Celebrul balerin Roberto Bolle triumfă la Arena din Verona

În templul italian al liricii

Balerin şi atlet, artist şi sportiv, Roberto Bolle încarnează noua imagine a frumuseţii masculine într-un echilibru al virilităţii şi graţiei, forţei şi armoniei. Prin tehnica impecabilă, înalta virtuozitate şi calităţile dramatice unice, Roberto Bolle a schimbat definitiv lumea baletului, impunând noi standarde.

Statuarul balerin Roberto Bolle, numit şi Nureyev al secolului XXI, aduce din nou dansul, după 19 ani, în “Arenele din Verona”. Steaua cea mai aclamată a baletului internaţional a pregătit o Gală de excepţie, “Roberto Bolle and Friends – Gala Event in Arena”, ce a fost prezentată în 23 iulie. Programul a fost gândit personal de balerin, unicul artist italian învestit cu titlul de „principal dancer” al “American Ballet”. În jurul lui Bolle, o pleiadă de celebri balerini strânşi de el din întreaga lume, de la celebra Alina Cojocaru şi partenerul ei, danezul Johan Kobborg, ambii “principal dancer” ai “Ballet Royal” din Londra, la frumoasa Alina Somova, născută la Sankt Petersburg, absolventă a Academiei Vaganova, steaua baletului de la Mariinsky-Kirov la numai 21 de ani, de la englezul Alexander Jones, “principal dancer” al Baletului din Stockholm, la basarabeanul Dinu Tamazlacaru, care a acompaniat-o pe Maria Kochetkova în “Pas-de-Deux” de Ceaikovski şi mulţi alţii…

Cu Isadora Loyola în Romeo şi Julieta, la American Ballet Theatre

Bolle este protagonistul şi autorul unui nou spectacol, ”Trittico Novecento”. Partenera lui Roberto Bolle, de data aceasta, este balerina chinezoaică Jia Zhang, de la “English National Ballet”. Spectacolul a fost gândit şi construit de el pentru scena de la “Termele lui Caracalla” şi a avut o nouă formulă: trei piese şi trei mari coregrafi ai secolului XX, George Balanchine, Jiri Kylian şi Roland Petit. Alături de el, ca întotdeauna, balerini aclamaţi pe scenele prestigioase ale lumii. Acum, o altă piesă “Who Cares?”, în coregrafia lui Balanchine, pe muzica lui George Gershwin, apoi, „27’52” de Kylian, pe muzica lui Dirk Haubrich, o explorare a spectaculosului spaţiu-timp, în stilul modern. În încheiere, un clasic al secolului XX, “Le Jeune Homme et la Mort”, de Roland Petit, pe muzica lui Bach.

Graţie şi execuţie perfectă, Alina Cojocaru şi Roberto Bolle

Spectacolul “Roberto Bolle şi prietenii săi” a început în 2008, pe o platformă din faţa Domului din Milano, când au fost cinci mii de locuri vândute pe scaune şi peste 50.000 de spectatori au stat în picioare, apoi în “Piaţa Plebiscito” din Napoli, unde au asistat peste 9.000 de spectatori, în “Grădinile Boboli” de la Florenţa, în “Teatrul Antic” din Taormina, la Castelul “Fenis” din Val d’Aosta, la Parma, în “Piazza della Pilotta”, la Veneţia în Piaţa “San Marco”, la Marele Teatru în aer liber de la Torre del Lago, la “Terme di Caracalla” de lângă Roma.

Canon in D, în Valea Templelor din Agrigento

În primul act au evoluat Alina Cojocaru şi partenerul ei, danezul Johan Kobborg, în “Romeo şi Julieta”, în regia lui MacMillan. Alina Cojocaru a făcut şi un “Adagio” din “Frumoasa din Pădurea adormită”. Cele două stele au trăit pe scenă povestea lui Romeo şi a Julietei. Critica a comparat-o pe Alina Cojocaru cu Margot Fonteyn, iar John Neumeier a conceput un balet special pentru ea. “Îmi aduc aminte de «Giselle», pe care am văzut-o atunci când aveam 9 ani. Mi-o amintesc ca pe o fantasmă care îşi proteja iubitul. Frumuseţea acestui balet este faptul că pe măsură ce trece timpul înţelegi alte laturi pe care altădată nu le analizai.” În 2008, Alina Cojocaru a traversat un moment dificil: o hernie de disc care a ţinut-o departe de lumea scenei timp de un an. De atunci ea iubeşte şi mai mult baletul. “De când m-am întors pentru mine totul e divers. Ştiu ce înseamnă să fii sănătos şi că activitatea profesională poate să se sfârşească dintr-un moment în altul şi de aceea dau ce am bun pentru fiecare rol.”

