Comoara lui Corneliu Porumboiu ia Premiul Un Certain Talent la Cannes

În urmă cu doar câteva ore, în Sala Lumière a Palatului Festivalului de la Cannes, regizorului Corneliu Porumboiu i-a fost acordat Premiul Un Certain Talent, pentru filmul Comoara/The Treasure.

Din fericire pentru spectatorii din România, ei pot vedea în premieră filmul, la doar câteva zile de la acest moment.

Juriul prezidat anul acesta de actriţa Isabella Rossellini a acordat regizorului producţiei ce va avea premiera în România pe 29 mai Premiul Un Certain Talent în cadrul Secţiunii Un Certain Regard “pentru umorul şi inteligenţa cu care ni se arată complexitatea vieţii”. Din juriu au mai făcut parte regizorul Haifaa Al-Masour (Arabia Saudită), Nadine Labaki – actriţă de origine libaneză, regizorul de origine greacă Panos H. Koutras şi actorul francez Tahar Rahim.

Un Certain Regard este o categorie a Selecţiei Oficiale de la Cannes ce fost introdusă în 1978 de către Gilles Jacob, desfăşurându-se în paralel cu Competiţia pentru Palme d’Or. Alături de filmul Comoara, România a fost reprezentată anul acesta în cadrul acestei secţiuni şi de Un etaj mai jos semnat de Radu Muntean.

Secvenţă din Comoara

Mai jos puteţi citi câteva aprecieri ale presei internaţionale după proiecţiile filmului lui Porumboiu la Cannes:

„O minunată fabulă despre România de azi, o frumoasă demonstraţie a umorului tipic românesc” – Les Inrockuptibles

„O gură de aer proaspăt“ – Il Gazetino

„Cu acest film, secţiunea Un Certain Regard prinde culoare” – Coming Soon

„Jucăuş şi inteligent, Corneliu Porumboiu vine cu un nou film ce îmbină delicat umorul cu o imersiune în istoria recentă a României. (…) Talentatul regizor nu ratează ocazia de a relata o poveste savuroasă“ – Cineuropa

„Momente de comedie pură, umor degajat. Incredibil.“ – Stanze di Cinema

„Porumboiu este cu siguranţă unul dintre cei mai originali cineaşti apăruţi în istoria recentă“ – Screen International

„În filmele lui Porumboiu nu primeşti niciodată doar ce vezi. Ele conţin o bogăţie ce e gata să fie descoperită la o privire mai atentă“, nota Hollywood Reporter

Pentru Corneliu Porumboiu nu este primul premiu la Cannes. El a mai primit premiul pentru debut Camera d’Or în 2006 pentru A fost sau n-a fost?, iar în 2009, Poliţist, adjectiv a fost recompensat cu Premiul FIPRESCI şi Premiul Juriului secţiunii Un Certain Regard.

Corneliu Porumboiu în timpul filmărilor

Costi lucrează la primărie şi duce o viaţă liniştită, cum îi place lui să spună. Seara obişnuieşte să-i citească poveşti fiului său de 6 ani. Preferata lor e Robin Hood.

Într-o seară, un vecin îl roagă să-i împrumute nişte bani. E disperat, banca i-a scos apartamentul la vânzare. Costi ezită, l-ar împrumuta pe vecin, dar asta i-ar periclita liniştea, are şi el credite la bancă. Îl refuză şi se întoarce la fiul său şi la Robin Hood. Vecinul revine. Îi spune că în satul bunicilor săi există o legendă: se zice că străbunicul său ar fi îngropat o comoară în curtea casei, înainte de venirea comuniştilor la putere. În cazul în care Costi va plăti pe cineva cu un detector de metale şi vor găsi comoara, o vor impărţi jumătate – jumătate. Costi nu stă prea mult pe gânduri. De a doua zi caută pe cineva cu un detector de metale…

Rolurile principale sunt interpretate de Cuzin Toma (Aferim, Câinele japonez, Domnişoara Cristina), Adrian Purcărescu şi actorul amator Corneliu Cozmei. Cuzin Toma joacă alături de soţia lui, Cristina şi băiatul lor, Nicodim, în vârstă de 8 ani.

În alte roluri îi puteţi vedea pe actorii: Florin Kevorkian, Laurenţiu Lazăr, Ciprian Mistreanu, Marius Coandă, Dan Chiriac, Clemence Valleteau, Iulia Ciochină, Radu Bânzaru.

