Cine stă în spatele referendumului pentru independența Scoției

Premierul scoțian Alex Salmond este arhitectul referendumului pentru independență de azi. Aceasta săptămână ar putea marca cel mai mare triumf politic al său. Însă mulți scoțieni se tem de Salmond și cred că este arogant și mulțumit de sine, scrie Der Spiegel.

Salmond este prim-ministru al Scoției de șapte ani de zile și se zbate să se desprindă de Marea Britanie. Pe 18 septembrie, scoțienii voteză în cadrul unui referendum pentru independență, iar sondajele arată că Salmond este mai aproape ca niciodată de atingerea obiectivului său.

Salmond a fost intervievat de Der Spiegel la Foxlane Garden Center, lângă Aberdeen, oraș port din nord-estul Scoției.

La începutul acestui an, opozanții lui Salmond au fost relaxați, în primele câteva luni, când vedeau avansul pe care îl au in sondaje. Dar din august, acest avantaj s-a redus și săptămâna trecută, într-un sondaj realizat de YouGov, separatiștii au ajuns la 51% pentru prima dată, odată ce alegătorii indeciși au fost eliminați din calcul. Un alt sondaj a arătat apoi că unioniștii sunt din nou primii, însă cu doar 52%.

De atunci panica domnește la Londra, la Westminster. Premierul David Cameron și vicepremierul Nick Clegg, precum și liderul opozitiei, Ed Milliband, au plecat grăbiți spre nord, pentru a susine uniunea cu Anglia, veche de 307 ani. Într-un discurs înflăcărat, Cameron a spus ca a fost “o decizie pentru secolul următor”.

Salmond este însă liniștit și începe să povestească pentru Der Spiegel cum soția sa a început să cultive sparanghel la 50 de kilometri nord de Aberdeen.

La o primă vedere, Salmond pare un fermier afabil care a îmbrăcat și el un costum. Este ușor să-l subestimezi, așa cum au făcut elitele britanice mult timp. Politicienii din Londra au recunoscut talentul politic al lui Salmond și îndrăzneala sa în momentul în care acesta a ajuns în Camera Comunelor, în 1987, candidând din partea Partidului Național Scotian, însă nimeni nu s-a gândit că scoțienii vor fi atât de nechibzuiți încât sa se separe de Regatul Unit. În urmă cu doar un an, mișcarea prounionistă era cu 30% peste separatiști.

Însă premierul scoțian a muncit mult pentru a convinge populația. Salmond are o calittate foarte importantă pentru un politician – poate să creeze sentimentul de legătură cu populația. Este un orator dăruit și suficient de încrezător cât să nu se ia în serios mereu. La mijlocul lui august, într-o discuție cu istoricul Tom Devine, în Edinburgh, nu i-au trebuit decât două minute să obțină simpatia celor prezenți făcând câteva remarci autodenigratoare.

În a doua dezbatere, cu Alistair Darling, adeversarul său prounionist, Salmond a fost relaxat, coborând mereu de pe platou către public. Asta l-a ajutat să câștige dezbaterea.

Însă în spatele acestei fațade stă un politician care poate fi nemilos. Consilierii îl abordează cu un amestec de respect și teama, pentru a nu face vreo greșeală. Este considerat un perfecționist, care se enervează în momentul în care nu-i place ceva.

Faptul că mesajul său este unul optimist, spre deosebire de cel al prounioniștilor, care nu pot decat sa promită menținerea situației actuale, îl avantajează pe Salmond. Iar el a avut de la început strategia si voința de a-și atinge scopul. “Un referendum de acest tip nu se întâmplă decât o singură dată într-o generație”, a spus el pentru Der Spiegel.

Va fi dificilă oare sarcina de a-i reuni pe scoțieni după referendum, indiferent de rezultat? “Suntem o țară cu un echilibru între opinii. Nu suntem o țară divizată”, spune Salmond. Cele două tabere au aproape aceeași greutate și se luptă cu înverșunare, “dar dezbatem pe marginea independenței într-un mod cu totul pașnic”. Nu au existat violențe. Salmond spune că va accepta rezultatele referendumului, chiar și dacă scoțienii nu vor merge pe calea sa.

