera, iar lipsa de experiență astfel dovedită este extrem de periculoasă într-o regiune în care Rusia și SUA sunt la un pas de confruntare.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.