Cetăţenii-fantomă şi sclavele din Sicilia

Neoficial, nici nu știm câți români muncesc în străinătate. Se spune că suntem peste 3 milioane de „cetățeni-fantomă”. Mulți muncesc la negru. Suportă durerea în tăcere și nu spun la nimeni, nimic. Nici măcar acasă nu se știe. Rareori izbucnesc diverse scandaluri, presa se alarmează, la fel cum s-a întâmplat și zilele acestea, iar atunci, și doar atunci, autoritățile se prefac îngrijorate și gata de reacție. Apoi, din nou tăcere. Iar în perioadele de lungă tăcere, problemele se acumulează: fenomenul muncii la negru se amplifică, problemele copiilor abandonați acasă sporesc, numărul românilor care pleacă fără cea mai minimă instruire în alte țări crește, la fel crește și numărul celor care acceptă să fie sclavi, primind joburi pe salarii mici și fără acte de angajare.

Autoritățile române au reacționat în urma recentelor dezvăluiri ale săptămânalului ”The Observer”, care a publicat o anchetă despre româncele aflate în sclavie în sudul Italiei. Guvernul a trimis repede o delegație în Sicilia și Calabria, de unde sosise vestea că peste 7.000 de românce ar fi exploatate în aceste zone. S-a anunțat că membrii delegației române vor avea întrevederi atât cu oficialitățile locale, cât și cu reprezentanți ai organizațiilor de români aflați la muncă în Italia, precum și cu cei din mediul asociativ implicați în apărarea drepturilor muncitorilor străini și combaterea abuzurilor asupra acestora. Condițiile și relațiile de muncă, mai ales cele fără forme legale și cazurile de exploatare ale lucrătorilor români se fac cel mai frecvent cu complicitatea unor intermediari români. Despre care auzim rareori că sunt cercetați și condamnați pentru faptele lor. Singura soluție rămâne ca fiecare să învețe să-și poarte cât mai bine de grijă.

Cum a început scandalul în presa italiană

Iuniana Daniela Popescu, o româncă din Italia, povestește: „La sfârșitul anului 2014, prietenul meu jurnalist Andi Radiu, de la Gazeta Românească, publica un articol în care descrie o zi de munca și condițiile de trai ale unui agricultor (deși eu îl numesc sclav) de pe plantațiile din sudul Italiei“. Aceeași situație vine prezentată în diferite articole publicate și de către editorialul italian L’EXPRESSO’, subliniind situația critică și felul în care erau tratați, modul în care femeile erau batjocorite și folosite drept mașini de făcut sex, iar copilele, la rândul lor (de maxim 17 ani), folosite ca marfă de schimb între clanurile teritoriului.

În urma denunțului făcut la începutul lunii octombrie – 2014 – împreună cu Leontin Cojocea, la Procuratura din Ragusa și scrisoarea adresată Ministerului de Interne Italian, precum și Directorului Comisiei Europene în Italia, căruia i-a fost înmânat documentul în cadrul unei conferințe tematice organizate la sediul Ce.S.Vo.T-Firenze, în prezența autorităților italiene, plus semnalările și solicitările de intervenție adresate Ministerului Afacerilor de Externe Român, Ambasada României la Roma și Departamentul Politicii pentru relația cu românii de pretutindeni, intervenția autorităților italiene nu s-a lăsat așteptată, iar rezultatele ei s-au văzut atât imediat, cât și în perioada următoare. Cazul a fost preluat cu major interes și prin implicare personală, de către Consilierul Superior A.N.E.S din cadrul Ministerului Muncii din România, doamna Aurora Martin, o persoană extrem de competentă și fără de care lucrurile probabil nu se mișcau mai repede de atât. A fost prezentat atât la nivel național, cât și la înalt nivel internațional în sedii de competență europene și susținut în cadrul Conferinței ,,Removing the Blindfold“, conferință care a avut loc în 23 Ianuarie 2015, în Țara Galilor (eveniment public unde fusese nominat primul Comisar European pentru combaterea sclaviei, Kevin Hyland – UK Independent Anty Slavary Commissioner).

