Cine va „procesa” intimitatea noastră şi cine va plăti pentru încălcarea ei

Miniştrii Justiţiei din statele UE au căzut de acord asupra unei noi legislaţii pentru protecţia datelor personale în mediul virtual, care va înlocui normele în vigoare încă din 1995, considerate perimate. S-a întâmplat luni, la Luxemburg, unde s-a ajuns la un compromis între cele 28 de state membre. Belgia, Lituania, Polonia şi Spania au fost reticente faţă de prevederea ce permite procesarea datelor în scop diferit de cel pentru care au fost colectate, însă în cele din urma au cedat. În final, doar Austria şi Slovenia s-au opus proiectului de regulament european.

Vestea bună pentru cetăţenii europeni care încă mai preţuiesc dreptul la intimitate este că proiectul de regulament va forţa companiile care procesează datele personale să dovedească faptul că au consimţământul indivizilor respectivi. Multinaţionalele vor trebui să angajeze personal independent care să asigure respectarea noilor regului. Un alt aspect important este legiferarea aşa-numitului “drept de a fi uitat” (ştergerea datelor personale din mediul virtual la cererea persoanei respective). Amenzile pentru nerespectarea acestei din urmă prevederi ar putea ajunge la sume uriaşe, mergând până la 2% din veniturile globale ale companiei care procesează datele. Spre exemplu, în disputa în curs dintre Franţa şi Google, statul francez nu poate impune gigantului internetului decât o amendă de 150.000 de euro, în condiţiile în care veniturile anuale ale Google au ajuns în 2014 la aproape 60 de miliarde de euro.

Mai departe, noua legislaţie va permite cetăţenilor europeni să dea în judecată companiile care deţin datele lor, precum şi pe cele care procesează aceste informatii. Principalele vizate sunt companiile specializate în cloud computing – care oferă spaţiu de stocare şi care procesează datele în servere. Spre exemplu, potrivit legislaţiei vechi de 20 de ani, aceste companii nu puteau fi trase la răspundere dacă foloseau ilegal datele personale.

Presiunile lobby-ului marilor multinaţionale au fost şi rămân uriaşe. International Businesses Machines Corp Amazon.com Inc şi Cisco Systems au susţinut că noul regulament nu va face decât să împiedice crearea unei pieţe unice europene a serviciilor digitale (unul dintre ţelurile Comisiei Europene). Aceleaşi mari companii mai arată că actuala lege era mai limpede, de fapt mai avantajoasă pentru marile multinaţionale din sfera digitală, pentru că permitea acţionarea în justiţie a unei banci care încălca legilsţia ce protejează datele personale şi nu compania care a încheiat un contract cu banca respectiva pentru gestionarea acestor date.

Cam atât cu veştile bune despre protectia datelor cu caracter personal în noua variantă propusă de Consiliul Uniunii Europene. Proiectul intră abia acum în procedura de codecizie, în care va fi citită, recitită şi amendată în Parlamentul European. Oficialii UE preconizează că ea nu va putea intra în vigoare mai repede de 2018, iar aceasta în condiţiile în care acest proiect a fost propus de Comisia Europeană încă din 2012.

Cum regulamentele şi directivele europene au nevoie de ani de zile pentru a intra în vigoare, mult mai importante sunt cadrele legislative naţionale. Iar acestea nu fac decât să restrângă tot mai mult amintitul drept la intimitate. În Europa care critica modul în care SUA îşi spionează aliaţii şi prorpiii cetăţeni, statele încep să-şi supravegheze tot mai abitir cetăţenii. După atentatul de la redacţia revistei Charlie Hebdo, Franta a adoptat propriul său “Patriot Act” – agenţii vor putea recurge la dispozitive de interceptare instalate pe automobile fără vreun ordin judecătoresc, vor putea să forţeze companiile de comunicaţii să scormonească prin bazele de date după potenţiali terorişti şi vor putea obţine conexiune în timp real la comunicaţiile aceloraşi potenţiali terorişti.

Germania şi Irlanda au intrat în grupul “statelor care submineaza cel mai mult drepturile cetăţenilor”, (după cum arăta un ONG ce face lobby pentru respectarea dreptului la intimitate) fără să fi asistat la un atentat precum cel de la Paris. Se ştie că spionajul german colecta metadatele a 220 de milioane de apeluri telefonice în fiecare zi. Germaniei şi Irlandei i se adaugă în acest grup de state şi Marea Britanie, unde întărirea supravegherii comunicaţiilor a fost chiar o promisiune electorală a premierului David Cameron şi under legea prevede ca pana si invataorii au datoria de a-i trage de limba pe micii elevi, în speranţa că vor descoperi cum acasă se pregătesc atentate. Pentru a nu mai adăuga că în Romania trecerea prin Parlament al celot trei legi Big Brother pare a fi unul dintre comandamentele principale ale SRI şi ale partenerilor strategici. Atacul de la Charlie Hebdo şi războiul din Ucraina, alături de ceva relatări despre luptătorii străini ce se îndreaptă spre Irak şi Siria tranzitând Romania vor fi informatiile tot mai folosite pentru a determina o opinie publică favorabilă întăriririi supravegherii. Iar opoziţia Curţii Constituţionale va trebui să dispară. Mai puţin însă se va vorbi despre mizele politice majore, într-o ţară în care alegerile încep să se decidă în mediul virtual.

Europa va avea o legislaţie a protecţiei datelor mai nouă şi mai bună, însă acest lucru se va întâmpla pe scheletul unei propuneri din 2012 ce va intra în vigoare în 2018, referindu-se în special la “dreptul de a fi uitat” şi la amenzi mai mari pentru câteva multianţionale. Între timp, de cetăţenii europeni vor avea grija serviciile secrete naţionale şi legile Big Brother autohtone.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.