Roberto Bolle a adus dansul în Arenele din Verona

Totul a început în 2001, când Alina a trebuit să o substituie pe Miyako Yoshida în rolul Julietei. “În 2011 eram amândoi la «Met», în New York, când Johan a venit pe scenă şi mi-a cerut mâna. Nu mă aşteptam la acest lucru, spune ea, arătându-şi inelul cu briliante. Mă consider o femeie fericită, deşi nu am avut încă timp să ne căsătorim. Sper că în această vară vom oficializa povestea noastră de dragoste”. Cei doi locuiesc în cartierul londonez Clerkenwell, într-un apartament în care pereţii au fost vopsiţi de către Johan. “Roberto m-a adus în Italia pentru prima dată şi îmi place foarte mult de a dansa în aer liber, pentru că energia este diferită faţă de cea dintr-o sală. Baletul e o lume dificilă unde frumuseţea, graţia, poezia care se exprimă pe scenă sunt cucerite cu o muncă intensă, dură. Ce îmi doresc? Să am copii”, spunea ea într-un dialog cu Valeria Crippa.

Două corpuri identice, acelaşi profil, aceeaşi plasticitate sculpturală, aceleaşi mişcări fluide. Este vorba de alţi doi invitaţi, Jiri şi Otto Bubenicek.

La repetiţii

Cei doi gemeni Bubenicek s-au născut la Lubin, în Polonia, şi au trăit în lumea circului, studiind apoi dansul la Conservatorul din Praga, iar în 1992, participând la “Premiul Lausanne” şi ieşind învingători, s-au mutat la “Hamburg Ballet”, în compania lui John Neumeier. Modelele lor sunt Sibi Larbi Cherkaoui, Ohad Naharin şi Jirí Kylián. Acum, ei au evoluat în “Les Indomptés”, un pas-de-deux contemporan semnat de Claude Brumachon, şi „Canon in D Major”, în coregrafia lui Jiri, pe muzica barocă a lui Johann Pachelbel. Talentul lui Bubenicek s-a dezvoltat în timp ce Jiri a dezvoltat propria vocaţie de coregraf.

În Giselle, în coregrafia lui Mats Ek

Alina Somova, steaua prestigioasă de la Mariinsky Kirov, a dansat îmnpreună cu Bolle în “Excelsior”, în coregrafia lui Ugo Dell’Ara. În “Pas de Deux” de Balanchine au fost aplaudaţi Maria Kochetkova, formată la Şcoala Teatrului Balşoi din Moscova, “principal dancer” la San Francisco, şi Dinu Tamazlacaru, absolvent al Conservatorului din Viena. “Mona Lisa”, de Itzik Galili, a fost interpretată de Alicia Amatriain şi Alexander Jones. Splendidă Alina Somova în “The Dying Swan”. Aplauze şi ovaţii pentru Alicia Amatriain cu Roberto Bolle în “Grand Pas de Deux”, în coregrafia lui Christian Spuck de la “Stuttgart Ballet”.

În a doua parte a Galei, Roberto Bolle a avut-o ca parteneră pe Jia Zhang, balerina de la “English National Ballet”, în “Le Jeune Homme et la Mort”.

