După celebrul şlagăr mediatic „Mitică, la Brutărie!”, în aceste zile tinde să se impună ca necesitate un altul: „Codruţa, la Podgorie!”. Fiica fostului procuror şef comunist Lascu este acum „doctoriţă în drept”, decorată de ambasade şi lăudată de Mariana, vînzătoarea din Piaţa Obor, dar, simultan, şi eroina Black Cube şi plagiatoarea protejată a naţiunii!
Au venit acum fotografiile lui Turcescu, în care apare Darren White, fostul şef al Secret Service, ţinînd-o de gît pe Laura Codruţa Kövesi la o agapă cu vin fiert, ţinută la Sibiu, unde se discutase despre un proiect ce trebuia să fie secret: Centrul Naţional Cyberint! N-am nici o îndoială că Darren White a urmărit tot timpul cît s-a aflat în România interesele statului său, acceptînd uneori chiar să se sacrifice pentru a-şi îndeplini misiunea. Întrebarea este: ale cui interese le apăra Codruţa Kövesi în aceste relaţii pe care le scot la iveală aceste fotografii? Chiar aşa? Nimeni nu o întreabă sau serviciile noastre sînt preocupate doar de zecile de mii de mandate de ascultare a oamenilor? Sau au ca sarcină doar s-o protejeze pe Codruţa Kövesi, astfel încît opinia publică să nu afle pe unde şi mai ales cu cine îşi satisface poftele bahice?
A vrut şefa DNA să fie eroina zilelor noastre? Iată că a reuşit! A devenit cel mai controversat personaj din viaţa noastră publică, avînd, în acelaşi timp, pieptul încărcat de decoraţii străine, dar şi obrazul pătat de şocul plagiatului sau de criticile dure venite din partea asociaţiilor magistraţilor.
În logica lucrurilor normale, Codruţa Kövesi ar fi trebuit să demisioneze din fruntea DNA imediat după Cazul Rarinca, însă, „ambetată” de pupicii ambasadorilor, a crezut că toată acea afacere puturoasă va fi uitată repede şi a continuat sarabanda dosarelor întocmite pe baza denunţurilor făcute cu cătuşele pe masă.
Dacă e un lucru care subminează complet autoritatea funcţiei pe care Codruţa Kovesi o deţine, acesta este plagiatul. Că teza ei de doctorat este o ruşine a ştiinţei dreptului, iată un lucru care nu poate fi pus la îndoială de nimeni. Sîntem în faţa unui plagiat grosolan indiferent ce decizie va lua „Comisia”!
Însă faptul că majoriatea specialiştilor în drept au dat bir cu fugiţii şi au refuzat să „analizeze” lucrarea ştiinţifică a fostei baschetbaliste este semnul că toţi ştiu că teza este plagiată, dar se feresc să dea verdictul care să convină mai ales ambasadelor! Căutarea această a „sistemului”, de a găsi, totuşi, pe cineva dispus să-şi calce onoarea şi să spună că Kovesi n-a plagiat arată o sfidare a opiniei publice din partea autorităţilor ştiinţifice de la noi.
În fond, orice ar spune „Comisia”, plagiatul lui Kovesi va rămîne plagiat! Am mai spus aici că faimoasa „Comisie”, Ministerul şi CNATDCU au autoritate DOAR asupra titlului de „doctor” al şefei DNA. Dacă vor s-o lase cu el, e treaba lor. Dacă apoi Iohannis va dori s-o lase în fruntea DNA, e treaba dumnealui. Însă plagiatul nu are nevoie de confirmarea nimănui, căci nimeni, dar absolut nimeni, nu ne poate împiedica să constatăm, cu paginile tezei în faţă, că ele sînt identice cu cele din care a „furat”!
Pentru orice om familiarizat cîtuşi de puţin cu cărţile, plagiatul se constată cu ochiul liber, nu e nevoie de nici o „Comisie” de experţi! Ceea ce poate face o comisie de specialitate este să analizeze dacă teza de doctorat aduce ceva nou în materia respectivă, dacă respectă rigorile ştiinţifice necesare unei astfel de lucrări, dar, în nici un caz, nu poate să ne spună că tot ceea ce vedem noi şi scoate la iveală acel soft nu ar fi adevărat! E şi absurd, de altfel, să vină „Comisia” şi să ne spună tuturor: „Fraţilor, ceea ce vedeţi voi nu este adevărat!”, la fel ca personajul lui Marin Preda, care, după ce a stat ore întregi în faţa girafei de la Grădina zoologică, pleacă mirat, spunînd: „Aşa ceva nu există”! Ce naiba, sîntem chiori cu toţii şi numai cei trei au vederea bună?
Cititorii constanţi ai presei îşi amintesc, desigur, de articolul nostru din 2007, din ziarul Ziua, intitulat „Liicheanu”, în care semnalam plagiatul comis de Gabriel Liiceanu: era vorba de cîteva rînduri preluate fără ghilimele din Heidegger. Era un lucru grav, însă, faţă de Kövesi, Liiceanu pare un mieluşel nevinovat, deşi gravitatea plagiatului său este absolut identică!
La fel şi în cazul altor cazuri de plagiat despre care am tot scris în ultimii ani: dr. Anca Pătraşcu, H.R. Patapievici sau cunoscutul scriitor Mircea Cărtărescu, „nobelistul nostru de serviciu”. De altfel, în legătură cu acesta din urmă, chiar şi ziarul german „Frankfurter Rundschau” a preluat cazul ca fiind unul extrem de grav!
Ce trebuie reţinut înainte ca autorităţile noastre, Sistemul, cum se zice, să vină în faţa opiniei publice cu un rezultat favorabil Codruţei Kövesi? Dacă, în ciuda evidenţelor, ni se va spune că şefa DNA nu a plagiat, nu se va face altceva decît să se hrănească orgoliul dovedit ca nemăsurat al Codruţei Kövesi şi să se confirme că aceasta este „omul băieţilor”!
În rest, Kövesi va rămîne în ochii tuturor nu numai ca plagiatoare, cum este acum, ci şi ca un om fără pic de obraz! Şi, atenţie!, cînd cineva va găsi muzica potrivită pentru refrenul „Codruţa, la Podgorie!”, nici tata Lascu, nici ambasadorul SUA şi nici fustangiul rege al Suediei n-o vor mai scăpa pe Kovesi de penibil şi de ridicol!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.