Cercetaşii în războiul pentru reîntregirea patriei (1916 – 1918)

Începutul secolului XX a adus cu sine naşterea primei mişcări universale de tineret, creată de ofiţerul englez Baden Powell. Curând, această mişcare, numită a Scouţilor şi a Ghidelor, va lua fiinţă şi în ţara noastră, sub înaltul patronaj al Principelui Moştenitor Carol, acesta devenind cu această ocazie Comandantul Marei Legiuni. Secolul XX va aduce şi o experienţă tristă, şi anume Primul Război Mondial, numit aşa pentru că depăşise prin amploarea sa teritoriul Europei.

Primul Război Mondial a reprezentat pentru România pasul hotărâtor în întregirea naţională, ideal pregătit cu multă răbdare în întreaga perioadă antebelică, de la apariţia statului român modern, în 1859. România nu intră în război de la izbucnirea lui (iulie 1914), ci se va declara neutră. Perioada neutralităţii a durat doi ani (1914 iulie – 1916 august 15). În acest răstimp, mişcarea cercetăşească s-a extins aproape în toate centrele mai importante ale Vechiului Regat.

În afara activităţilor obişnuite, cercetaşii se pregăteau să facă faţă, dacă se va face apel la sprijinul lor, evenimentelor care se desfăşurau în preajma României. Astfel, într-o scrisoare adresată preşedintelui Asociaţiei Cercetaşii României, Comandantul Marei Legiuni, principele Carol, semnala că „… în momentul de faţă avem în tablourile Comandamentului 3376 cercetaşi, destinaţi a fi întrebuinţaţi în caz de mobilizare”.1)

Sunt amintiţi în acest sens cei 3.376 de cercetaşi pe specializările în care au fost iniţiaţi: „Biciclişti: 500; Sanitari: 1120; Hrana trupelor: 836, Poştă-telegraf: 694, Diverse: 218. Total: 3.376″…

Spre a lucra în această direcţie cu mai multă pricepere şi folos, ne-am pus în legătură cu Marele Stat Major, care, sper că, în caz de primejdie, va fi mulţumit cu concursul nostru.”2) Aceste rânduri erau scrise la 21 ianuarie 1916. În august, România intra în război. Războiul pentru întregirea patriei debutase pentru ţara noastră sub bune auspicii: o ofensivă peste munţi, în Transilvania, ce deschidea perspectiva unei victorii (august-septembrie 1916). Echilibrul va fi rupt prin prăbuşirea frontului dunărean (octombrie 1916), fapt ce a atras retragerea armatei române, aflată în ofensivă în Transilvania. Retragerea va continua sub presiunea concentrică a armatelor inamice germano-austro-ungare dinspre nord şi germano-bulgare dinspre sud.

Astfel, în toamna anului 1916 erau pierdute Oltenia, Dobrogea, Muntenia şi oraşul Bucureşti. Odată cu stabilizarea frontului în Moldova de sud (primăvara 1917) şi dotarea armatei române cu echipament modern, fapt datorat misiunii militare franceze conduse de generalul Berthelot, echilibrul era stabilit. Victoriile româneşti de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz (vara 1917) au confirmat acest fapt. În timpul acestor evenimente, cercetaşii şi conducătorii lor luau măsurile necesare pentru salvarea instituţiei. Astfel, unul dintre inspectorii generali la Comandament, Gheorghe Murgoci, se adresa principelui Carol la 24 februarie 1917 astfel: „vom veni… cu ordinul de concentrare al cercetaşilor pentru evacuare” în Rusia. În scrisoare, dl. Murgoci continua: „Mâine dimineaţă dl. Mugur* pleacă pentru completarea organizarei în celelalte oraşe ale refugiaţilor; acum avurăm o consfătuire,…şi am pus la cale cele ce ramân aci de făcut”.3)

În scrisoare se fac referiri la evacuarea treptată în Rusia a unei părţi din cercetaşi unde se va forma un Comandament ce va cuprinde coloniile de acolo. De asemenea, „… tot prin noi se va face administraţia coloniilor şi refugiaţilor organizaţi cercetăşeşte şi întreţinuţi de minister”. Se considera ca necesară menţinerea legăturii între Comandamentul Marii Legiuni şi „diferitele servicii ale Ministerului de Războiu cu care avem atâta lucru pentru subzistenţă, echipament etc.”.4)

În scrisoare se mai face menţiunea unui „ordin de concentrare a cercetaşilor în vederea evacuărei” ce urma să fie pus în aplicare. Dar vor urma victoriile armatei române din vara anului 1917, pe frontul din sudul Moldovei.

