Compania care ucide mereu

Moartea celor doi mineri la Mina Lupeni este cel mai recent episod al unei istorii pline cu victime în Valea Jiului. Din 1990 până acum, și-au pierdut viața peste 80 de muncitori. Câteva sute de mineri au fost răniţi, în special în minele de la Petrila, Vulcan și Uricani.

Iuliu Lucian Codlean a fost înmormântat ieri. Ionel Suciu va fi înmormântat marți. Ei sunt cei doi care joi, la ora 14.00, la Mina Lupeni, s-au aflat printre cei 11 mineri din abataj, din care 8 au reușit să se salveze. Trei au rămas blocați după ce un mal de pământ s-a prăbușit peste ei. Echipele de intervenție au lucrat nonstop să-i descopere pe cei rămași în mină. Codlean a fost scos decedat în noaptea de joi spre vineri. Ionel Suciu a murit câteva ore mai târziu la Spitalul Floreasca din Capitală. Raul Cișmașu a supraviețuit accidentului. El nu are probleme grave de sănătate, dar este puternic afectat psihic și se află la spitalul din Petroșani. Operațiunea de salvare a durat 17 ore.

Abatajul morții și sclaviei

Alarma a început să sune la Lupeni puțin după ora 14.00. Toată suflarea din Lupeni s-a adunat în fața minei, să afle care este tributul de această dată. La 400 de metri sub pământ, tavanul unei galerii s-a surpat peste 11 mineri. Prăbușirea a făcut să despartă echipa de mineri în două părți. Opt dintre ei aveau acces la ieșire, dar trei au rămas blocați în galerie. Imediat a început operațiunea de salvare. 14 salvatori au fost trimiși în subteran, de unde au anunțat că identificaseră voci. Norocul a făcut să existe destul aer ca minerii să nu moară sufocați. La gura minei agitația era mare. Două elicoptere SMURD și mai multe salvări au așteptat răniții. La Lupeni a ajuns și un elicopter MApN, care putea transporta victime multiple. Cei opt mineri care au reușit să iasă din subteran participau și ei la salvarea celor prinși în ghearele pământului. Lor li s-au alăturat și ortacii care ar fi intrat în mină în schimbul trei. La auzul alarmei, rude, prieteni, cunoscuți vin cu mic, cu mare la gura minei, ca la un ritual. Zilnic, ei trăiesc cu teama că cei dragi s-ar putea să nu se mai întoarcă de la serviciu. Abia după opt ore de la prăbuşirea tavanului, salvatorii au ajuns la primul miner. Ceva mai târziu, salvatorii au început să comunice cu cel de-al doilea.

Primele declarații și critici

„Au reuşit să elibereze mare parte a corpului, care era prins sub dărâmături, mai are pe partea stângă ceva de eliberat. Este conştient, este cooperant, comunică cu el şi dau date în permanenţă“, anunța ministrul Energiei, Toma Petcu. „Am decis să intervenim pe cele două capete de surpare, avem o suprafață de 16 metri pe care trebuie să intervenim și să căutam să salvăm oamenii. Zona din galerie unde se intervine e foarte dificilă, se înaintează într-un ritm de un metru pe oră“, explica Petcu, sosit la fața locului. „Mineritul e o meserie care presupune riscuri. Noi am trăit multe asemenea evenimente nefericite. Din păcate, condiţiile de zăcământ sunt cele care pun de fiecare dată probleme. Este vorba despre tectonică, este motivul pentru care minele din Valea Jiului sunt periculoase“, a declarat cu sarcasm Oana Stuicuța, purtător de cuvânt la Complexul Energetic Hunedoara. Un jurnalist local îi atrage atenția că stâlpii de susținere ai tavanului sunt mai puțini decât ar fi nevoie. Reacția vine rapid: „Nu, atunci s-ar fi închis abatajul, dacă ar fi fost problema aceasta“, a spus purtătoarea de cuvânt.

De partea cealaltă, rudele minerilor spun că nici sclavii nu muncesc așa cum se muncește la Lupeni. Sindicaliştii vorbesc însă despre starea deplorabilă a galeriilor. Darius Câmpean, lider sindical, spune că se lucrează cu echipamente și utilaje învechite. „Surpări sunt zilnice, nu e o noutate, însă au fost de dimensiuni mici şi au putut fi controlate“, spunea liderul sindical. Poliţia şi Inspectoratul Teritorial de Muncă fac anchete. Între timp, în cazul accidentului a fost deschis şi un dosar penal. „Ei pleacă de acasă, îşi pupă copiii şi nu ştiu dacă se mai întorc. Pentru cine şi pentru ce. Vă daţi seama că nu sunt condiţii uşoare. Numai eu ştiu ce lucrează. Pentru salarii de mizerie îşi riscă viaţa“, spune o soție de miner. ITM va ajunge probabil la primele concluzii în două săptămâni.

