Ar fi a doua zi a victoriei electorale. Totul se derulează într-o lentoare cu motivaţii uşor previzibile care poate duce la o ratare a startului. Semnalele către societate sunt aproape inexistente. Se aud mai mult regretele perdanţilor. Cum este în viaţă în general, n-au câştigat cei mai buni. Vocea acestora chiar nu mai interesează acum.
Vidul creat în societate aşteaptă asumarea de către noua majoritate a acestui sfârşit de epocă. Exceptând afilierea cu UDMR, eterna cumetrie care a fost ingredientul mizeriei politicii româneşti postdecembriste, nu se anunţă nimic. Se pare că o luăm de la capăt în stilul arhicunoscut. Cei care s-au aşteptat la altceva s-ar putea să aibă mari surprize. Încrederea necondiţionată în oamenii politici actuali mi se pare imposibilă, un act sinucigaş. Viitorul Guvern şi Parlament ar trebui să funcţioneze cu o foaie de parcurs. Cei care văd o soluţie prin continuarea tarelor de decenii nu înţeleg situaţia în care se află România. Sistemul s-a transformat într-o oază pentru cei care îl slujesc, fără nicio legătură cu societatea. Schimbarea acestuia va decupla multe redute ale corupţiei. Există în alianţă o majoritate capabilă să înfrunte acest monstru istoric? Mi-e teamă că nu! Cel puţin în acest moment al fotografiilor.
Schimbările decisive se fac în prima perioadă după preluarea puterii, din toate motivele. Întârzierile fac aproape imposibilă onorarea promisiunilor electorale. Solidaritatea partidelor alianţei câştigătoare este decisivă, dar cumva imposibilă. Durata ei ţine cât partea ideatică nu se va fi consumat. Pe termen relativ lung, exerciţiul puterii destramă cele mai bune frăţii. USL are, practic, din păcate, un singur adeversar. Când acesta nu va mai fi pe scenă, declinul alianţei poate veni din orice nimic. Dacă acest adversar nu poate fi scos din joc, ar trebui ignorat. Transformarea lui, în continuare, în vedeta zilei va duce la colaps mediatic şi problematic.
Modelul de premier propus de preşedinte nu e bizar, pare descins din literatura proletcultistă. Un superman, dacă se poate cu grade de general din faşă. Slujirea interesului naţional, acesta ar trebui fie steaua marelui om din fruntea Guvernului. Dar însuşi preşedintele tuturor românilor nu ar trebui, oare, să întruchipeze acel interes naţional? Până una alta, cel care a călcat în picioare Constituţia, interesul public este preşedintele. Asupra acestei chestiuni nu mai are nicio cădere să se exprime. Dacă sunt probleme legate de trădare, complicităţi cu mediul internaţional care pun în pericol România, aşa cum nu o dată s-a exprimat preşedintele, ar trebui să aducă dovezile. Este interesant cum discută preşedintele unui stat european despre trădare, interes naţional. Ca un securist din anii ‘80. Aceste concepte au fost înlocuite cu alte şi alte noţiuni adecvate ale interesului şi responsabilităţilor comunitare.
Dintre toţi, Crin Antonescu a fost mai curajos, apăsând pe promisiunile făcute. Asta dovedeşte o oarecare angajare într-un conflict care, mai devreme sau mai târziu, tot va avea loc. Soluţionarea acestui diferend reprezintă mai mult decât o promisiune electorală, chiar o dominantă de moralitate publică. Alegerile nu au detensionat demiterea preşedintelui. Alăturat exagerat Antenelor, jurnaliştilor lui Voiculescu, subiectul demiterii se va transforma într-un şantaj deloc util vieţii politice.
Nimic nu mi s-a părut în acest interval mai de neacceptat decât invocarea războiului civil, formulă iresponsabilă, securistă, prin care Monica Macovei a încercat să apere citadela propriului partizanat politic. Aceste formule transformă ţara în gri, după culoarea indicată de preşedinte. Ieşiţi din tenebrele statului totalitar, foarte mulţi politicieni au legiferat cu uşurinţă instituţiile duplicat pe care nu le mai controlează decât un grup restrâns.
Acele servicii fac astăzi în mod sigur jocurile. Votul popular a intrat în filtrele lor, osmoza între mulţi politicieni şi acele servicii find absolută. În aceste condiţii, şeful Statului chiar poate să facă orice doreşte prin pârghiile pe care le deţine. Nu-i exclus să avem o clasă politică formată masiv din oameni care slujesc interesul naţional în accepţia lui din perioada comunistă.
Vom avea un Guvern care va face aceeaşi figuraţie, doar că se va schimba centrul de comandă?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.