Curând însă avea să se întâmple un eveniment neprevăzut înainte de război, şi anume detronarea ţarului Nicolae al Rusiei, în martie 1917. Deşi guvernul generalului Kerensky a continuat războiul, România începe să se simtă în nesiguranţă. Indisciplina soldaţilor ruşi de pe frontul românesc mergea până la suprimarea fizică a propriilor comandanţi. A doua revoluţie din Rusia a dat câştig de cauză în octombrie 1917 grupării bolşevice conduse de Vladimir I. Lenin. Rusia se îndrepta de acum către încheierea unei păci separate. Lenin nu mai dorea război pentru a-şi consolida puterea. România rămânea izolată de aliaţii ei din Apus. Cu puţin timp înainte de căderea guvernului Kerensky, Gh. D. Mugur (inspector general al comandamentului Asociaţiei de Cercetaşi) i-a prezentat principelui Carol despre gândurile sale de viitor, aflat la Iaşi, pe 10 octombrie 1917. (Citind scrisoarea şi găsind-o deosebit de sugestivă, am considerat oportun să o prezentăm în întregime).

„Alteţă Regală,

Pentru mine s-a fixat în formulă ideea aceasta: că numai prin mijlocirea Alteţei Voastre poate triumfa cu adevărat o ideie de bine în Ţara noastră. Mă tulbură şi mă îngrijeşte sufletul celor mulţi, al celor cari trăind departe de şanţurile de luptă îşi plimbările de viaţă rea la Iaşi, în Odessa sau Tokio. O muncă de foc se cere tuturor. (…) Cine ştie dacă nu suntem pe calea păcii. Această pace**1 poate să fie mâine şi atunci, mă’ întreb – Cum intrăm în viaţă? Primim ce-a fost înainte? Convenim să trăim o viaţă de împrumut? Îndurăm robia politică? Iar dacă nu ne convine tot ce a fost, atunci ce facem pentru viaţa cea nouă, care trebuie să fie a noastră? Până acum nu facem nimic.

Trebuia însă, să fi făcut mult, dar nu s-a ostenit pentru aceasta nimeni, – nici o minte, nici un suflet. Universitarii au plecat să se odihnească în Franţa, directorii de învăţământ au fost trimişi în pensiune la Kerson***2, fricoşii au fugit cu valizele diplomatice, deputaţii au închiriat cluburile din Odessa iar profesorii mobilizaţi pe loc joacă’n cărţi la cluburile politice din Iaşi şi chiar la Cercul Didactic. În vremea aceasta Regina e pe front, vizitează pe răniţi, împarte daruri, mângâie, citeşte, pune decoraţii pe pieptul celor ce ne apără şi scrie cele mai mândre şi cele mai înălţătoare pagini despre my country****3. Suflet fără odihnă, câţi O văd, câţi O simt, câţi se îndeamnă la muncă şi la neodihna Ei.

Alteţă Regală, noi care constatăm (că) trebuie să ne desprindem mâinile (…) de pe piept şi să lucrăm, trebuie să mergem la obârşia răului, la temelia vieţii noastre româneşti. Trebuie să mergem la Ţară. E acolo numai umbră de spin şi negură în suflet. E moarte. Când morţii vor învia, atunci numai va fi împlinirea mult aşteptatelor vremuri. Ne vom ocupa dar Alteţă Regală de şcoala sătească – a celor mici ca şi a celor mari – ne vom ocupa de munca şi economia lor, de casa lor, de sufletul lor. Se impune atunci să luăm asupră-ne următoarele probleme:

  1. Şcoala sătească

  2. Reorganizarea pe principii de viaţă leală a şcoalelor române de învăţători

  3. Cercetăşia la sate

  4. Munca socială pentru ridicarea poporului. Case de lectură, biblioteci, muzee, ateliere de industrie casnică, bazare regionale, cooperative săteşti, terenuri de experienţă, cercuri şcolare agricole, etc.

(…) dintru început am spus că numai prin mijlocirea Alteţei Voastre se poate duce la îndeplinire, într-o ţară ce trăieşte încă în forme făţarnice ale unei politici de căpătuială, un gând de viaţă adevărată, o idee de fericire pentru popor. (…) E vorba să începem cu şcoalele normale. Ministerul a dat alarma în deschiderea lor, dar nu ştiu câte se vor deschide şi unde se vor deschide.