Viața lui personala nu sare în och. Este căsătorit de 33 de ani cu Moira, fiica unui mecanic auto. Ea este cu 17 ani mai în vârstă decât el si nu există decât câteva fotografii ale ei în presa. Salmond a intalnit-o cand lucra pentru guvernul britanic din Scoția, în anii 1970 – era șefa lui. S-au căsătorit în 1981. Nu au copii și trăiesc retrași în micul sat Strichen, la nord de Aberdeen.

În anii 1990, Alex Salmond a înființat Partidul Național Scoțian, transformând o mișcare patriotică într-un partid modern de centru-stânga. Se opune intervențiilor militare și ar vrea să transforme Scoția într-o zonă lipsită de arme nucleare. Salmond a condus PNS către guvernare în 2007 și acum are o majoritate absolută în parlamentul scoțian. Știe cum să câștige voturile muncitorilor, iar concurența din partea laburiștilor, conservatorilor și liberalilor este slabă.

Înainte de interviu, Salmond a avut o întâlnire cu muncitorii șantierului naval din Glasgow. Acesta a fost înființat la începutul secolului trecut și este unul dintre puținele din țară. 77 de muncitori sunt îngrijorați că-și vor pierde slujba. Însă Salmond le da vestea bună: cu ajutorul lui și datorită presiunii publice a fost găsit un investitor.

Însă jurnaliștii nu sunt interesați de șantierul naval, ci de ce anume vrea premierul scoțian să se separe de Regatul Unit. Salmond pare deranjat. Mormăie în microfonul unui reporter spunându-i că nu face decât să-l imite pe oponentul său Alistair Darling. Pentru jurnaliștii englezi, Salmond este o figura dena de batjocură și, cu câteva excepții, toate ziarele au ceva împotriva lui. Însă el prea că exact din asta isi extrage energia.

La fel ca mulți scoțieni, Salmond a crescut cu sentimentul că țara sa este ca un mic sătuc care nu ar supraviețui fara Sud. Nu și-a schimbat percepția decât când a ajuns să studieze economia. Salmond a intrat în politică în anii 1980 din cauza premierului Margareth Thatcher – care a redus beneficiile sociale, a făcut privatizări și a introdus impozitul unic cu un an mai devreme în Scoția decât în restul Marii Britanii. Doamna de Fier a inspirat o întreagă generație de patrioți scoțieni, printre care și Angus Robertson, unul dintre vechii prieteni ai lui Salmond.

Robertson s-a alăturat PNS la jumătatea anilor 1980, când era adolescent, a fost ales în parlament de două ori și este unul dintre liderii campaniei pentru separatism.A lucrat pentru Salmond împărțind fluturași și bătând din ușă în ușa. Acum, la 45 de ani, putine s-au schimbat în activitatea sa.

Reobertson face parte dintr-o generație de tineri politicieni care îi include și pe vicepremierul Nicola Sturgeon, pe președintele PNS Peter Murell și pe secretarul scoțian pentru afaceri rurale, Richard Lochhead. “Ne știm de când eram copii”, spune Robertson. Ei formează o carapace în jurul lui Salmond și sunt loiali până la orice sacrificiu – un alt motiv pentru succesul PNS. “Alex se asteapta ca fiecare sa fie la cele mai inalte standarde”, spune Robertson. Chiar dacă se știu de 28 de ani, ezita sa spuna că premierul îi este prieten. “Suntem apropiați”, spune el. Salmond nu are prieteni, el are aliați.

Salmond este acum la apogeul carierei sale, chiar dacă forța campaniei pentru independența nu i se datorează în intregime. “Alex a fost norocos în politica”, spune Alexander Bell, un fost consilier al premierului scoțian.

Salmond a atins o coardă sensibilă a scoțienilor. Fără euforia muncitorilor, care sunt foarte atațați de PNS, mișcarea ar fi dispărut demult. Prin urmare, faptul că Salmond nu poate, sau nu vrea, să răspunda la multe întrebări legate de referendum nu contează prea mult. Întrebări precum: ce monedă va avea o Scoție independentă; cum se va împărți datoria publică a Marii Britanii; cât petrol mai este în Marea Nordului.

Într-adevăr, este posibil ca persoana ce se miră cel mai mult de sprijinul mare pentru mișcarea separatistă să fie chiar Salmond însuși. Cu câteva zile înainte de referendum, în Aberdeen, el pare sa-si savureze triumful.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.