„Comori în patrimoniul european şi românesc – arhitectura epocii brâncoveneşti”

ICR New York a deschis seria proiectelor majore dedicate tricentenarului morţii lui Constantin Brâncoveanu (1654-1714) prin ampla expoziţie de arhitectură Comori în patrimonial românesc şi european – Epoca Brâncoveanu, avându-l drept autor pe prof. univ. dr. arhitect Sorin Vasilescu. Vernisajul a avut loc în prezenţa unui numeros public, format atât din specialişti, cât şi de iubitori ai frumosului în general, americani sau români din diaspora.

O premieră absolută în SUA: expoziţia de arhitectură brâncovenească

Pe lângă comemorarea a 300 de ani de la martiriul Sfinţilor Brâncoveni, a adus şi un omagiu patrimoniului de arhitectură de secol XVII – început de secol XVIII pe care-l deţine România, prezentând publicului american monumente emblematice ale stilului brâncovenesc, a căror valoare le înscrie pe lista patrimoniului naţional, european şi universal. Stilul brâncovenesc constituie o originală sinteză de influenţe orientale (decorativismul stilurilor post-bizantin şi otoman, venite de la Constantinopol) şi influenţe vest-europene (ecouri, sub forma unor elemente hibride, ale Renaşterii târzii şi Barocului, pe filieră preponderant italiană).

Constituită din 120 de panouri de format 100×70 cm, expoziţiaconţine peste 300 de fotografii ale celor mai reprezentative monumente ale epocii brâncoveneşti, preponderant religioase, dar şi laice, constituind o prezentare aproape exhaustivă a arhitecturii brâncoveneşti. Superbele panouri au întâmpinat vizitatorii încă din lobby-ul ICR New York, desfăşurarea expoziţională continuându-se de-a lungul scării monumentale, apoi pe marele hol de la etajul I şi, în fine, în ampla sală Auditorium. O serie de panouri au fost expuse şi în spaţiul de intrare al Misiunii Permanente a României la ONU.

Un inventar excepţional al patrimoniului arhitectural brâncovenesc

Publicul a putut admira imagini de ansamblu ale monumentelor, vederi exterioare şi din interior, planuri arhitectonice, secţiuni, ansambluri de frescă ce decorează ctitoriile brâncoveneşti, detalii de decoraţie sculptată. Astfel, expoziţia este cea mai spectaculoasă inventariere a patrimoniului arhitectural şi de arte decorative aparţinând stilului brâncovenesc şi reprezintă o premieră absolută în SUA.

Câteva dintre monumente au constituit adevărate nuclee vizuale în parcursul expoziţional, precum complexul arhitectonic al Mânăstirii Hurezi (Romanii de Jos, judeţ Vâlcea, 1690-1702), ce figurează pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Mondial, cuprinzând imagini cu: Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena (coloane pridvor, portal intrare, superbul tablou votiv pictat de echipa de zugravi condusă de meşterii Constatinos şi Ioan, fresce în naos şi pridvor); Casa Domnească, foişor şi interioare; Clopotniţa; Foişorul lui Dionisie; Mânăstire şi desfăşurări exterioare / interioare; Cuhnia; Paraclisul Adormirea Maicii Domnului, tablou votiv; trapeza; anexe gospodăreşti; Biserica Sf. Fecioară Maria, bolniţa, ruinele caselor-chilii; Schitul Sf. Apostoli; Schitul Sf. Ştefan. Acestui ansamblu unic i se alătură în expoziţie alte monumente ale arhitecturii religioase brâncoveneşti – biserici şi mănăstiri precum: Bordeşti (1668- 1669), mănăstirea Sinaia, biserica veche (1695) – cu superbele fresce ale lui Pârvu Mutu, Râmnicu Sărat (1691-1697), Berca (1694), Sâmbăta de Sus (1696-1707), Brâncoveni (1699), Fundenii Doamnei (1699), Baia de Aramă (1700), Colţea – Bucureşti (1702), Surpatele (1703-1706), Doiceşti (1706), Sf. Gheorghe-Nou – Bucureşti (1707), mănăstirea Văcăreşti (1716-1722), Bolniţa mânăstirii Polovragi (1736), biserica Kreţulescu – Bucureşti (1720-1722).

