În ultimii 25 de ani, din România au dispărut până la 50 de mii de hectare de păduri iar alte zeci de mii au fost brăcuite, adică s-au îndepărtat cam 70% din arbori, doar din tăieri ilegale. Sunt cifre estimate de cotidianul.ro după datele prezentate de Curtea de Conturi într-un raport de audit al performanţei fondului forestier al României. Până în 2005, scrie raportul, au fost rase până la 35 mii de hectare, iar 97 mii au fost golite de arbori în proporţie mare. Asta înseamnă că 22,6 milioane de metri cubi de masă lemnoasă a fost valorificată pe căi obscure iar în buzunarul hoţilor au intrat minimum 5 miliarde de euro. Asta până în 2005. Curtea de Conturi susţine că în perioada 2010-2013 s-au tăiat/sustras ilegal 1,67 milioane de metri cubi din care 925 mii de mc doar în 2013. Rezultă o medie anuală de 2.000-2.100 de hectare defrişate ilegal.
Oficialii Curţii de Conturi dau de înţeles că amploarea fenomenului ar putea fi mult mai mare. „Întrucât estimarea volumului de masă lemnoasă tăiată ilegal se rezumă la constatările organelor de control silvic, care nu au capacitatea de a superviza întreg fondul forestier, volumul de lemn tăiat ilegal ce apare în cifrele oficiale nu reflectă nici pe departe amploarea fenomenului”, se arată în raport. O metodă de mascare a tăierilor ilegale este cea a recoltării prin produse accidentale I. Arboretele sunt declarate ca fiind afectate de factori biotici şi abiotici dăunători, fără a se întocmi documentaţiile aferente sau fără a le supune aprobărilor de derogare. Astfel, în anii 2012 şi 2013 s-a recoltat un volum de 2786 mii mc respectiv 3648 mii mc accidentale I, din care doar pentru 211 mii mc, respectiv 4,2% din volumul total, au existat aprobări de derogare de la prevederile 11 amenajamentelor silvice. Suspiciunea că în spatele recoltării de produse accidentale I s-ar putea afla şi tăieri ilegale de masă lemnoasă este întărită şi de repartizarea semnificativ diferită a produselor accidentale I în funcţie de forma de proprietate asupra pădurilor. Astfel, se constată că factorii biotici şi abiotici ar afecta într-o proporţie mult mai mare pădurile persoanelor fizice şi cele ale unităţilor administrativ – teritoriale.
Fondul forestier ocupă în România o suprafaţă de circa 27,33% din teritoriul ţării, sub nivelul mediu al Uniunii Europene, care este de aproximativ 32%. Suprafaţa fondului forestier la data de 31 decembrie 1990 era de 6.367.660 ha, din care suprafaţa pădurilor de 6.248.990 ha şi alte terenuri în suprafaţă de 118.670 ha. Fondul forestier proprietate publică a statului administrat de Romsilva, în suprafaţă totală de 3.227.907 ha la 31 decembrie 2013 reprezentând 49,37% din fondul forestier naţional, s-a diminuat faţă de situaţia existentă la 31 decembrie 1990 cu 3.139.753 ha, în principal datorită punerii în posesie a foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, prin aplicarea prevederilor legilor fondului funciar. Din 716 mii proprietari de păduri, 708 mii au proprietăţi mai mici de 30 ha teren forestier, însă majoritatea se grupează în jurul unei proprietăţi medii forestiere de 1,1 ha.