Complexul Energetic Hunedoara (CEH), societatea care a preluat mineritul, atât cât mai este acesta, de la gaura neagră a economiei, Compania Națională a Lignitului, este cel mai periculos angajator al economiei românești. Și nu doar atât, CEH la rândul său este un mecanism de tocat bani, acumulând până prezent datorii de aproape 600 milioane euro. Statul român a pompat în mineritul hunedorean ajutoare de aproape 6,5 miliarde dolari.

Mari probleme financiare

Ultimul sprijin a fost acordat în această primăvară, când CEH a primit un ajutor de stat în valoare de 132,226 milioane lei pentru acoperirea pierderilor producţiei curente pentru produsul huilă energetică livrat de unităţile intrate în proces de închidere definitivă, iar pentru acoperirea costurilor excepţionale suportate de aceste unităţi se acordă ajutor de stat în sumă de 66,604 milioane lei. Complexul Energetic Hunedoara, creaţie a guvernului Ponta, în 2012, a plecat la drum cu profit, dar a încheiat anul cu datorii de 1,67 miliarde lei. Căpuşe din ţară şi din străinătate au pus mâna pe contracte grase de livrare de cărbune prost, deşi CEH deţine patru mine viabile, sau au făcut tot felul de studii de restructurare ce s-au dovedit fără ­niciun folos, din moment ce compania a fost trimisă în insolvență. În prezent, societatea se confruntă cu mari probleme financiare, având datorii totale de 1,5 miliarde lei, din care 1,2 miliarde lei către Ministerul Finanţelor Publice. Șefii CEH au solicitat intrarea companiei în insolvenţă în mai multe rânduri, argumentând că această procedură este singura soluţie pentru evitarea falimentului societăţii. La un moment dat, chiar s-a intrat în procedură de insolvență, însă pe 7 februarie 2017, Tribunalul Hunedoara a respins o nouă cerere de intrare în insolvenţă înaintată instanţei de administraţia CEH şi de mai mulţi creditori.

Unde a dus controlul politic

Complexul Energetic Hunedoara a fost înfiinţat în 2012 prin comasarea a patru mine considerate viabile – Lonea, Lupeni, Vulcan şi Livezeni – şi două centrale electrice care ard huilă – Paroşeni şi Mintia Deva. Scopul înfiinţării societăţii a fost acela de a se renunţa la gaura neagră numită Compania Naţională a Huilei, cel mai mare restanţier la statul român, însă în doar doi ani de funcţionare, CEH a ajuns să devină ea însăşi o mare datornică la bugetele statului. Conform datelor prezentate de Ministerul Finanţelor, la finele anului 2014, CEH avea datorii totale de peste 62 milioane euro la bugetul de stat, şomaj, pensii şi sănătate. Acestea sunt roadele controlului politic şi promovării unor personaje care nu au avut de a face cu sectorul energetic. În afară de cele 62 milioane euro ale CEH, companie aflată sub administrare specială, se adaugă alte câteva milioane datorii către furnizorii de servicii şi echipamente.

Lipsă cronică de investiții

Singurele momente când CEH își justifică economic existența sunt cele când peste România dă un ger năprasnic, precum cel de la începutul anului. Atunci, termocentralele din Valea Oltului, care țin de Complexul Energetic Oltenia, și cele ale CEH, Paroșeni și Mintia, merg la turație maximă. CEH a făcut în ianuarie și februarie un profit de 15 milioane lei.

Însă, după ger, a venit o perioadă secetoasă, astfel încât CEH nu a mai putut folosi avantajul, în condițiile unei lipse cronice de investiții și a restrângerii sectorului minier. Astfel, cele patru mine abia mai pot da o producție de 2.000 de tone de huilă, o cantitate absolut insuficientă pentru nevoile pieţei. În plus, centrala electrică Mintia nu merge la capacitate maximă, iar Paroșeniul stă pe loc, sursele de la fața locului susținând că aceasta se întâmplă din cauza lipsei cărbunelui. „Pe mine mă încurcă enorm (n.r. – faptul că nu este suficientă huilă), în sensul că eu sunt inginer miner. Eu văd o problemă în sistem pentru că atunci când lumea îţi cere, te face impotent, spune că nu poţi să dai; şi când poţi să faci retehnologizări nu îţi dau că e ajutor de stat, dar la condiţiile de zăcământ din Valea Jiului, nu poţi fără retehnologizare. Dacă nu vom băga bani în investiţii, în cele două mine care rămân… Acum dăm undeva la 2.000 de tone pe zi. Eu (n.r. – pe vremea când era director al CNH) am avut mină care dădea 3.000 de tone pe zi. Deci dacă o să faci retehnologizare şi o să bagi tehnică în oricare dintre minele astea două (n.r. – Livezeni şi Vulcan), scoţi mai mult decât cu toate patru acum“, a declarat preşedintele Consiliului de Administraţie al CEH, Ioan Stamin Purcaru, pentru Gazeta de Dimineață. Așa s-a ajuns la faptul că CEH, companie minieră și energetică, trebuie să cumpere cărbune din altă parte.

