Cea de a 69-a ediţie a “Mostrei” de la Veneţia, care se va desfăşura între 29 august şi 8 septembrie, şi-a redus, la această ediţie, lista de filme prezentate, anunţa noul director Alberto Barbera, asta semnificând numai 17 titluri în concurs. După 8 ani în care Festivalul de la Veneţia a fost condus de criticul cinematografic şi producătorul Marco Muller, a venit din nou rândul lui Alberto Barbera.
Pe lista filmelor în concurs figurează “Bella addormentata”, de Marco Bellocchio, inspirat de povestea Eluanei Englaro, care explorează tema dureroasă a sfârşitului vieţii, când existenţa e redusă la o stare vegetativă. Interpreţii sunt Toni Servillo, Isabelle Huppert şi Alba Rohrwacher.
Apoi, “Apres Mai”, de Olivier Assayas, “La cinquième saison”, de Peter Brosens şi Jessica Woodworth, “Un giorno speciale”, de Francesca Comencini, thrillerul erotic “Passion”, de Brian De Palma, “Pieta”, al coreeanului Kim Ki-Duk. Aşteptate şi peliculele “To the Wonder”, de Terrence Malick, cu Ben Affleck şi Rachel Weisz, “Sinapupunan”, al filipinezului Brillante Mendoza, “Izmena”, de Kirill Serebrennikov, “È stato il figlio”, de Daniele Ciprì, “At any Price”, de Ramin Bahrani, “Lemale Et Ha’Chalal”, de Rama Burshtein, “Superstar”, de Xavier Giannoli, “Outrage Beyond”, de japonezul Takeshi Kitano, “Spring Breakers”, de Harmony Korine, “Linhas de Wellington”, de Valeria Sarmiento, “Paradies: Glaube”, de Ulrich Seidl.
Isabelle Huppert în Frumoasa adormită
În afara concursului vor putea fi vizionate 24 de pelicule care, cu siguranţă, vor stârni interesul publicului, dintre care spicuim “Love Is All You Need”, de Susanne Bier, “L’homme qui rit”, de Jean-Pierre Ameris, “O Gebo e a Sombra”, de Manoel De Oliveira, “Shark” (Bait 3D), de Kimble Rendall, “The Company You Keep”, de Robert Redford, documentarul despre Michael Jackson, semnat de Spike Lee, “Lullaby to my Father”, de Amos Gitai, “The Reluctant Fundamentalist”, de Mira Nair, un thriller politic, “Enzo Avitabile Music Life”, de Jonathan Demme ş.a.
Fără niciun dubiu, este o selecţie importantă, după cum se poate vedea, cu nume ca Olivier Assayas, Kim Ki-duk, Takeshi Kitano, Brillante Mendoza, Ulrich Seidl, alături de care se află şi regizorul, actorul şi scenaristul japonez Takashi Miike şi regizorul, scenaristul, producătorul, operatorul de imagine texan Robert Rodriguez.
Alberto Barbera, Directorul Mostrei de la Veneţia
Firul roşu al festivalului va fi criza. Nu numai cea economică, dar şi cea a valorilor şi a raporturilor umane, religioase. De aceea, în 29 august, festivalul începe cu “The Reluctant Fundamentalist”, de Mira Nair.
Barbera susţine că se bazează mult pe filme moderne, reprezentative pentru orice provocare. Vor fi lansate trei proiecte realizate cu un buget minim, care vor fi prezentate la ediţia din 2013 a festivalului. De asemenea, cele 18 titluri din categoria “Orizonturi”, propuse publicului, vor fi etalate pe platforma de internet.
Filmul surpriză al festivalului ar putea fi “The Master”, de Paul Thomas Anderson. Despre această peliculă cu Philip Seymour Hoffman, Joaquin Phoenix şi Amy Adams s-a vorbit mult, el fiind definit ca un film-tabu despre scientologie.
Covorul roşu
Afişul filmului The Master, ce ar putea fi surpriza festivalului
“Mostra” de la Veneţia, la această ediţie, e structurată pe o tematică a zilelor noastre. Trei filme aflate în concurs, “Bella addormentata”, de Marco Bellocchio, “Un giorno speciale”, de Francesca Comencini, “E’ stato il figlio”, de Daniele Ciprì, vorbesc pe diverse tonuri şi modulaţii despre o Italie problematică la nivel de finanţe, locuri de muncă şi conştiinţă. Toate titlurile selecţionate în avanpremieră mondială se confruntă cu teme legate de dificultatea existenţei, iar divele nu lipsesc. Covorul roşu contează, dar nu foarte mult, la această ediţie. Probabil că va ajunge Robert Redford (care este implicat într-un film despre Golful Mexic) cu cea mai recentă producţie a sa, “The Company you Keep”.
Pasionaţii de glamour pot conta pe apariţiile lui Zac Efron, Isabelle Huppert, Noomi Rapace, James Franco, Ben Affleck, Javier Bardem, John Malkovich, Gerard Depardieu, Pierce Brosnan, Kristin Scott-Thomas, dar şi pe prezenţa unor juraţi excelenţi, precum Micheal Mann, Laetitia Casta şi Matteo Garrone.