Eu voi înfiinţa în colonia de la Sculeni, pe bază cercetăşească, clasa a 6-a (ultimul an) şi a 5-a şi am credinţa că în afară de dpuă cel mult trei locuri, nicăieri nu va fi nimic şi ceia ce va fi ’’normal’’ în adevăratul sens al cuvântului va fi în colonia noastră cercetăşească. (…)’’.5)

În primăvara anului 1918, până la încheierea păcii dintre România şi inamicii ei, la Bucureşti pe 7 mai 1918, la Iaşi a fost dat publicităţii un apel al Comandamentului Marii Legiuni, principele Carol, către cercetaşi. Articolul apărea în cadrul calendarului Regina Maria. Peste zece mii de exemplare au fost împărţite soldaţilor de pe front şi răniţilor din spitale. Articolul cuprinde referiri la acţiunile unor cohorte de cercetaşi în timpul războiului şi al evacuării armatei şi populaţiei în Moldova. Aflam astfel, ca „pe când ostaşii luptă pe front, fraţii lor mai mici, cercetaşii, sunt în orice loc e nevoie de o mână de ajutor. Cercetăşia a izvorât din gândul de a se pregăti pentru ziua de mâine vrednici români, conştienţi de datoria lor de cetăţeni iar Asociaţia Cercetaşilor României a devenit în aceste timpuri grele, sprijinul de căpetenie al tineretului nostru. Mulţi dintre voi, iubiţi cititori, aţi văzut desigur Dumineca, sau în zilele de sărbătoare, pâlcuri de tineri plecând din oraşe, îmbrăcaţi în straiele lor de culoarea pământului, cu pălăria lor cea mare pe cap şi încinşi cu brâuri de culori vii. Astfel porneau centuriile vesele de cercetaşi,… să-şi petreacă ziua în câmp deschis sau într-o pădure înverzită. În zilele când vremea era rea, în loc de aceste plimbări, copiii se adunau la şezători unde lucrau, pe când instructorul lor le poveastea fie vituţiile strămoşilor, fie învăţături din alte ţări. (…) Dar suna şi pentru ei ceasul de grea cumpănă: precum fuseseră părtaşi la clipele de fericire, aşa au fost părtaşi şi la orele de restrişte şi aşa vor fi şi ei părtaşi la ceasul de izbândă şi glorie. (…)

La Bucureşti, când avioanele duşmane semănau moartea, cercetaşii erau printre cei dintîi cari aduceau ajutor şi alinare acelora pe care cruzii omorâtori îi loviseră. Pe urmă, când paza se făcea mai aprigă, ei aveau grijă în posturile lor de observaţie. Făcându-şi datoria, au căzut şi dintre copiii aceştia pe câmpul de onoare, au fost şi dintre ei ucişi de bombele aeroplanelor. (…) cei de la Târgu-Jiu au dat piept cu duşmanii. În primele zile ale lui octomvrie 1916, când trupele nemţeşti pătrunseseră până la porţile oraşului, alăturea cu mănunchiul de soldaţi care i-au respins au mers şi vitejii cercetaşi. (…) Alăturea cu soldaţii s-au luptat ei, şi s-au văzut unii dintre aceşti viteji tineri plecând la asalt alăturea cu fraţii lor mai mari. Duşmanul a fost respins şi, în ziua aceea, Târgu-Jiu a fost scăpat. (…) Cercetaşii n-au vrut să rămână sub vremelnica stăpânire a vrăjmaşului. (…) Cei de la Caracal au plecat când se apropia duşmanul şi cu drapelul lor care fâlfâia mândru vulturul cercetăşesc, au venit la Bucureşti. (…)

Ca demni ostaşi de mâine şi-au luat cu ei singura bogăţie ceia ce aveau mai scump, ceia ce pentru toţi înfăţişează patria iubită, şi-au luat steagul, simbolul României. Cum au plecat aceştia, tot aşa au plecat cei din Bucureşti şi din celelalte părţi de unde se apropia duşmanul. Toţi au pornit înspre Moldova. Au mers copiii multe poşti pe jos, îndurând frigul şi oboseala. Au mers nesiliţi de nimeni, duşi numai de gândul că acolo unde va fi oştirea ţării vor putea fi şi ei mai folositori patriei. Nu s-au înşelat, căci împrejurul acestor pribegi cu inima curată s-a strâns tot tineretul nostru. (…)

