Sorin Oprescu şi oamenii săi din primărie au descalificat câştigătorul iniţial al licitaţiei pentru noua polivalentă şi au declarat câştigătoare o firmă cu o ofertă mai scumpă cu 10 milioane de euro. Motivele invocate de primărie sunt nu doar neîntemeiate, dar sunt şi de tot râsul.

Tupeu „marca” Sorin Oprescu

România a fost aleasă să organizeze în 2017 Campionatele Europene de Gimnastică. Bucureştiul a câştigat disputa cu oraşul danez Odense pentru organizare, dar nu are încă o sală de sport omologată pentru o competiţie sportivă de acest nivel. Construirea unei săli polivalente adecvate trebuia să demareze la sfârşitul anului trecut, dar în acest moment nu se ştie cine va fi constructorul. „Sper să terminăm, săptămâna viitoare, procedura de selecţie, care, din cauza contestaţiilor, a ajuns să dureze puţin peste şapte luni. Imediat ce va fi desemnat câştigătorul, ne vom apuca de treabă. Apoi, aşa cum v-am obişnuit – vezi exemplul Arenei Naţionale, care a necesitat un ritm rapid de lucru, pentru a putea găzdui Finala UEFA Europa League, angajament asumat de România şi dus la îndeplinire cu succes de Primăria Municipiului Bucureşti – vom intensifica munca în teren şi în 2016 vom finaliza sala polivalentă”, a declarat primarul Sorin Oprescu, într-un comunicat remis sâmbătă presei. Puţină lume ştie însă – subiectul nu a fost prea mediatizat, şi când s-a scris câte ceva, nu s-a explicat clar despre ce este vorba – că principalul vinovat pentru că „procedura de selecţie, care, din cauza contestaţiilor, a ajuns să dureze puţin peste şapte luni” este chiar Sorin Oprescu. Care a avut în mână o soluţie simplă, dar a apelat la o golănie clasică şi a generat un scandal monstru în jurul viitoarei investiţii. Telenovela – pentru că despre aşa ceva este vorba – este următoarea.

O adevărată telenovelă

Episodul I. În prima decadă a lunii mai 2014 are loc licitaţia pentru atribuirea constuirii noii săli polivalente. Cu 140 de puncte, firma austriacă Strabag (în asociere cu AECOM Ingineria SRL şi Comnord SA) câştigă licitaţia, învingând firma italiană Astaldi (în asociere cu Euro Construct 98 SRL), care a obţinut 100 de puncte. Firma austriacă a venit cu o ofertă de 55 de milioane de euro, în timp ce firma italiană a avansat o ofertă de 65 de milioane de euro. Cum criteriul principal al licitaţiei l-a reprezentat oferta cea mai avantajoasă (pentru beneficiar, adică Primăria Bucureşti), Strabag şi asociaţii săi români au câştigat fără probleme.

Episodul II. La puţin timp după terminarea licitaţiei, un organism din Ministerul Finanţelor, Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achiziţiilor Publice (UCVAP), intră pe fir şi sub pretextul unor aşa-zise nerespectări ale datelor din caietul de sarcini, Strabag ar fi trebuit să fie eliminată încă din etapa tehnică a procesului de achiziţie. Susţinerile UCVAP, prin directorul acestui organism, Liviu Dominic Dumitru, sunt primite cu voioşie de Sorin Oprescu şi oamenii săi din primărie, care decid descalificarea firmei Strabag şi, surpriză, îi declară câştigători ai licitaţiei (la „masa verde”) pe cei de la Astaldi. Dacă obiecţiile UCVAP ar fi fost reale, atunci întreaga licitaţie ar fi trebuit să fie reluată. Dar Sorin Oprescu a ales altceva.

Episodul III. La începutul lunii septembrie, Stragab depune contestaţie la CNSC (Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor). Pe 29 septembrie emite decizia 2.642/C11/3.070 prin care desfiinţează irevocabil obiecţiile UCVAP şi anulează decizia de atribuire a construcţiei celor de la Astaldi şi obligă Primăria Capitalei să reia licitaţia.

Episodul IV. Pe 11 noiembrie 2014, Primăria Bucureşti emite raportul de procedură nr.2.937 prin care declară câştigătoare şi atribuirea lucrărilor firmai Astaldi. De această dată cei de la primărie găsesc ei, fără a mai apela la interpuşi, 6 „noduri în papură” (altfel nu le putem denumi, şi veţi vedea mai jos de ce – n.a.) în oferta celor de la Strabag, ca justificare a declarării italienilor de la Astaldi învingători.

Episodul V. Pe 21 noiembrie, Strabag contestă din nou la CNSC raportul de procedură şi declararea Astaldi drept câştigătoare. Pe 12 ianuarie 2015, CNSC emite decizia nr.29/ 5 C10/3547 prin care dă pentru a doua oară dreptate firmei Strabag, dispune anularea deciziei primăriei de atribuire a lucrărilor celor de la Astaldi şi obligă primăria la „reevaluarea conformităţii tehnice a ofertelor tehnice depuse de cei doi ofertanţi, respectiv asocierea Strabag şi asocierea Astaldi, şi aplicarea oricăror alte măsuri necesare pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire în discuţie”.

Episodul VI. În aceste zile, Sorin Oprescu & Co trebuie să ia o decizie. În mod normal nu mai pot veni cu obiecţiile de până acum referitoare la oferta Strabag, pentru că ele au fost definitiv desfiinţate de CNSC. Şi tot în mod normal, primarul general al Bucureştiului nu ar trebui să accepte o ofertă mai scumpă cu 10 milioane de euro. Dar când este vorba de Sorin Oprescu ne putem aştepta la orice.