Apres Mai de Olivier Assayas
Madrina ediţiei 2012 va fi Kasia Smutniak, care, în 8 septembrie, va conduce ceremonia de închidere şi de acordare a celebrilor “Lei”. Poloneză din naştere, dar italiancă prin adopţie, ea este una dintre noile figuri ale cinema-ului italian.
Alături de două staruri ale regiei, Terrence Malick şi Brian De Palma, vor veni Kirill Serebrennikov şi Rama Burshtein. “Programul nostru îşi asumă şi riscuri. Aş putea chiar să vă mărturisesc că în ultima săptămână a selecţiei am avut dificultăţi, chiar momente dramatice, despărţindu-mă de nişte prieteni care nu au înţeles mesajul meu de a alege filme pe care eu le consider de top. Filmul surpriză nu va fi unul chinezesc, aşa cum ne obişnuise Marco Muller, un maestru al cinema-ului oriental”, declara Alberto Barbera.
Costurile “Mostrei” de la Veneţia se ridică în acest an la 13 milioane de euro, din care Ministerul Bunurilor Culturale a contribuit numai cu 7,1, aşa încât anul acesta nu va mai exista Vitrina Festivalului, “Controcampo”.
Premii şi pelicule incitante
Kasia Smutniak, madrina festivalului
“Pinocchio”, de Enzo d’Alò, cu desenele create de Lorenzo Mattotti, pe muzica compusă de Lucio Dalla, va deschide “Zilele Filmelor de Autor”. A inaugura festivalul sub semnul desenului animat, cu o capodoperă italiană, după romanul lui Colodi, atât de cunoscut în toată lumea, este semnul că acest festival se axează pe tineri. Enzo d’Alò povesteşte cum realizarea a fost deosebit de dificilă, cu peste 300 de artişti.
De asemenea, pe afişul festivalului figurează secţiunea “Venezia Classici”, în cadrul căreia vor fi proiectate pelicule de renume, restaurate, printre care, “I cancelli del cielo” (“Heaven’s Gate”), de Michael Cimino, “Roma ore 11”, de Giuseppe De Santis, prezentată în Arena di Campo, capodoperă a cinematografului neorealist, produsă în 1952. Din castul filmului îi amintim pe Lucia Bosé, Carla Del Poggio, Raf Vallone şi Massimo Girotti. Scenariul este semnat de De Santis, de Cesare Zavattini, Basilio Franchina, Rodolfo Sonego şi Gianni Puccini, după o anchetă realizată de Elio Petri, în urmă cu 60 de ani.
Pelicula restaurată Heaven’s Gate de Michael Cimino
Din secţiunea “Venezia Classici” mai fac parte şi “Stromboli, terra di Dio”, de Roberto Rossellini, “Tell Me Lies”, de Peter Brook, “Campanadas a medianoches”, de Orson Welles, “Sunset Boulevard”, de Billy Wilder, “Fanny and Alexander”, de Ingmar Bergman, “Bărbaţii preferă blondele”, de Howard Hawks, “American Dreams”, de James Benning, “Porcile”, de Pier Paolo Pasolini ş.a.
Regizorul, scenograful şi producătorul american Michael Mann va prezida prestigiosul Juriu de la Veneţia. El este cunoscut prin câteva seriale de televiziune de succes: “Manhunter”, “Heat”, “Insider”. Ca producător s-a remarcat prin numeroase filme, printre care “The Aviator”, al lui Michael Scorsese, şi “Texas Killing Fields”, în regia fiicei sale, Ami Canaan Mann.
Regizorul şi producătorul indian Shekhar Kapur va fi preşedintele Premiului Venezia Opera prima, “Luigi de Laurentiis”.
Pierfrancesco Favino, Preşedintele secţiunii Orizonturi
“Leul de Aur” pentru carieră îi va reveni regizorului şi scenografului Francesco Rossi, simbol al cinematografului italian. De-a lungul carierei sale a fost distins cu numeroase premii, printre care “Leul de Aur”, la Mostra de la Veneţia, din 1963, pentru pelicula “Cu mâinile pe oraş”, “Ursul de Argint”, la Berlin, pentru „Salvatore Giuliano”, şi “Palme d’Or”, de la Cannes, pentru “Cazul Mattei”. Acum, pelicula “Cazul Mattei” a fost restaurată de către Fundaţia “Martin Scorsese”, cu susţinerea firmei “Gucci”. Directorul Mostrei, Alberto Barbera, a comentat alegerea sa privind Premiul oferit lui Rossi: “El a lăsat un semn în istoria cinema-ului italian de după război, opera sa influenţând generaţii de cineaşti din întreaga lume, prin stil, rigoare, morală, cât şi prin capacitatea sa de a face spectacole pe teme morale şi de stringentă actualitate. Cinema-ul lui Rossi, influenţat de neorealism, se detaşează prin melanjul unei puternice propensiuni de a povesti evenimentele. În confruntarea cu cinema-ul politic, Rossi a avut un indiscutabil merit, acela de a simplifica ideologia epigonilor săi”.
