După alegeri, lumea se împarte măcar în două. Un exemplu recent, SUA după victoria lui Trump. Avem 1/ ţara celor care au pierdut şi 2/ ţara celor care au cîştigat. Unii sunt bucuroşi, jubilează, se simt bine în ţara lor! (au fost trişti cînd a cîştigat Obama). Ei privesc înainte cu încredere, ai lor au cîştigat. Au un sentiment de apartenenţă evident. Se simt mai americani decît ceilalţi. Speră că le va fi mai bine de acum înainte. Ţara lui Obama s-a dus. Cei care au pierdut se resemnează mai repede sau mai încet. Alţii deloc, nucleul dur, devotaţii, believerii Partidului Democrat. Perdanţii sunt îngrijoraţi. Percep puterea centrală de la Washington ca un desant străin. Ei nu se mai simt prea bine în ţara lor. Unii ar vrea să plece, să emigreze, se închid în mediul familial, refuză să mai socializeze. Pe scurt, dezamăgire, deprimare, tristeţe de o parte. Optimism, bucurie de celalaltă. Două ţări diferite şi o prăpastie între ele.
România după 11 decembrie 2016 este într-o situaţie identică. O falie s-a căscat între două lumi distincte. Pesediştii şi simpatizanţii lor, electoratul de „stînga” – asistaţii social, depedenţii de bugetul statului, de promisiuni, defavorizaţii, admiratorii lui Dragnea&Co. – de o parte. Cei care au fost cei mai sensibili la promisiunile de a creşte salariile bugetarilor şi pensiile. Cei care aşteaptă scăderea taxelor şi impozitelor, care au achiesat la filosofia sutei de lei, auzită prima dată din balconul CC în dec. 1989. Victoria face bine psihologic celor arondaţi acestei zone politice. Ei speră să apuce – în funcţie de plasarea în ierarhie – o felie din plăcintă. Unii se mulţumesc cu firimituri şi cu vorbe mari. Alţii cer şi obţin o ciosvîrtă veritabilă din buget, după faptă, şi răsplata. Unii au strigat sloganuri, alţii au lipit afişe, alţii au fost aplaudaci on-line sau la mitinguri, alţii cu cărat bani pentru campanie etc. Răsplata e diferită. Rămîne pe dinafară restul lumii. Cei neştiuţi, cei care nu primesc nimic, sau foarte puţin pe frontul PSD, membri şi simpatizanţi.
În afara acestei zone se află dezamagiţii, înfrînţii la 11 decembrie. Ei vor aştepta zile mai bune – 2019/2020, sperînd să răstoarne rezultatul. Cei care s-au dus la vot şi au pierdut. Au luat mai puţin de jumătate din cei 39% care s-au prezentat. Nişte desperados care se retrag de pe front acoperiţi de răni prea puţin glorioase. Electoratul acesta a suferit o traumă, mai ales datorită proporţiei înfrîngerii – un fel de Turtucaia sau Stalingrad electoral. Starea lor de spirit este deplorabilă. Resemnarea este o pilulă foarte amară.
În România, peisajul social e cumva mai complicat pentru că 61% nu s-au prezentat la urne. Aceştia nu ştiu ce să zic că au păţit – au pierdut sau au cîştigat !? Sunt „apatrizi”, fără o ţară a lor. Au asistat pasivi la bătălie. Fiecare are sentimente proprii vizavi de situaţia creată după 11 decembrie. Destui vor îngroşa valul de emigranţi spre Occident. Ei oricum nu mai mizează de mult (cca 10 ani) pe România. Nu-şi mai văd destinul legat de locul naşterii. Alţii – cei mai mulţi din cei 61% – vor rămîne acasă în exil intern aştepînd zile mai bune într-o ţară mai puţin înstrăinată.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.