De aici, cazul a fost preluat de cei de la BBC. În mai puțin de o săptămâna, era dezbătut în Parlamentul European de la Strasburg, iar de aici, preluat de toate canalele TV din Italia.

Cu toate astea, nu ne-am oprit. La nivel înalt, am continuat să facem presiuni, bazându-ne pe toată documentația acumulata în timp.

Efortul nostru, al tuturor, n-a rămas fără ecou. Carabinierii, Poliția Statală, cât și cei de la Crimă Organizată, încep cercetările și, odată cu ele, arestările în lanț.

Articolele de presă publicate în toți acești ani de către presa italiană și presa română, sunt nenumărate, însă mulțumirea sufletească de a fi parte activă în aceste demersuri întreprinse de tutelare a cetățeanului român, de combatere a fenomenului de sclavie modernă, de schimbare a legislației în materie și de a vedea rezultatele obținute este mai presus de orice.

Cu toții ne-am dori atât în prezent, cat și în viitor să ne bucuram de un sprijin major în combaterea acestor fenomene, atât din partea cetățenilor romani, a organizațiilor de voluntariat romanești active pe teritoriu și, nu în ultimul rând, a autorităților reprezentative românești.

Situație foarte grea

„Femeile sunt foarte vulnerabile. Mergând în mijlocul lor de mai multe ori, am auzit cazuri în care femeile au fost nevoite să cedeze şi să plătească în natură pentru a putea avea apă potabilă pentru copii sau pentru a putea fi duşi la şcoală de angajatori, în cele mai bune cazuri“, a adăugat o altă româncă din Italia, Emilia Spurcaciu – responsabil Asociația Încă România. Emilia Spurcaciu a mai adăugat că românii acceptă să muncească pe bani puțini și că, „din păcate, nu-şi cunosc drepturile, nu ştiu ce înseamnă protecţia muncitorului în Italia.“

După părerea Silviei Dumitrache, președintele Asociației Femeilor Românce din Italia, autoritățile române ar trebui să-și facă simțită prezența în zonă. „Este absolut nevoie de intervenţie la nivel guvernamental. Pe de altă parte, cred că numai la nivel de campanie naţională de informare şi prevenire a acestor fenomene se poate ajunge la un rezultat concret.“

„I-aş ruga să facă nişte presiuni, să colaboreze mai mult cu autorităţiile din Italia, pentru că în momentul în care se colaborează şi sunt mai mulţi actori instituţionali din Italia şi România, în jurul unei mese se pot găsi soluţiile necesare“, a apreciat Emilia Spurcaciu, având o poziție asemănătoare cu cea a Silviei Dumitrache.

Ce riști dacă accepți să muncești fără acte?

• plata salariului și data la care îl primești sunt „la mica înțelegere“, ceea ce duce de cele mai multe ori la întârzieri sau la plata acestuia în tranșe
• nu ai dreptul la concediu de odihnă
• nu ai dreptul la șomaj și la plați compensatorii, dacă angajatorul te dă afară
• nu contribui pentru pensie, deci perioada lucrată fără acte nu ți se ia în calcul la stabilirea pensiei
• nu primești indemnizație pentru creșterea copilului
• în cazul în care te îmbolnăvești, nu primești medicamente și spitalizare gratuite.

Cea mai mare greșeală care se comite

Patronii solicită actele în original. Nu-i da patronului actele tale de identitate – pașaport și buletin. Au fost nenumărate cazuri în care lucrătorii români erau exploatați la muncă și nu puteau pleca pentru că actele de identitate erau la angajator. De asemenea, pentru situații extreme, fă-ți copii după actele de identitate, pe care să le ai în permanență asupra ta.

Deși în situația în care nu ai un loc de muncă ai face orice pentru a câștiga bani, în străinătate, munca la negru poate fi foarte periculoasă, mai ales dacă pleci prin intermediul unor firme de recrutare fantomă. Autoritățile au primit nenumărate plângeri referitoare la exploatare prin muncă sau sechestrare, ca să enumerăm câteva dintre cele mai grave cazuri. Cele mai frecvente situații care se întâlnesc sunt însă înșelăciunile, românii fiind păcăliți la sosirea în țara de destinație. Astfel, ei se trezesc și fără job și cu banii luați de firma de intermediere.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.