În lumea lui Peter Brook
Rachel McAdams în Passion, în regia lui Brian De Palma
Un punct de forţă îl va reprezenta filmul despre Peter Brook, “The Tightrope” (Sul filo). Peter Brook, unul dintre marii reformatori ai regiei secolului XX a găsit întotdeauna răgazul să mediteze asupra destinului artei teatrale. “Imaginea despre teatrul meu este o coardă întinsă asupra vieţii”. De aici şi titlul filmului, care tradus, ar fi, “Pe sârmă”.
Peter Brook îşi deschide pentru prima dată uşile laboratorului său teatral. Legendarul regizor englez, creatorul capodoperelor “Lear”, “Marat-Sade”, “Mahabharata”, “Hamlet”, sau, mai recent, “Flautul fermecat” după Mozart, dezvăluie faţa ascunsă a muncii sale, secretele metodei sale.
“O extraordinară experienţă teatrală şi filosofică”, explică fiul său Simon Brook, regizorul documentarului, o călătorie pe planeta Brook, traversând acele exerciţii esoterice pe care tatăl său le cere actorilor. Pentru a filma această peliculă a chemat vechi parteneri de scenă ai grandiosului regizor, precum marele Yoshi Oida, şi pentru ca totul să fie cât mai natural şi ne-teatral a ascuns şapte camere de filmat în spatele scenei. Filmul, realizat datorită celor doi prieteni, Ermanno Olmi şi Luigi Musini, va fi proiectat în premieră mondială.
To the Wonder de Terrence Malick
Peter Brook comentează: “Coarda întinsă reprezintă cel mai bine imaginea despre teatru. Nu sunt un maestru, nu am teorii. Doar sugestii. Pentru a găsi echilibrul, un somnambul trebuie să ţină cont de două lucruri: să aibă în cap punctul de sosire, dar în acelaşi timp să privească şi cele două laturi. Să oscilezi, dar fără să pierzi din vedere mijlocul drumului. Altfel cazi. Acelaşi lucru se întâmplă în viaţă şi în politică. Hollande şi Obama ţin prea mult cont de dreapta şi de stânga şi pierd astfel obiectivul. Pe de altă parte, cei care au ţinut cont numai de ideal, precum Lincoln şi Kennedy, au sfârşit asasinaţi. Mandela este singurul care a fost în stare să menţină un echilibru”.
În atelierul său, să ne aducem aminte, era mult spaţiu gol, ca şi în titlul celebrului său eseu “Spaţiul gol”, unde nu e loc decât pentru câteva cărţi, un pian, câteva statuete africane. “Banul îţi pune multe limite, iar eu nu am alergat după bani, mi-am dorit să fiu un om liber. Sunt obişnuit a lucra mult şi foarte repede, fără structuri prestabilite. Totul la mine este contrar lui Kubrick. Cinema-ul a fost prima mea dragoste: filmele western, cu Eastwood, comediile lui Mel Brook şi cele ale lui Woody Allen. În septembrie voi fi pentru prima dată la Festivalul de Film de la Veneţia. Nu aş putea spune că sunt entuziast, deoarece asta reprezintă un loc de întâlnire a diferitelor limbi şi culturi. Voi aduce cu mine «Tell me lies», primul meu film din ‘68, bazat pe atrocităţile americanilor în Vietnam, sponsorizat de medici americani care detestau acel război. Astăzi, lumea s-a schimbat. Războaiele sunt transmise în direct de televiziuni, dar nu mai văd lumea coborând în piaţă. Nu contează cuvintele, ci impactul real cu violenţa. Astăzi, arta, politica, religia sunt la nivel foarte scăzut. Şi tocmai de aceea trebuie să existe responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a da ce avem mai bun. Calitatea unui lucru cât de mic contează enorm. Le spun mereu actorilor mei: dacă vom fi zece, atunci rezultatul va fi enorm. Un prim pas? Să intrăm în catedrale. Să ne deschidem sufletul către Dumnezeu. La Chartres, în moscheea din Istanbul sau în templul din Kyoto care sugerează perfecta proporţie. În aceste locuri respiraţia se opreşte şi privirea se ridică către cer. Viaţa are un alt sens şi moartea nu-ţi produce spaimă”, mărturiseşte regizorul, într-un interviu cu Giuseppina Manin.
Va fi sau nu va fi Robert Redford la Veneţia
Este foarte aproape de ceea ce îmi declara Maestrul într-un interviu, în urmă cu câţiva ani: “Le spun mereu tinerilor mei regizori: atunci când stilul se fixează, ai pierdut valoarea, eşti mort. Trebuie să căutaţi energia până când găsiţi ceva adevărat, dar simplu. În toate spectacolele mele am căutat adevărul şi nu frumuseţea. Vocaţia teatrului este de a distruge ideile fixe. Cea mai mare satisfacţie o ai atunci când timp de două ore nu există nimic între tine şi public”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.