Alături de Julie Kent, în Doamna cu camelii, coregrafia John Neumeier

Pentru Gala veroneză, Bolle a ales patru coregrafii foarte diverse ca stil: „Who cares? „, în care a fost însoţit de trei balerine de la Toulouse, Juliana Bastos, Magali Guerry, Matia Gutierrez, în coregrafia lui George Balanchine, pe muzica lui George Gershwin, într-un omagiu adus scânteietorului Broadway. De altfel, în Times Square, timp de două săptămâni, imaginea sa a fost alături de Brad Pitt şi Carolina de Monaco, fotografiaţi de Bob Wilson. “Excelsior pas de deux” aminteşte de prima sa casă, “Scala”, iar coregrafia este semnată de Ugo Dell’Ara, având-o parteneră pe Alina Somova. Cea de a treia piesă abordată de Bolle a fost „Canon in D Major”, în coregrafia lui Jiri, pe muzica barocă a lui Johann Pachelbel, cu gemenii Bubenícek. În fine, „Le Grand Pas de Deux”, o parodie a baletului clasic, în coregrafia lui Christian Spuck, pe muzica lui Rossini, cu blonda spaniolă Alicia Amatriain, prim balerină la Stockholm.

Doi mari balerini, Alina Cojocaru şi Roberto Bolle

“Drumul baletului nu este un casting într-un centru comercial.” O biografie de legendă, dar mai ales o voinţă de fier şi mult sacrificiu. Se spune că în fiecare noapte, înainte de a adormi, ascultă muzica din “Giselle” şi dimineaţa, cea din “Lacul lebedelor”, ca într-un fel de procesiune.

O biografie de legendă

Roberto Bolle

Roberto Bolle s-a născut la Casale Monferrato, intrând de tânăr în Şcoala de Balet a Teatrului “Scala”. Primul care a confirmat talentul lui a fost Rudolf Nureyev, care l-a ales pentru a interpreta rolul lui Tadzio din opera “Moarte la Veneţia”, de Benjamin Britten. În 1990 este răsplătit cu Premiul “Danza&Danza”, la Positano, pentru debut. În 1996, după evoluţia sa în “Romeo şi Julieta”, este nominalizat Prim Balerin la “Scala”. Din acel moment, devine protagonistul baletelor clasice şi contemporane: “Frumoasa din Pădurea adormită”, “Cenuşăreasa”, “Don Quijote”, “Lacul lebedelor”, “Spărgătorul de nuci”, “La Bayadera”, “Giselle”, “Notre-Dame de Paris”, “In the middle somewhat elevated” (Forsythe) şi “Romeo şi Julieta”. S-a distins printre altele pentru interpretările memorabile în “Agon”, de Stravinski, în coregrafia lui George Balanchine, în “Pas-de-Deux”, de Ceaikovski, în “Apollon”, care-i permit să obţină candidatura la premiul “Benois de la Danse”. În ‘93 a fost “Spartacus” în coregrafia lui Yuri Vámos. La Verona a dansat deja în “Gioconda”, în regia lui Pizzi, şi în “Aida”, în cea a lui Zeffirelli.

Steaua Baletului de la Marrinsky Kirov din Sankt Petersburg, Alina Somova

Din 1996 şi până astăzi, cariera internaţională a lui Roberto Bolle s-a intensificat. A strălucit pe scenele de la “Royal Ballet”, “Baletul Naţional Canadian”, Baletul din Stockholm, “Baletul Naţional Finlandez”, la “Staatsoper” din Berlin, “Staatsoper Wien”, “Staatsoper” din Dresda, “Tokyo Ballet”, Opera din Roma, San Carlo din Napoli.

Derek Deane, directorul de la “English National Ballet”, a creat special pentru el două producţii, “Lacul lebedelor” şi “Romeo şi Julieta”, ambele reprezentate la “Royal Albert Hall” din Londra. La Opera din Cairo a participat la un spectaculos “Aida”, la piramidele de la Giseh, şi apoi la “Arenele din Verona”, într-o versiune a aceleiaşi opere, transmisă în întreaga lume de Mondovision.

În Dama cu camelii, la Metropolitan Opera

Între numeroasele sale partenere de scenă le amintim pe Alina Cojocaru, Carla Fracci, Alessandra Ferri, Darcey Bussell, Viviana Durante, Susan Jaffe, Elena Pankova, Isabel Guerin, Greta Hodgkinson, Lisa Pavane, Lucia Lacarra.