Arhitectura civilă este reprezentată în expoziţie de două palate impresionante: Palatul de la Mogoşoaia, judeţul Ilfov (1698-1702) – cu superbul foişor al faţadei dinspre curte şi loggia de palazzo renascentist a faţadei dinspre lac, şi Palatul de la Potlogi, judeţul Dâmboviţa (1698).

Prof. univ. dr. arhitect Sorin Vasilescu – în dialog cu arhitecţii americani şi un public entuziast

Expoziţia a fost concepută şi realizată de Sorin Vasilescu, un renumit arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, doctor în arhitectură, membru al Uniunii Arhitecţilor din România, al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, al Centrului de Studii Palladiene de la Vicenza, al AEEA (Asociaţia Europeană pentru Învăţământul de Arhitectură), visiting professor la facultăţile de arhitectură din Strasbourg, Liège, Milano şi Torino. A publicat (sau a contribuit) la 11 cărţi şi a scris numeroase articole de specialitate, a susţinut conferinţe de nivel internaţional şi a organizat ample expoziţii dedicate valorizării patrimoniului arhitectural. A primit numeroase titluri şi distincţii, între care Ordinul Naţional Serviciu Credincios în grad de Cavaler (2000) şi Ofiţer (2004). Este membru fondator al Ordinului Arhitecţilor din România; a fost preşedinte al ICOMOS / Consiliul Internaţional al Monumentelor – Comitetul naţional român (2002-2006). Din 2008 este preşedinte al Fundaţiei Giulio Magni, iar din 2013, al Comisiei Naţionale pentru Monumente de For Public.

La vernisajul de la sediul ICR New York, autorul expoziţiei, Sorin Vasilescua susţinut o conferinţă despre stilul brâncovenesc în arhitectură şi a împărtăşit publicului date inedite despre motivaţia realizării expoziţiei, modul laborios în care a realizat fotografiile in situ, cercetarea de arhivă, realizarea designului panourilor etc.

Domnul Vasilescu a făcut o amplă prezentare a arhitecturii brâncoveneşti, pe care a situat-o în contextul cultural, politic, social românesc şi european, a explicat influenţele stilistice încrucişate Est-Vest ce au condus la constituirea stilului brâncovenesc şi a marcat reverberaţiile sale în timp, precum şi particularităţile stilului, prin exemplificări cu imagini din expoziţie.

Ideile sale, corolar al unei îndelungi cercetări de specialitate, se regăsesc şi în textul introductiv al catalogului bilingv (română-engleză) ce a acompaniat expoziţia, din care redăm câteva fragmente:

„Operele de arhitectură brâncovenească sunt rezultatul unui lung şi complex proces de devenire artistică şi nu doar de simplă evoluţie, reprezentând pentru universul nostru – situat geografic la Est de Vest şi la Vest de Est, iar spiritual fiind expresia unui Bizanţ de după Bizanţ – un moment de graţie, de originală sinteză, în care pe fondul arhitectural tradiţional s-au grefat înrâuriri diverse din Răsărit şi din Apus.

Ca orice operă muzicală clasică tripartită, şi arhitectura, atât de des considerată muzică pietrificată, are un prolog, un miez central în care se fac variaţiuni pe diverse teme şi un final concluziv. Cu toată această forţată, dar sperăm expresivă comparaţie, arhitectura brâncovenească are un veritabil prolog chiar în cea a lui Matei Basarab, dar mai ales în cea a Cantacuzinilor, şi ajunge la apogeu prin variaţiunile strălucite din timpul domniei Domnului ce va îmbrăca haina martirului şi nu va dispărea odată cu mârşava sa ucidere la Constantinopol, ci se va continua ani îndelungaţi, până când valorile occidentale vor face ca filonul arhitecturii noastre, dacă nu să să sece total, cel puţin să se schimbe total. În acest sens şi spirit, putem vorbi, cu o anumită exagerare, de un secol de arhitectură brâncovenească, un secol care este în mod cert expresia apogeului arhitecturii, înţeleasă ca arta de a construi din Ţara Românească.

