După „Mineriadă”, după „Stradă”, iată că avem acum şi o „Ciobaniadă”. Am devenit specialişti în aceste forme democratice de exprimare a libertăţii, ceea ce n-ar fi neapărat un lucru rău, dacă, aşa cum s-a văzut, operaţiunile acestea nu s-ar dovedi ulterior scenarii gîndite de altă categorie de „specialişti”: în Manipulare!
Dacă facem apel la memorie, vom observa că această „CIOBANIADĂ” vine într-o succesiune de manipulări din care, după se vede, nu am învăţat nimic, din momemnt ce, periodic, ele se repetă fără ca noi să ne dăm seama că sîntem chiar cei manipulaţi!
Ca jurnalist, preţuiesc orice protest public, fie el făcut pe o lădiţă de cartofi în faţa a trei ascultători, căci mi se pare o formă a libertăţii de exprimare, condiţie obligatorie a democraţiei. Însă nu acelaşi lucru este atunci cînd „protestul” devine o formă de manipulare, cînd mesajul iniţial este deturnat şi folosit de forţe oculte în vederea îndeplinirii unor obiective ce ţin de alte interese decît cele care au generat acel protest!
Las la o parte Revoluţia, despre care acum toată lumea ştie că a fost „furată” exact de acele forţe nevăzute despre care însă ştim ce reprezentau, şi mergem direct la MINERIADA din iunie 1990. Mai este oare cineva care să nu ştie că ea a fost rodul unor scenarii bine puse la punct, nu de către mineri, ci de securiştii şi activiştii comunişti? Ar fi absurd, căci acum se ştie şi parola declaşării mineridei, şi faptul că atunci cînd inginerul Mănucu a oprit trenurile la Craiova, cineva a ordonat repornirea lor de către directorul Dobre. Mănucu a fost dat afară, iar Dobre a ajuns ministrul Transporturilor! Se ştie şi faptul că mulţi securişti au fost îmbrăcaţi în salopete de mineri şi aveau pe cap chiar caschete cu lămpaşe, dirijîndu-i pe minerii adevăraţi spre sediile partidelor istorice şi chiar la casele liderilor acestora. Ce a urmat, se ştie: legitimarea puterii FSN şi perpetuarea neo-comuniştilor în structurile de Putere pentru mulţi ani.
Apropiindu-ne de zilele noastre, am avut recent Operaţiunea „Strada”, care a fost iniţial un miting de solidaritate cu victimele tragediei de la Clubul „Colectiv” şi un protest faţă de lipsa de reacţie a autorităţilor responsabile, dar care a devenit apoi o mişcare politică, în urma căreia s-a legitimat „Guvernul Meu”, un fel de GUVERN DE UNIUNE INTERNAŢIONALĂ, dorit şi anunţat de Klaus Iohannis imediat după ce a devenit Preşedinte! Toată mulţimea aceea de peste 30.000 de oameni a devenit apoi doar suportul pentru a aduce în prim-planul atenţiei publice o serie de ONG-uri politice, din care apoi au fost recrutaţi chiar unii miniştri pentru noul cabinet sau consilieri ai noului Premier!
Şi, iată, acum avem şi o CIOBANIADĂ! Iniţial, m-am bucurat că mitul Mioriţei, care promova resemnarea în faţa pericolului, este pe cale să se destrame. Apoi, însă, cînd am văzut că toţi cei 4.000 de ciobani nu s-au dus la Guvern, adică acolo unde li se puteau soluţiona cererile justificate, ci s-au dus la Parlament, vizînd cu precizie Senatul! Am văzut apoi că forţele de ordine, care făcuseră pînă atunci faţă unor mitinguri de zeci de mii de oameni, s-au dovedit a fi dintr-odată neputincioase, permiţînd intrarea ciobanilor în Parlament! În fotografia de mai sus, fotoreporterul de la Click a surprins exact momentul în care cordonul jandarmilor a fost spart de un… cioban care-şi ”pierduse” şuba şi căciula sau nu ştia să le poarte! Hopaa!, mi-am zis. Aici e ceva necurat! Scenarita a început să funcţioneze şi m-am uitat mai atent la ciobanii care se urcaseră pe gardurile Parlamentului, la şubele lor, la căciulile lor, la bîtele lor şi m-am întrebat cîţi dintre ei confundă oaia cu capra şi cîţi sînt în stare să mulgă berbecul în locul oii! Cu alte cuvinte, cîţi erau ciobani sub acoperire, aşa cum au fost unii dintre mineri în 1990 sau unii protestatari „Colectiv” de luna trecută? Atenţie!, la 4.000 de protestatari, nu e nevoie decît de cîteva zeci de „specialişti”!