În 1999 i-a fost înmânat Premiul “Gino Tani” pentru contribuţia sa la răspândirea limbajului corpului şi valorilor dansului, în 2010, Premiul “Galileo”. Urmează “Danza&Danza”, Premiul “Barocco”, “Positano” pentru întreaga activitate internaţională din ultimii 5 ani. Să mai punctăm triumful său la inaugurarea stagiunii de la “Covent Garden” cu “Lacul lebedelor”, în versiunea lui Anthony Dowell, şi invitaţia sa la “Balşoi” pentru a celebra cei 75 de ani ai Maiei Pliseţkaia, în prezenţa preşedintelui Putin. Răsplătit cu aplauze şi ovaţii a fost şi la Teatrul “Balşoi” din Moscova, având-o parteneră pe Alessandra Ferri în “Romeo şi Julieta”, în regia lui Kenneth MacMillan, dar şi la “Royal Ballet”, în “Frumoasa din Pădurea adormită”, cu Natalia Makarova, la Teatrul Filarmonicii din Verona, într-o Gală dedicată lui Evgheni Poliakov.

Cu Alicia Amatriain

În prezent, Roberto Bolle este “etoile” a Teatrului “Scala” din Milano, din 2004, şi “principal dancer” la “American Ballet” din New York. Format la “Scala” din Milano, Roberto a dansat pe scena marilor teatre ale lumii, în companiile cele mai prestigioase, printre care, la “American Ballet Theatre”, Baletul Operei din Paris, Baletul de la “Bolşoi” şi de la “Mariinskij-Kirov”, “Royal Ballet”, pentru Jubileul de Aur al Reginei Elisabeth, la “Buckingham Palace”, eveniment transmis în întreaga lume de BBC. În 1 aprilie 2004, a fost oaspetele Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, evoluând în Piaţa San Pietro din Roma de Ziua Tineretului, în 2006, a fost steaua ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino. Din 2008, aşa cum aminteam, a avut un grandios succes cu Gala “Roberto Bolle and Friends”, ducând baletul în locuri în care dansul nu a ajuns niciodată, de la Domul din Milano, la Piaţa Plebiscitului din Napoli, urmărit de fiecare dată de mii de persoane. A realizat spectacole excepţionale la Colosseum, în Valea Templelor din Agrigento, cât şi în Certosa de la Capri.

Alina Cojocaru şi partenerul ei, danezul Johan Kobborg, invitaţii lui Roberto Bolle

Un răsunător succes de public şi de critică a avut pe scena de la “Metrpolitan” din New York, evoluând alături de Alssandra Ferri când aceasta şi-a luat adio de la scenă.

Din 2010 s-a întâlnit cu doi mari regizori, de calibrul lui Peter Greenaway, care i-a dedicat instalaţia “Italy of cities”, realizată pentru Pavilionul Italian de la Expoziţia din Shanghai, şi Bob Wilson, care i-a dedicat “Perchance to Dream”, impunătoarea instalaţie multimedia inaugurată la New York în noiembrie. Din 1999 este Ambasador pentru UNICEF, participând la numeroase iniţiative, printre care, două călătorii efectuate în Sudan şi în Africa Centrală pentru a atrage atenţia asupra situaţiei tragice în care trăiesc copiii din aceste părţi ale lumii. Din 2007, Roberto Bolle colaborează cu FAI, de asemenea, pentru a ajuta populaţia săracă a lumii, şi de aceea, în 2009, a fost numit “Young Global Leader” al Forumului Economic Mondial de la Davos.

“Dansul e viaţa mea”