Italienii de la Astaldi, favoriţii lui Oprescu

O sursă din lumea sportului ne-a atras atenţia asupra unui amănunt. „Firma Astaldi este una apropiată primarului Oprescu. Cereţi de la primărie lista cu lucrările importante şi veţi vedea de câte ori apare ca executant Astaldi. Eu dau doar două lucrări, Naţional Arena, unde Astaldi a fost «mâna a doua», şi Pasajul Basarab. În ceea ce priveşte licitaţia iniţială pentru polivalentă, sunt indicii că totul a fost o «regie». Sorin Oprescu nu putea risca din prima să declare câştigătoare o firmă care venea cu o ofertă mai scumpă cu 10 milioane de euro. Se pare că intervenţia celor de la UCVAP a făcut parte din regie, pentru ca firma Astaldi să fie scoasă câştigătoare. Şi astfel Oprescu nu putea fi acuzat că a acceptat o ofertă mai scumpă”, ne-a declarat sursa citată.

Modul în care au „cântărit” Sorin Oprescu & Co toată această poveste şi apropierea sa de Astaldi reies şi dintr-o formulare din ultimul document al CNSC. „…întâi a fost formulat un pretins motiv de neconformitate al ofertei SC Strabag SRL şi asociaţii (…) la sesizarea reprezentanţilor UCVAP, motiv infirmat prin Decizia CNSC (…) rămasă definitivă, apoi a fost analizată exigent cu «acul fin» doar oferta aceleiaşi asocieri, nu şi cealaltă ofertă, fără respectarea principiului tratamentului egal. Aşa cum a rezultat din analiza Consiliului (…) a fost forţată neintemeiat calificarea unor aspecte din oferta contestatorului (Strabag – n.a.) ca fiind motive solide de neconformitate în timp ce la analiza ofertei declarate câştigătoare s-a manifestat o maximă indulgenţă.”

Dacă toate acestea ar fi fost scrise de un ziarist, atunci cu siguranţă unii ar fi interpretat că ar avea ceva cu primarul Sorin Oprescu; dacă ar fi fost declarate de un politician, ar fi fost interpretat ca fiind vorba de o secvenţă de bătălie politică sau electorală; dar cum toate acestea apar într-un document oficial al statului (menţionăm că la analizarea şi soluţionarea contestaţiilor au fost solicitate şi somităţi în domeniu, deci nu este vorba doar de nişte funcţionari publici), credem că orice alt comentariu este de prisos şi că atitudinea lui Sorin Oprescu a fost departe de graniţa corectitudinii, asta exprimându-ne eufemistic.

Cireaşa de pe tort

Partea cea mai frumoasă (şi hazlie totodată) a întregii afaceri o reprezintă motivele care s-au imputat celor de la Strabag că ar fi fost în neconcordanţă cu caietul de sarcini şi au dus la cea de a doua descalificare a firmei. Vom prezenta doar 3 din cele 6 „imputări”, cele mai puţin tehnice.

Celor de la Strabag li s-a reproşat că nu au asigurat pentru „toate evenimentele sportive” capacitatea minimă de locuri stabilită la 12.000. În oferta austriecilor, pentru întrecerile de atletism sunt prevăzute 11.142 de locuri. Numai că, aici, mai bine cei de la primărie tăceau. Pentru că şi-au dat cu „firma în cap”. Faptul că pentru atletism sunt prevăzute mai puţine locuri nu reprezintă un impediment, din moment ce la competiţiile de atletism, atenţie, pe stadion, în ultimii 20 de ani asistenţa nu a depăşit 500 de spectatori, iar la mondialele de atletism în sală asistenţa maximă a fost de 7.500 de spectatori. Experţii consultaţi de CNSC au conchis că numărul mai mic de locuri pentru atletism nu constituie un motiv de neconformitate. Dar ceea ce urmează – şi a reieşit tot din documentul CNCS, altfel nu s-ar fi aflat aşa de repede – reprezintă cireaşa de pe tort: pentru întrecerile de atletism, măreaţa polivalentă, viitoarea noastră mândrie naţională, nu este decât o sală de categoria a IV sau a V-a, pentru că, atenţie, nu se pot ţine decât câteva probe de sărituri şi aruncări precum şi cursa de 60 de metri. Proiectantul – şi Sorin Oprescu & Co nu au avut nimic de obiectat – a conceput în aşa fel locaţia încât se vor putea organiza doar concursuri minore de nivel local, sala nefiind omologată nici măcar pentru desfăşurarea unui campionat naţional indoor. Pentru mai multă precizie, menţionăm că sigur nu se pot organiza curse de400 m,800 m,1.500 m,3.000 m, heptatlon (pentatlon la feminin), ştafete de 4 X400 m, şi nici proba de triplu salt.

Un alt motiv de respingere a ofertei Strabag l-a reprezentat organizarea „zonei mixte” (locul în care sportivii şi antrenorii, alţi oficiali dau interviurile imediate de după un meci sau o competiţie) în apropierea zonei de ieşire a sportivilor de pe podiumul sălii. Aici nu este vorba doar de un nod în papură, ci chiar de necunoaştere crasă a problemei. Pe toate stadioanele şi în toate sălile de sport, „zona mixtă” se află exact în zona de părăsire a suprafeţei de joc (de multe ori chiar în tunelurile ce duc spre vestiare). Deci şi aici, cei de la primărie s-au făcut de râs.

Un alt motiv de respingere al ofertei Strabag îl reprezintă neasigurarea unor spaţii distincte pentru camera de prim ajutor şi camera antidoping. Toate bune şi frumoase, numai că CNSC a descoperit că această cerinţă nu există deloc în caietul de sarcini.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.