Imaginea filmului este semnată de directorul de imagine Tudor Mircea, cu care Corneliu a colaborat şi la Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, iar producţia este asigurată de Marcela Ursu (42 Km Film), în coproducţie cu Les Films de Worso şi Rouge International. Proiectul este susţinut de CNC România (Centrul Naţional al Cinematografiei), ARTE, EURIMAGES, CNC Franţa (Centre national du cinéma et de l’image animée), cu participarea HBO România, Nestle şi UPC România.

Premiera în România va avea loc în data de 29 mai 2015, iar42 KMFILM este compania de distribuţie a filmului în România.

Un nou succes românesc la Cannes

Corneliu Porumboiu este regizor şi scenarist, cunoscut pentru lungmetrajele A fost sau n-a fost? (2006), Poliţist, Adjectiv (2009), Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism (2013) şi documentarul Al doilea joc (2014), selectat la Festivalul International de Film de la Berlin în sectiunea Forum.

Filmul Comoara va avea premiera în România la finalul acestei săptămâni şi va rula în 30 de cinematografe din 19 oraşe.

Regizorul şi actorii se vor întâlni cu publicul din întreaga ţară în cadrul unor proiecţii de gală, ce urmează să aibă loc imediat după premiera filmului în cinematografe. Deocamdată, sâmbătă, 30 mai, la ora 19.30, va puteţi întâlni cu echipa filmului la Bucureşti, la Cinema Studio, la Avanpremiera Les Films de Cannes à Bucarest.

Interviu în exclusivitate cu Corneliu Porumboiu

Etichete acceptabile

”Corneliu Porumboiu este regizorul român cu cele mai multe premii obţinute la Cannes, cel mai important festival cinematografic pe plan mondial. A fost distins în 2004 cu Premiul Cinefondation pentru scurtmetrajul Călătorie la oraş, în 2006 cu Premiul Camera d`Or pentru lungmetrajul de debut A fost sau n-a fost? şi, în 2009, cu două premii (FIPRESCI şi Premiul Juriului) în secţiunea Un certain regard pentru Poliţist adjectiv. El a fost din nou selecţionat în 2015, în secţiunea Un Certain Regard, cu lungmetrajul Comoara, unde a concurat cu alţi faimoşi premianţi la Cannes în ediţiile precedente precum japoneza Naomi Kawase, thailandezul Apichatpong Werasethakul, Brillante Mendoza şi cu Radu Muntean, compatriotul său selectat cu Un etaj mai jos. La sediul casei sale de producţie 42 km, am conversat cu regizorul Corneliu Porumboiu despre revenirea sa la Cannes şi importanţa acestui festival pentru afirmarea Noului Cinema Românesc”, îşi începe criticul Dana Duma interviul în revista Film cu regizorul Corneliu Porumboiu.

Pentru început l-am întrebat dacă este de acord că acest festival a certificat existenţa unei mişcări înnoitoare în cinemaul românesc. Implicaţi în activitatea de selecţie pentru diferitele secţiuni ale festivalurilor, criticii francezi (în frunte cu Michel Ciment, directorul revistei ”Positif”, care a fost prima publicaţie unde a fost semnalat un ”nou val” românesc) au atras atenţia întregii lumi cinefile că trebuie să privească mai atent înspre România.

Sunt de acord, festivalul de la Cannes şi criticii francezi au certificat existenţa unor cineaşti care merită atenţie în România. Primii au fost Cristi Puiu (premiat în 2005 cu Moartea domnului Lăzărescu), eu, premiat în 2006, şi apoi Cristian Mungiu, care a primit Palme d’Or în 2007 cu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Deşi aveam preocupări comune, am fost percepuţi ca profile individuale diferite (filmul Cristi Puiu mai realist, al lui Mungiu mai thriller, de exemplu). Cu timpul au apărut unele constante în creaţia noastră (de exemplu Mungiu revine mereu la perechile de personaje feminine) şi am fost consideraţi autori. Au apărut şi regizori tineri care au preluat ceva de la noi, venind însă cu propriul lor univers. Da, cred că există un Nou Cinema Românesc, eticheta nu mă deranjează. Cred că apar în continuare cel puţin două filme interesante pe an care continuă ceea ce am început noi şi ar trebui ca fenomenul să fie şi mai mult încurajat, susţinut printr-o strategie, în primul rând din partea CNC.

Corneliu Porumboiu, elogiat la Cannes

Cum aţi plasa noul film selectat la Cannes, Comoara, în contextul propriei filmografii? Cu ce film precedent se aseamănă mai mult?