Bolle-Somova

Într-un interviu acordat criticului de dans Marianna Peluso, Roberto Bolle mărturisea: “Dansul e viaţa mea. Am studiat de mic dansul la Vercelli, iar la 11 ani m-am transferat la Milano, la Academia de Teatru, şi pot să spun că au fost ani destul de dificili pentru mine. Dansul este minunat, dar cere şi un efort îndelungat. Publicul care asistă vede frumuseţea dansului, dar nu-şi închipuie câtă muncă este în spate. La Colosseum mi-am zdrobit muşchii de pietre. Pe de altă parte, a fi balerin înseamnă să fii mereu atent la ceea ce mănânci şi să faci faţă unui program extenuant, de dimineaţa până noaptea. Dimineaţa fac exerciţii în sală, apoi mă întorc în teatru cu două ore înainte de începerea spectacolului, fac încălzirea, mă gândesc la unele corectări care cred că ar trebui făcute, deoarece tot timpul încerc să mai adaug ceva, să mai învăţ ceva… Urmează machiajul şi în sfârşit costumele de scenă. Pot să spun că acum posed o oarecare siguranţă după atâţia ani de muncă şi de experienţă, dar emoţia există şi de fiecare dată am palpitaţii atunci când trebuie să dansez în Arenă. De multe ori mă gândesc că ar trebui să rup cu trecutul pentru că îmi doresc să bucur publicul şi să îi ofer lucruri noi. Dar, pe de altă parte, vreau să continui să narez poveşti de dragoste, lupte nesfârşite cu injustiţia, sub forma coregrafiei. Modelele mele, Baryshnikov şi Nureyev, care au depăşit barierele baletului, incluzând şi teatrul, şi cinema-ul.

Într-o montare modernă cu Zenaida Yanowsky

M-am implicat, ajutând fără recompense financiare micile teatre de provincie să se dezvolte în domeniul dansului, aşa cum a fost la Ascoli Piceno, Vercelli şi Casale Monferrato”.

Cu fizicul său apolonian, cu faţa de înger care vrăjeşte atât tinerele, cât şi pe mamele lor, se va transforma într-un bărbat nu tocmai plăcut, interpretând în curând rolul lui Quasimodo, la Scala din Milano, în “Notre Dame de Paris”, în coregrafia lui Roland Petit.

Roberto Bolle în sala de repetiţii

“Arena e un spaţiu magic, dar dificil, pentru că este greu de umplut. Scenografiile sunt monumentale. În toamnă mă voi întoarce la Scala cu «Oneghin», pe care l-am făcut recent la «American Ballet», alături de Julie Kent. Astăzi mă interesează de a face roluri care mă stimulează în plan interpretativ. În toamnă voi relua, de asemenea, «Manon» cu Svetlana Zacharova. Ador de a avea parteneri de scenă de mare calibru cu care să mă confrunt, deoarece îmi plac provocările”.

Bruce Weber a publicat un volum despre cariera sa, intitulat “An Athlete in Tights”, într-o ediţie limitată de 7.000 de exemplare. În cele peste 200 de pagini, cu ilustraţii realizate de Paul Cadmus şi Jeremiah Goodman, sunt etalate şi numeroase fotografii.

Cu Marta Romagna în spectacolul realizat de William Forsythe

Editura “Rizzoli” a lansat prima autobiografie ilustrată a acestei stele a dansului mondial, intitulată “Roberto Bolle alla Scala”. Pentru prima dată a ieşit şi un DVD, cu magnifica Gală „Roberto Bolle and Friends” în Grădina Boboli din Florenţa. Şi încă unul va fi lansat după Gala de la Verona.

Turneul va continua în data de 26 iulie la “Sferisterio Arena”, din Macerata, şi în 28 iulie, la Complexul monumental “Castello a Mare” din Palermo.

Roberto Bolle împreună cu Massimo Murru

Dar mitul său rămâne Michail Baryshnikov, care a explorat noi câmpuri precum cinema-ul, jucând în “Sex and the City”, făcând şi un musical pe Broadway. “Deşi viaţa mea va rămâne dansul, mi-ar plăcea să fiu actor. M-a emoţionat Roberto Benigni atunci când mi-a spus: Maestre, ai dus frumuseţea dansului în întreaga lume. Sunt impresionat de noile rezultate în 3DF şi aş dori să aduc această tehnologie şi în lumea spectacolelor dansului. Cariera de dansator nu e eternă, declara Chiarei Maffioletti. Mă gândesc la ceea ce voi face mâine. Mulţi dintre dansatorii renumiţi, precum Alessandra Ferri sau Darcey Bussell, s-au retras. E alegerea lor personală. Eu n-o voi face şi voi decide când va veni momentul în care nu voi mai impresiona publicul. Dar până atunci voi continua să dansez…”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.