Cenuşa comunismului

Febra alegerilor europene pare destul de estompată de efectele mai multor crize care supravieţuiesc. Bruxelles-ul se conturează tot mai mult drept o oază fără comunicaţii adevărate cu teritoriul, în care se alchimizează o politică propagandistă. Comunismul prăbuşit în Europa Centrală pare a se retrage subtil peste tot sub forma unui comunitarism anihilant bine structurat. Reacţia Vestului la Blocul Sovietic a fost una redusă cu efecte abia acum resimţite de democraţia internă occidentală. Chiar dacă în multe biblioteci din mari universităţi bibliografiile marxiste stufoase ocupau locul altora, respectiv literatura rezistenţei, nici acum nu s-au produs evaluări totale. Astăzi, când lucrurile s-au schimbat într-o oarecare măsură şi pentru şi pentru români, preluăm o nouă politică nivelatoare. Sunt elocvente propunerile la Premiul Nobel, cu aroganţă totalitară, şi nu mai este nevoie de un alt exemplu paradigmatic. Un scriitor ca Dorin Tudoran, care ar merita deplin Premiul Nobel pentru Literatură, este menţinut „psihanalitic „undeva în penumbra în care suntem obligaţi să trăim. Această lume inversată, sistemic susţinută de un aparat propagandistic, refăcut după modelul celui anterior, se manifestă precum teroriştii care imobilizează victimele în totalitate. O realitate contrafăcută se autopropune drept purtătoare a idealurilor populare, având deja aspecte din ce în ce mai concentraţionare.

Declinul european se resimte în starea de spirit, în cultură, în morala publică. Diferit, însă fenomenul este global. Valorile europene construite pe fundamentul secolelor par a se afla sub asediul crizei globale, supuse unei agresiuni din toate părţile. Exteriorul face tot mai mult parte din proporţiile politicilor interne, chiar dacă uneori ca pretext pentru punerea în scenă a unor experimente dramatice. Nu doar migraţia ilegală spre Europa, aproape imposibil de controlat, dar şi accelerarea unei solitudini individuale care produce mutaţii în societate. Deocamdată rezistând doar timpi scurţi, propaganda reuşeşte să descentreze democraţia şi să acrediteze măsuri represive. Noile state afiliate UE sunt încă într-o carantină care pare a avea scopuri precise, spre folosirea lor în jocul politic şi numai. Ţări din Est, cu o democraţie evident superioară României, se văd, astfel, obligate la politici naţionale bine conturate, de parcă ar avea parteneriate cu UE, şi nu ar fi membri deplini. Deciziile în UE sunt încă unilaterale, continuarea în această direcţie face imposibil proiectul. Marile Puteri, sub presiuni electorale şi economice, par a nu fi dispuse sub nicio formă schimbării atitudinilor. Blocată de o corupţie endemică, România nu are cum, în acest moment, să-şi creioneze o politică a intereselor naţional-regionale. Fără aceasta, prezenţa europarlamentarilor români la Bruxelles este absolut formală. Statul român, excluzând finanţările nesemnificative în raport cu nota de plată din respectarea deficitarului Tratat de aderare, este doar o sursă bugetară pentru spaţiul comunitar. Politica de dezvoltare a României trebuie să se facă, în principal, aici, cu acuitate. Actualele aşteptări de la UE, induse românilor, pot duce la depopularea României, fenomen aflat într-o ascensiune periculoasă. Ceea ce se întâmplă în ţările vecine, care reuşesc oarecare progrese, este mai important decât taifasurile parlamentare europene, deseori stupide, cu protagonişti identici cu ai noştri.

Prăbuşirea comunismului a lăsat loc spiritului totalitar să se răsfrângă sub diferite forme. Aceleaşi abordări, şi la occidentali, şi la cei din fostul lagăr. România pare, de departe, cea mai marcată de centralism, menţinându-l în toată amploarea. Omul politic român este încă un uriaş, chiar dacă el poate fi făcut praf şi pulbere de instituţiile de profil, însă până la a ajunge la acestea el are posibilitatea să anexeze intereselor personale segmente din economie, cultură, societate etc. Năucitoare este disponibilitatea mediului administrativ şi politic euro-comunitar de a dialoga cu acest tip uman şi instituţional, susţinându-i statutul in integrum. Răul făcut societăţii este imens, întreţinând corupţia. Desigur, toată lumea s-ar fi aşteptat la o ameliorare majoră a acesteia, prin mecanismele europene. Statul român actual a ajuns o marionetă a tuturor intereselor obscure de te miri unde, nemaiavând o legătură esenţială cu cetăţenii români. Inclusiv posibila chemare sub arme a tinerilor, în condiţiile existenţei unei armate profesioniste, arată nivelul bolşevic de care sistemul nu s-a despărţit.

Corupţia cu mii de ramificaţii, europene şi euroatlantice, obligatoriu împachetată politic, a dus la actuala criză globală. Cu societăţi axate pe abordarea necritică a consumului, nu se va putea ieşi la un liman. Umbra trecutului bântuie întreaga Europă, cu efecte diferite, conservând o istorie contradictorie. Democraţia europeană va trebui să aducă solidaritatea lui unu pentru toţi, şi toţi pentru unul, în adevărul curent. Adică între membrii societăţii, nu doar în board-urile profitului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.