Pădurile retrocedate în baza Legii nr. 18/1991 au fost amplasate pe cât posibil în marginea trupurilor mari de pădure în marginea localităţilor, deci foarte expuse furturilor, se arată în raportul Curţii de Conturi. Foştii proprietari puşi în posesie erau, în multe situaţii, oameni în vârstă, care n-au mai avut puterea de a decide sau acţiona pentru păstrarea pădurii, astfel încât nici ce mai rămăsese din vechea atitudine de proprietar de pădure nu a mai putut fi valorificată în noile condiţii. Alţi deţinători de pădure primită atât conform Legii nr. 18/1991, cât şi Legii nr. 1/2000 au fost oameni de vârstă medie, care nu erau legaţi emoţional de pădure, astfel încât au văzut în aceasta doar o sursă de venit. Pădurile retrocedate (cca. 350.000 ha) au fost rapid sacrificate fiind înghiţite treptat de puzderia de gatere apărută peste noapte în toate zonele cu terenuri forestiere. În plus, aproape o jumătate de milion de hectare de pădure sunt neadministrate sau fără contracte de prestări servicii silvice sau de pază. Aceste păduri, terenuri forestiere de pe care s-a îndepărtat parţial sau total vegetaţia forestieră, sunt complet abandonate.
Până în 2004, principalele cauze care au dus la tăierile masive de arbori au fost fragmentarea excesivă a proprietăţii forestiere mai ales prin aplicarea Legii nr. 18/1991, reglementarea cu întârziere a regimului silvic şi a administrării pădurii, regimul sancţionatoriu al delictelor silvice inexistent în primul deceniu de la începerea retrocedării terenurilor forestiere, necrearea unor structuri teritoriale de control în subordinea autorităţii centrale care răspunde de silvicultură. La acestea se adaugă creşterea gradului de pauperizare în mediul rural şi pierderea locurilor de muncă din industrie şi din alte ramuri ale economiei naţionale, precum şi ferocitatea unor aşa zişi întreprinzători, care au văzut în pădure oportunitatea de a se îmbogăţi rapid şi fără efort, ajutaţi de complicităţi ale autorităţilor de pe plan local. Printre cauze trebuie menţionată şi frecventa complicitate a corpului silvic, care din paznic al pădurii s-a transformat în numeroase cazuri în complice la destructurarea ei.
În general discuţiile se poartă în jurul volumului de masă lemnoasă tăiată ilegal şi mai puţin este adus în discuţie subiectul esenţelor valoroase, cum ar fi cireşul şi lemnul de rezonanţă. Aceşti arbori au fost sacrificaţi primii de către cei care le cunoşteau valoarea. Au existat perioade în care chiar statul a facilitat tăierea acestor arbori. Spre exemplu, în perioada în care exportul de lemn nu era liberalizat au fost fixate preţuri minime de licenţă de export în totală neconcordanţă cu preţurile internaţionale. Astfel, s-a ajuns ca preţul minim de licenţă la cireş să fie de 400 euro/mc în timp ce pe piaţa internaţională preţurile depăşeau curent 1.000 euro/mc.
Defrişarea a accelarat dramatic după 2000, atunci când au venit în România austriecii de la Egger, Kronospan şi Schweighofer. Un material apărut în “Der Spiegel” susţine că Schweighofer reprezintă cauza defrişărilor. Conform materialului, majoritatea camioanelor cu lemne din Carpaţi ajung la cele patru fabrici ale companiei. “Trunchiurile de copaci care sunt cojite, tăiate şi mărunţite în aceste fabrici ajung în Germania şi Austria sub formă de peleţi, parchet sau plăci laminate”. Produsele Schweighofer sunt livrate la firma germană Classen, unul dintre cei mai mari producători de laminat din lume, Denk GmbH, care produce mobilă pentru clădiri de birouri. De asemenea, lanţurile de supermarketuri Spar Österreich vând brichete de lemn din România.
În datele prezentate de Eurostat, în România se exploatează doar 3% din lemnul din UE. Dar acestea sunt cifre pentru tăierile legale. Producţia noastră de lemn (cel puţin cea legal raportată) e mai mică decât a Austriei, de două ori mai mică decât a Poloniei, de 4 ori mai mică decât a Finlandei şi de 5 ori mai mică decât a Suediei. Cât despre tăierile ilegale, nu sunt date.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.