Dacă ar trebui să căutăm acei invarianţi stilistici, cum spune Renato de Fusco, ar trebui să enumerăm: expresivitatea particulară a foişoarelor, scările exterioare şi mai ales subtila semnificaţie a spaţiilor ambigue – logiile, care în afara strictei lor funcţiuni materiale sunt elemente de trecere sau de legătură şi mediere între cele două expresii ale continuităţii spaţiale: spaţiul interior şi cel exterior. Un spaţiu care este în acelaşi timp, din punct de vedere stilistic, şi oriental şi occidental, decorat cu arcaturi atât trilobate, cât şi în plin cintru, cu o remarcabilă pietrărie a ancadramentelor, balustradelor, coloanelor şi capitelurilor în care se simte în acelaşi timp şi Constantinopolul sau chiar lumea persană, dar şi aerul unei Veneţii ce a fost întotdeauna o punte între Răsărit şi Apus. Frunza de acant este înlocuită cu o fastuoasă frunză şi cu vrejul de dovleac, iar expresia plastică este cu sensibile influenţe baroce sau chiar şi rococo.

Imagine din expoziţie

Proporţiile devin mai zvelte şi mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul, cât şi spaţiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decoraţia din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental”.

Expoziţia este etalată şi pe scările monumentale

De asemenea, la vernisaj au luat cuvântul prof. univ. dr. arhitect Livio Dimitriu, profesor pe viaţă la Pratt Institute din New York, care a susţinut o conferinţă extrem de interesantă, expunându-şi propria interpretare asupra stilului brâncovenesc, prin care contrazice teoria inflenţelor baroce; scriitoarea Doina Uricariu – doctor în poetică şi stilistică, Director ICR New York şi amfitrionul manifestării, care a decis realizarea expoziţiei, a iniţiat proiectul, prin contactul direct cu autorul expoziţiei, şi a urmărit toate etapele implementării; Eduard Andrei – doctor în istoria artei, coordonatorul proiectului, care l-a introdus pe domnul Sorin Vasilescu şi a făcut o succintă prezentare a expoziţiei.

Prof. Dr. Livio Dimitriu, Doina Uricariu şi Prof. univ. Sorin Vasilescu

Printre cei prezenţi la vernisaj s-au numărat cunoscutul cuplu de arhitecţi americani Simona şi Peter Budeiri, tânărul arhitect Gabriel Mihalea, Alina Ionescu-Graff, o bună cunoscătoare a arhitecturii brâncoveneşti, şi mulţi alţii.

Drumul expoziţiei în SUA şi Canada

Prof. univ. dr. Livio Dimitriu susţinând conferinţa despre stilul brâncovenesc

Expoziţia urmează a fi itinerată în mai multe spaţii universitar-academice, precum şi în centrele culturale ale comunităţilor româneşti din SUA şi Canada. În acest sens, Directorul ICR New York a stabilit contacte cu prestigioase instituţii de învăţământ superior de specialitate: New York School of Interior Design sau Pratt Institute. De asemenea, expoziţia va fi itinerată în alte oraşe din SUA şi Canada, la solicitarea comunităţilor româneşti locale.

Arh. Livio Dimitriu, Doina Uricariu, Eduard Andrei şi Prof. univ. Sorin Vasilescu la conferinţa despre un secol de artă brâncovenească

Totodată, ca un eveniment conex expoziţiei, ICR New York va organiza şi va găzdui masa rotundă cu tema Est şi Vest: influenţe inter-culturale în arhitectură şi artele decorative ca sursă a originalităţii, cu participarea unor reprezentanţi desemnaţi de alte Institute Culturale din reţeauaEUNIC (European Union National Institutes for Culture) prezente la New York. Pornind de la pretextul oferit de expoziţia Brâncoveanu, seria de mini-conferinţe va fi centrată pe influenţele reciproce Orient-Occident din arhitectura mai multor ţări.

Expoziţia de la ICR New York reprezintă nu numai o adevărată constelaţie a capodoperelor de arhitectură brâncovenească de pe teritoriul României, ci şi o invitaţie adresată publicului de a le (re)vizita.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.