Întrebarea care se pune în astfel de cazuri suspectate a fi mai degrabă operaţiuni de manipulare este: care ar fi miza ascunsă a unor asemenea acţiuni? Trebuie spus că unele revendicări ale ciobanilor erau cît se poate de legitime: absurdul limitării numărului cîinilor de la stînă, întîrzierea plăţii subvenţiilor, obligarea ţinerii oilor în staul în perioada iernii sau încălcarea dreptului la proprietate în favoarea vănătorilor. Dar toate acestea se puteau reglementa printr-o simplă Ordonanţă de urgenţă a Guvernului!
Cu toate acestea, ciobanii s-au dus la Senat! Nici măcar la Camera Deputaţilor, ci acolo unde preşedinte este Călin Popescu Tăriceanu! Ei, din acest moment altfel se văd lucrurile, căci, după ce Victor Ponta şi-a dat demisia din funcţia de prim-ministru, după ce Liviu Dragnea a pus PSD-ul la picioarele lui Klaus Iohannis, împreună cu Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, iar izmenarul Gabriel Oprea a fost pus cu botul pe labe, a mai rămas un singur bastion necucerit: CĂLIN POPESCU TĂRICEANU!
În „piaţă” se vorbeşte de cîteva săptămîni despre un dosar penal care ar trebui să ducă la arestarea lui Tăriceanu şi de pregătirea debarcării sale din fruntea Senatului! Pe canalele de influenţă din curtea PNL-ului sau a preşedintelui, Tăriceanu este pus permanent la zid pentru opiniile sale în ceea ce priveşte abuzurile DNA sau politizarea Justiţiei, chestiuni care, după cum se pare, nu sînt pe placul lui Klaus Iohannis. Mai ales că a fost singurul care a votat împotriva desemnării Guvernului Cioloş!
Aşadar, deşi în campania electorală domnul Iohannis cerea să fie ales preşedinte tocmai pentru a împiedica situaţia în care toată Puterea să fie concentrată într-o singură mînă, acum asistăm la cucerirea ultimei baricade exact pentru acelaşi scop: dobîndirea Puterii absolute şi controlul tuturor instituţiilor statului!
Şi atunci, nu e normal să ne întrebăm dacă nu cumva Ciobaniada aceasta de la Senat este doar primul pas în vederea declanşării operaţiunii de înlăturare a lui Tăriceanu? Nu cumva cineva se aştepta ca Tăriceanu să repete gestul lui Victor Ponta şi să-şi dea demisia? S-a omis însă faptul că preşedintele Senatului are experienţa unei bătălii asemănătoare cu Traian Băsescu în cei patru ani cît a fost prim-ministru, el fiind singurul dintre adeversarii acestuia care nu şi-a rupt încă gîtul.
După sărbători, în noua legislatură, vom vedea dacă operaţiunea debarcării lui Tăriceanu va fi dusă pînă la capăt, fiind previzibilă desemnarea unui alt preşedinte al Senatului de către majoritatea parlamentară care susţine guvernul actual: PSD, PNL, UNPR, UDMR, minorităţi. Cu micul său partid, Tăriceanu nu mai are nici o şansă să rămînă în fruntea Senatului, iar Ciobaniada de acum este doar un avertisment serios care-i arată ce i se poate întîmpla dacă nu pricepe că altcineva îi vrea locul. Mai sînt posibile şi altele: Profesoriada, Doctoriada, Funcţionariada. Sau, pur şi simplu, cea mai eficientă: DOSARIADA! Ca în orice stat de drept cu gîtul pe butuc.
P.S. Exact cînd scriam aceste rînduri, Liviu Dragnea a declanşat un atac extrem de dur la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu pentru că a criticat bugetul propus de Guvernul Cioloş. Deci, operaţiunea debarcării lui Tăriceanu deja a început. Observ că pensiile speciale ale parlamentarilor nu deranjează pe nimeni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.