Ultimele zile au adus cele mai sângeroase confruntări dintre Armenia şi Azerbaidjan, de la semnarea acordului de încetare a focului, în 1994. Nu mai puţin de 18 militari au fost ucişi în schimburile de focuri de la zona de contact din Nagorno-Karabah (13 azeri şi 5 armeni), aceasta pe fondul celor mai periculoase evoluţii geopolitice de la finalul Războiului Rece, determinate de criza din Ucraina.
Agenţia Bloomberg avertizează că reluarea războiului pentru Nagorno-Karabah poate aduce NATO în situaţia de a interveni în conflict, atât timp cât Turcia, susţinătoarea cauzei azere este membră a Alianţei. La fel, susţinerea acordată de Rusia Armeniei poate duce la implicarea militară a Moscovei.
La graniţele enclavei Nagorno-Karabah se înfruntă 20.000 de militari din Armenia şi Azerbaidjan, care stau în tranşee precum cele din Primul Război Mondial, unele dintre ele situate doar la 100 de metri de linia inamicului. Cu o forţă militară alimentată copios cu petrodolari şi contracte militare semnate cu Rusia, Azerbaidjanul nu poate fi oprit decât de aceeaşi Moscovă, aliata a Armeniei, o ţară pe care pare să o neglijeze tot mai mult în planurile de extindere a Uniunii Economice Eurasiatice, dupa ce a reusit să o deturneze de la calea europeană prin santajul conflictului din Karabah. În fapt, incidentele din Nagorno-Karabah nu fac decât să demonstreze cât de importantă este orice decizie luată de Rusia în spaţiul ex-sovietic.
“La nivel militar, Armenia poate deţine încă supremaţia, datorită susţinerii ruse, dar petrodolarii au făcut ca Azerbaidjanul să se înarmeze rapid”, spune Titothy Ash, economist lal Standard Bank Group.
Preşedinţii azer şi armean, Ilham Aliyev şi Serj Sargsyan, au stabilit să se întâlnească pe 8-9 august, la Soci, potrivit ministrului armean de Externe, Hovik Abrahamyan. “Sperăm să ajungem la acorduri foarte serioase în timpul acestei întâlniri. Nu ne e teamă de război, ci doar cred că nu este inteligent să rezolvi problemele prin război in secolul 21”, a spus ministrul.
Dacă Armenia depinde integral de Moscova, Azerbaidjanul a investit uriaş în armată, având cheltuieli militare mai mari decât intregul buget al Armeniei. Azerbaidjanul a continuat să aibă relaţii apropiate cu Turcia şi are contacte apropiate cu Israelul şi NATO, pentru a nu mai vorbi de furnizraea gazelor pentru Europa Centrală şi de Vest.
“Oamenii se întreabă nu dacă Karabahul este un precedent pentru Crimeea, ci viceversa. Adevărul poate fi că Crimeea a plasat Karabahul într-un nou cerc vicios al politicilor distructive”, spune Thomas de Waal, de la Carnegie Institute din Washington. Acesta mai susţine că, având în vedere cursa înramării în care s-a angajat Azerbaidjanul, putem fi siguri că un conflict, fie el si unul redus, ar fi mult mai distructiv decât cel din anii 1990.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.