Iată ce a făcut cercetăşia în prima partea a campaniei. Acum, de când suntem aici în acest colţ de ţară, o altă datorie i-a fost arătată. Scopul nostru fiind de a creşte tineretul, noi am mers alături de ministerul de instrucţie ca să strângem pe toţi tinerii ajunşi până în Moldova. Au fost adunaţi mai toţi tinerii în tabere aşezate la ţară. (…) S-a făcut aci şcoala, s-au deprins cu munca câmpului… Pe lângă sala în care se dă hrană minţii, se întinde câmpul din care răsare hrana pentru trup. (…) ziua de mâine, iată gândul nostru cel mare. Mâine, când prin vitejia noastră, dragi ostaşi, se va împlini visul de veacuri al neamului, atunci va fi munca noastră cea mare. Gândul nostru se îndreaptă mai ales înspre voi, cei de la sate. (…) Aci, pe lângă opera noastră de educaţie, va trebui să facem şi o operă de cultură, vom duce mai departe şcoala. Vom face legătura între şcoală şi armată.

Trecând prin cercetăşie, flăcăul va deveni un om mai tare, un gospodar mai bun. Iar când va păşi pragul cazărmii, va fi mai dezgheţat. (…) Aţi văzut ce au făcut, ce fac şi ce vor face cercetaşii. (…) Şi ei sunt ostaşi; şi ei muncesc pentru mărirea şi întregirea neamului”. Semnat: Comandantul Marei Legiuni, Principele Carol al României. 6)

În noiembrie 1918, România va intra din nou în război, alături de vechii săi aliaţi. În mai puţin de o lună de la acest eveniment se realiza idealul pentru care se sacrificaseră atâtea generaţii: reîntregirea Patriei. În 1937, într-o scrisoare a profesorului universitar clujean Vladimir Ghidionescu, către, de acum, regele Carol al II-lea al României, aflăm că cercetaşii au intrat în războiul mondial cu „o educaţie naţională… aducând o contribuţie modestă, de suferinţe şi de viaţă chiar, pentru înfăptuirea idealului naţional”.7) Astăzi ca şi atunci, în timpul primului război, cercetaşii şi-au respectat îndemnul: „Gata Oricând!”. Faptele lor de atunci trebuie să rămână pilduitoare.

Mişcarea cercetăşească din România a fost suprimată însă de fostul ei comandant, regele Carol al II-lea, în prima parte a anului anului 1938. Cercetăşia a fost transformată într-o asociaţie de tineret ideologizată şi tot mai militarizată, numită Straja ţării. Inclusiv patrimoniul imobil al cercetăşiei a trecut sub administraţia noii organizaţii. Costumaţia străjerilor era cămaşă albă şi cravată roşie în jurul gâtului, pantaloni negri. Această reprezentare o regăsim şi în regimul comunist, cu însemnele regale înlocuite dar altfel identică în privinţa vestimentaţiei în noua organizaţie Pionierii Patriei.

Bibliografie:

I Arhivele Statului: Fondul Casa Regală: Regele Carol al II-lea

1) dosar 1/1916

2) dosar 1/1917

3) dosar 667

4) dosar 1/1937

II Alte lucrări:

1) Prof. Dumitru Braharu, M.S. Regele Carol II şi cercetaşii din războiul pentru întregirea neamului, Tipografia Naţională S.A. Cluj, 1939

Note:

1) dosar 1/1916, fila 29

2) ibidem

3) dosar 1/1917, filele 32/33

4) ibidem

5) dosar 667, 1917

6) Prof. Dumitru Braharu, M.S. Regele Carol II şi cercetaşii din războiul pentru întregirea neamului, Tipografia Naţională S.A. Cluj, 1939

7) dosar 1/1937, fila 1.

1* Inspector General la Comandamentul Asociaţiei Cercetaşilor din România

** pacea dintre România şi Puterile Centrale (inamicii săi) se va încheia mai târziu, anume pe 7 mai 1918. Complet izolată şi ameninţată cu desfiinţarea ca stat, România va fi nevoită să încheie o pace grea. Rgele Ferdinand nu o va ratifica niciodată.

2***oraş în Ucraina

3***** ţara mea (în engleză în text)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.