Ioan Bolborea e renumit demult, printre confraţi şi printre criticii de artă, prin lucrările sale, de obicei monumentale, expuse prin Capitală şi prin alte oraşe mari ale ţării. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secţia Sculptură, din Bucureşti, a participat, din anul 1981, la toate saloanele municipale şi naţionale de pictură şi sculptură. A luat parte, de asemenea, la taberele de sculptură de la Măgura şi Străuleşti, a avut mai multe expoziţii personale şi a câştigat importante concursuri pentru monumente. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sculptorului se numără „Km 0”, „Monumentul Infanteriei Române” şi ansamblul „Caragialiana”, din Bucureşti, „Monumentul Eroilor”, din oraşul Mărăşeşti, „Monumentul lui Horia, Cloşca şi Crişan”, din Alba Iulia, „Monumentul Reconcilierii”, din Arad, „Burebista, regele regilor”, din Orăştie, şi „Eugen Ionescu”, din Slatina. Artistul stăruie peste măsură asupra operelor sale, plămădind lutul într-o sumedenie de variante, şi trece destulă vreme până ce toarnă în bronz. La „Caragialiana”, lucrarea pe care o îndrăgeşte cel mai mult, a lucrat opt ani! Deunăzi, am trecut pe la atelierul lui, ca să văd ce mai pune la cale.
Din câte ştiu, dintre toate lucrările tale, „Caragialiana” a fost şi este cea mai apreciată. Referitor la ea, cunoscutul om de cultură, acad. Răzvan Teodorescu, a spus: „Aici este punctul zero în sculptura monumentală din ţară şi chiar din Europa”. La rândul său, alt om de cultură, criticul de artă Pavel Şuşară, a scris: „Prin toate dimensiunile sale, de la cele conceptuale, filosofice şi estetice şi până la cele care se referă direct la componentele tehnice şi materiale, de la mesajul uman şi atitudinea morală şi până la aşezarea în spaţiu şi forţa de impact, „Lumea lui Caragiale” este cel mai important eveniment al sculpturii de for public din spaţiul românesc şi poate nu numai, de la ansamblul lui Brâncuşi, de la Târgu Jiu, şi până astăzi”. Sunt cuvinte la care, desigur, râvnesc toţi sculptorii. Ce-ar mai fi de spus?
Evident, sunt foarte măgulit de aceste cuvinte frumoase. „Caragialiana” este o lucrare la care ţin foarte mult.
Care este lucrarea ta preferată?
Din cele făcute, „Caragialiana”. Din cele pe care încă nu le-am făcut, „Monumentul Marii Uniri”.
Tematica istorică este o preferinţă a ta sau se datorează comenzilor?
Se datorează comenzilor, dar am şi o înclinaţie aparte pentru istorie.
De obicei, cine propune subiectele? De fapt, cum se ajunge la o comandă fermă?
De obicei, subiectele sunt propuse de Ministerul Culturii sau de Primării. Eu încerc, prin limbajul sculpturii, să dezvolt lucrarea în funcţie de timpul pe care îl am la dispoziţie. La „Monumentul Reconcilierii”, de la Arad, am lucrat un an. La „Caragialiana”, opt ani. Sunt mai multe modalităţi prin care se încredinţează o lucrare. Ministerul Culturii sau Primăriile fixează tema şi organizează un concurs. „Monumentul Infanteriei Române” a fost propus şi de Ministerul Culturii şi de Ministerul Apărării Naţionale. Se poate ajunge şi la încredinţare directă, cum a fost la Arad.
Am văzut că preferi sculptura în bronz. De ce?
Există sculptură în piatră, în bronz, în lemn. Mie îmi place să modelez. Toate acestea se transpun mai bine în bronz. Cu piatra, pentru modul meu de creaţie, nu am răbdare, eu sunt efervescent, furtunos. Creaţia în bronz se dezvoltă, ia viaţă, nu ca sculptura în piatră, care e mai arhitecturală, are alt gen de abordare şi de gândire.
Tot ce se întâmplă legat de achiziţionarea „Cuminţeniei pământului”, o porcărie
În afara sculpturii, ce alte arte îţi mai plac?
Mi-a plăcut întotdeauna să citesc cărţi şi să ascult muzică. Îmi plac foarte mult filmele artistice, de genul lui Tarkovski şi Fellini, şi filme ca „Doctor Jivago” sau „Urzeala tronurilor”. La acesta din urmă am văzut toate episoadele. Îmi plac şi filmele tinerilor noştri regizori, de exemplu ale lui Cristi Puiu şi Cristian Mungiu.