Cred că are unele lucruri din A fost sau n-a fost? şi altele din Poliţist, adjectiv. Cei care l-au văzut deja înclină înspre unul sau altul dintre ele. Se aseamănă cu ele, dar în acelaşi timp este altceva.

Îl diferenţiază cumva de cele două punctul de pornire al ficţiunii, adică un fapt real?

Da, într-un fel am pornit de la un fapt real, povestit de un prieten regizor. Este povestea unui om care încearcă să se salveze dintr-o situaţie financiară disperată căutând o comoară în grădina casei unde – legenda spune – străbunicul său ar fi îngropat bani pentru a-i ascunde la venirea comuniştilor. Am făcut mai întâi un documentar pe tema asta.

Şi n-aţi găsit comoara?

Tocmai pentru că n-am găsit-o în documentar, am continuat cu acest film de ficţiune care porneşte de la nevoia implicării în aventură a cuiva care are un detector de metale.

Am înţeles că realizarea filmului a fost o experienţă interesantă şi în privinţa lucrului cu actorii.

E adevărat. În distribuţie sunt mai actori profesionişti (Cuzin Toma, Radu Bânzaru), dar şi neprofesionişti, printre care Adrian Purcărescu, Corneliu Cozmei şi alţii.

Aţi refăcut într-un fel experienţa primilor cineaşti ai neo-realismului care fie foloseau integral neprofesionişti (vezi Visconti în ”Pământul se cutremură”), fie amestecau profesioniştii cu neprofesionişti (ca Rossellini în ”Roma, oraş deschis”). Cum a funcţionat?

A funcţionat foarte bine şi am ales interpreţii după probe serioase de casting. De pildă, pentru rolul secundar al unei femei expatriate, am dat probe şi cu actriţe şi cu o expată autentică şi ultima a fost mai convingătoare şi am distribuit-o. Mai joacă (foarte bine) soţia lui Cuzin Toma, care nu e actriţă, copilul, desigur, care nu putea fi profesionist.

Corneliu Porumboiu la Cannes

Întrebarea următoare, referitoare la formatul în care aţi lucrat, ar porni de la observaţia că vă preocupă această temă, după cum se vede în prima scenă din ”Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism”, unde are loc o discuţie între regizor şi actriţă despre consecinţele trecerii de la analogic la digital. Revăzând recent scurtmetrajul ”Călătorie la oraş” am descoperit şi acolo o discuţie în maşină despre posibilităţile imaginii virtuale.

E adevărat că atunci când am făcut Metabolism (filmat pe peliculă) m-am gândit mai serios la implicaţiile lucrului în digital. Trebuie gândit foarte bine înainte de a filma în digital, care îţi dă mai multă libertate, dar cere la fel de multă rigoare ca în cazul analogului. E o libertate care nu trebuie scăpată din mâini. Trebuie să fii mult mai precis în folosirea instrumentului şi intenţiile să fie mai exacte. Am ales pentru Comoara, împreună cu directorul de imagine Tudor Mircea, să filmăm în digital şi cred că a servit bine intenţiilor noastre. Am obţinut exact cromatica şi factura imaginii pe care le-am dorit.

Revenind la prezenţa filmului într-un festival atât de important ca cel de la Cannes, nu vi se pare că mentalitatea celor de acasă e cumva asemănătoare cu a suporterilor unei echipe naţionale de fotbal (sau de gimnastică). Se aşteaptă nerăbdător trofeele şi se exprimă zgomotos decepţia dacă nu vin? Nu e o presiune cam enervantă?

Nu, eu cred că face parte din joc şi că frenezia publicului atestă că avem nevoie de confirmări internaţionale. Iar adevărul este că premiile ajută şi, în ultimii ani, ele conving mai mulţi spectatori români să vină în sălile de cinema. Selectarea sau premiile de la Cannes ajută producţiile noastre să fie distribuite internaţional, dar mi se pare foarte important că filmele recent premiate sau selectate la Festivalul de la Berlin au ajuns la recorduri de încasări acasă, în România. Premiat cu un Urs de aur, ”Poziţia copilului” de Călin Peter Netzer a făcut peste 120.000 de spectatori, ”Aferim” de Radu Jude (premiat anul acesta cu un Urs de argint) a adus în sălile româneşti peste 55.000 de spectatori şi ”De ce eu?” de Tudor Giurgiu, selectat laBerlin se apropie de această cifră. Pentru mine publicul de aici contează în primul rând şi mă bucur să văd că revine la filmul românesc.

Să sperăm că povestea de succes a NRC va continua să transforme spectatorii români în fanii săi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.