Exact atunci cînd PNL se legitimase oficial ca principala forţă de dreapta, iată că însuşi preşedintele acestui partid încheie apoteotic seria celor cinci demisii de neînţeles, anunţînd că renunţă şi la candidatura pentru Cotroceni, deschizînd astfel calea spre preluarea inexplicabilă a controlului dreptei de către PDL! În aceste condiţii, putem oare uita că primul care a dorit „topirea” PNL-ului în PD a fost Traian Băsescu, încă din 2007?
Nu fac parte dintre cei care cred că Traian Băsescu mai poate juca vreun rol în politică, din contră. Cei care au citit articolele mele din 2007 (v. „Basescu vrea să fie Prim-ministru”, apărut în 19 septembrie 2007) îşi amintesc, desigur, că am devoalat încă de atunci intenţia Preşedintelui de a crea un singur partid de dreapta, pe care să-l poată controla aşa cum a făcut zece ani cu PD şi PDL. Exista încă din 2007 un plan secret care urma să promoveze ca succesor al lui Băsescu unul dintre cei autointitulaţi „elita intelectuală”, formată din cei cunoscuţi azi ca fiind „intelectualii lui Băsescu”, urmînd apoi ca Preşedintele să devină Prim-ministru! Gabriel Liiceanu dădea pe atunci un interviu intitulat „Conducătorul seducător”, în care se descria, practic, pe sine în această postură, iar Andrei Pleşu se zbătea în editorialele sale să arate că nici unul dintre politicienii actuali nu este potrivit pentru a conduce România. Aşa au apărut editorialiştii proveniţi din rîndul scriitorilor înregimentaţi, care ocupaseră o vreme locul gazetarilor de profesie. Văzîndu-i neputincioşi în tentativa de distrugere a PNL-ului, Băsescu s-a supărat şi aşa a apărut episodul „cei cinci într-un avion de 100 de locuri”.
Planul acesta a fost la un pas de a deveni realitate, în seara cînd premierul Tăriceanu anunţase că va demisiona şi va organiza alegeri anticipate, urmînd ca Alianţa D.A. să devină un mare partid de dreapta. Din fericire, după cum se ştie, a doua zi de dimineaţă PNL s-a răzgîndit şi aşa a început războiul dintre Băsescu şi Tăriceanu. De atunci şi pînă în ziua de azi, se pare că autorii proiectului „Un mare partid de dreapta” n-au încetat să spere că vor reuşi să-l readucă în prim-planul vieţii politice de la noi. Şi, iată, acum e pe cale să reintre în discuţie.
Revenind la actualitate, remarcăm că preşedintele Crin Antonescu, într-un timp record, şi-a dat cinci demisii: prima din USL, unde era deja cîştigătorul prezidenţialelor, apoi din funcţia de preşedinte al Senatului, din funcţia de preşedinte PNL, din cea de preşedinte interimar şi, în final, din cea de candidat la prezidenţiale! Oricît de naivi am fi, oricît l-am preţui pe Crin Antonescu, nu putem să credem că un om cu atîta experienţă ar putea face un asemenea gest pur şi simplu, căci asta ar însemna să-şi recunoască instabilitatea. Fără lămuririle necesare, gestul multiplu al lui Crin Antonescu pare, mai degrabă, supunere faţă de o decizie superioară.
Altfel, în plină negociere pentru formarea noului partid, retragerea preşedintelui PNL devine absurdă, căci PDL-ul capătă în acest fel un avantaj neaşteptat. Cu structuri puternice, dezvoltate în ultimii ani chiar la putere, PDL devine, surprinzător, vioara întîi întrucît beneficiază de cîţiva elefanţi hîrşiţi în bătăliile politice, ca să nu mai spunem că îl are ascuns pe acolo, prin coclauri, chiar pe Traian Băsescu!
Aruncarea pe tapet a candidatului Iohannis pare, mai degrabă, o momeală de moment, căci el trebuie să intre într-o competiţie cu candidatul propus de către PDL şi abia apoi devine candidat oficial al noului partid de dreapta. Iohannis nu cunoaşte nici măcar toţi preşedinţii filialelor PNL, astfel încît autoritatea sa în teritoriu va fi aproape nulă. La televizor, Iohannis este un om serios, puternic şi credibil, însă acest gen de bătălie, supus votului popular, necesită un contact direct cu structurile interne, aşa încît maşinăria de partid să poată să lucreze pentru un candidat, or, primarul Sibiului nu are timpul material necesar pentru un maraton preelectoral prin ţară!
În bătălia cu Predoiu, Iohannis ar avea şanse mari să devină candidatul unic al noului partid de dreapta, dar ce se face PNL-ul dacă PDL va veni cu propunerea ca Andrei Pleşu sau Gabriel Liiceanu, de pildă, să intre în luptă cu Victor Ponta? Oare cum cred liberalii că ar arăta sondajele de opinie?
De altfel, sursele noastre arată că PDL pregăteşte o astfel de variantă, care ar rezulta dintr-o cercetare sociologică ce trebuie să arate profilul candidatului unic al dreptei, cel ce ar putea să-l învingă pe Victor Ponta: un om venit din afara spaţiului politic angajat, cu notorietate deja dobîndită, uşor de acceptat de mediile informare.
Acestea sînt motivele care ne fac să credem că PNL a mai căzut o dată în capcană, după ce a fost păcălit de PSD. Planul PDL, pus la cale încă de pe vremea cînd Băsescu conducea direct acest partid, beneficiind de instabilitatea lui Crin Antonescu, va putea fi readus în discuţiile publice, rămînînd doar să vedem dacă opinia publică va accepta această provocare după ce va constata că lucrurile erau dinainte programate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.