Ce părere ai despre achiziţionarea „Cuminţeniei pământului”?
Tot ce se întâmplă e o mare porcărie. Nu cred că Statul Român nu are bani. În afară de complexul de la Târgu Jiu, nu prea mai avem multe alte lucrări de-ale lui Brâncuşi. „Cuminţenia pământului” e unică în creaţia lui. Cazul acesta e, ca şi celelalte lucruri pentru cultură, făcut la noi numai pe jumătate. Ce să-i faci, mulţi dintre milionarii noştri sunt la puşcărie…
În ce relaţii eşti cu ceilalţi sculptori?
Sunt în relaţii bune. Dar, desigur, există şi invidia, care, uneori, are rang de virtute.
Să vorbim de „Monumentul Marii Uniri”!
Eu am câştigat monumentul în 2007, în urma unui concurs organizat de Primăria Generală a Capitalei, în ultimul an când Videanu era primar. Concursul a fost organizat la iniţiativa ofiţerilor în rezervă şi cerut de Preşedinţie şi Senat. Au urmat nouă ani de transformări ale machetelor. Ideea de bază a fost mulţimea, cea care a făcut Unirea, marea masă. La început, oamenii erau pe orizontală. Apoi i-am ridicat sub formă de cupolă. Am ajuns astfel la ultima machetă, unde masa de oameni să se ridice pe trei registre, care formează şi trei compoziţii, ducându-te cu gândul la cele trei ţări române. De aceea, şi compoziţiile sunt puţin diferite. În ultima fază a monumentului, pe care vreau să o fac, intervine şi materialitatea lui. Mi se părea prea greoaie să fie numai din bronz.
Cer ajutorul oficialităţilor. Să nu sărbătorim 2018 doar cu dansuri populare şi grătare cu mititei!
Unde se va înălţa monumentul?
Va fi amplasat în Piaţa Alba Iulia, din Bucureşti. Cu acest prilej, Bucureştiul ar câştiga nu doar un monument reprezentativ, ci şi un nou pasaj subteran, 26.314 mp de suprafaţă pietonală, 5.000 m spaţii verzi, peste 800 de locuri de parcări subterane, precum şi 16.423 m de galerii expoziţionale. Tot acest concept al meu faţă de monument e să îmbine partea de arhitectură cu cea sculpturală. Aceasta ne duce cu gândul la marile catedrale. Dacă tot suntem în secolul XXI, să avem şi noi catedrala noastră, nu religioasă, ci o catedrală a frumosului, a artei, şi unde să te simţi bine în spaţiile din şi de lângă monument!
În ce stadiu se află lucrarea?
Acest monument necesită un timp destul de lung, şi mi-a mai rămas foarte puţin până la Centenar. Sunt mai mult decât îngrijorat, sunt chiar speriat. Mi-ar fi plăcut să fie făcut în linişte. Să sperăm că, în ultimul ceas, atât Ministerul Culturii, cât şi Primăria se vor uita cu mai multă atenţie la această lucrare, ca, măcar de la sfârşitul acestui an să putem demara lucrările. Sunt sigur că acest ansamblu, atât sculptura propriu-zisă, cât şi tot spaţiul din Piaţa Alba Iulia, va schimba peisajul zonei şi va fi un punct de atracţie pentru turiştii care vor veni pe axa Palatul Parlamentului, Bulevardul Unirii, până la „Monumentul Marii Uniri”. Materialele folosite la acest monument aduc un lucru nou în sculptura şi arta românească. Rezolvările de circulaţie şi toate spaţiile comerciale şi verzi vor duce la o zonă interesantă, modernă a Bucureştiului. De aceea cer ajutorul oficialităţilor, inclusiv al partidelor, ca să se implice în realizarea monumentului. Ca să nu ajungem în situaţia ca, la sărbătoarea din 2018, să avem doar nişte dansuri populare şi grătare cu mititei. Într-un fel, sunt fericit că lucrarea nu s-a făcut până acum, pentru că, de la macheta iniţială, am ajuns în sfârşit la un monument pentru secolul XXI, atât ca idee sculpturală, cât şi ca materiale noi folosite în sculptură. Sigur că e greu, dar totul se face cu mult efort şi chin sufletesc, intelectual.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.