„La momentul acesta, achiziția de cărbune este vitală pentru funcționarea Complexului Energetic Hunedoara, și aceasta, în primul rând, pentru că sunt prețuri excelente pe piață și este cât se poate de firesc să vinzi cât mai mult acum, nu atunci când sunt prețurile mici. Acum, când sunt prețurile mari, trebuie vândută cât mai multă energie“, a declarat Mihael Melczer, membru în Consiliul de Administrație al CEH. Producția mică înregistrată la nivelul minelor ce fac parte din CEH contribuie și ea la necesitatea achiziționării de cărbune din alte surse. „Din păcate, în al doilea rând, producția de cărbune în Valea Jiului, componenta minieră, nu este la nivelul la care ar trebui să fie. Mina Livezeni, mină stindard, să-i zic așa, în loc de 1.500 de tone. produce 200-300 de tone de huilă pe zi, ceea ce spune mult. Mina Lonea. la fel, în loc să producă 500-600 de tone, produce 150-200 de tone. Trebuie completată această cantitate“, explică Melczer.

Industrie supradimensionată

Datoriile, ineficienţa economică, accidentele de muncă, situaţia precară a industriei, viitorul incert sunt rodul moştenirii în 1990 a unei industrii supradimensionate. Strategia de dezvoltare gândită de Ceauşescu avea la bază conceptul autosusţinerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul reducerii importurilor. După căderea lui, noii guvernanţi au preluat un sector dezvoltat mai mult decât ar fi permis potenţialul de resurse minerale solide economic exploatabile de care dispunea ţara la momentul respectiv. Singurele măsuri luate de guvernele care s-au perindat au fost pomparea de bani în sector, închiderea minelor, disponibilizarea salariaţilor, ţinerea companiilor pe pierderi pentru a nu scumpi energia electrică, în timp ce investiţiile au lipsit aproape cu desăvârşire. Marea restructurare din Valea Jiului a început în vremea guvernării lui Victor Ciorbea, când au fost traşi pe dreapta 60.000 de mineri, din aproape 90.000, câţi erau atunci. Situaţia de azi a mineritului carbonifer şi a CEH în special este cruntă. Morile de vânt din Dobrogea se învârt cât să ţină pe bară multe termocentrale, iar Uniunea Europeană cere imperios restructurarea sectorului. Mineritul va fi restrâns și mai mult, pentru că în curând vor mai fi închise încă două mine: Lonea și Lupeni.

Disponibilizări până la finele anului

Mai mulţi angajaţi ai Complexului Energetic Hunedoara îşi vor pierde în acest an locurile de muncă. Directorul general al CEH, Viorel Stancu, susţine că există posibilitatea ca disponibilizările să aibă un efect pozitiv asupra societăţii.

„Este posibil ca disponibilizările să ne afecteze pozitiv. Scad cheltuielile salariale şi efortul financiar lunar pentru plata salariilor acestor angajaţi, iar dacă măcar o parte dintre aceste persoane vor fi cele care au un aport redus, s-ar putea să nu se simtă în activitatea de producţie lipsa lor, ci numai să ne ajute din punct de vedere financiar, ca în fiecare lună să scădem efortul“, a declarat Viorel Stancu, directorul general al CEH, citat de Cronica Văii Jiului. „Într-o singură tranșă se vor face disponibilizările, dar depinde de renotificarea privind închiderea Minei Lupeni. Vor fi 490 de disponibilizări, cât am stabilit în urma negocierilor pentru contractul colectiv de muncă“, a declarat Darius Câmpean, preşedintele Sindicatului Muntele. Încă nu au fost stabilite criteriile în baza cărora se vor face disponibilizările.

Iuliu Lucian Codlean a fost scos din galerie deja mort. Trupul său a fost recuperat vineri dimineaţă, din adâncurile minei, la aproape 15 ore de la momentul accidentului. El ar fi împlinit în ziua înmormântării, duminică, 8 octombrie, 40 de ani. Era căsătorit şi avea trei copii mici, care acum au rămas orfani de tată. Codlean lucra în subteran de 19 ani.

Ionel Suciu a supraviețuit accidentului doar câteva ore. El a fost ultimul miner scos din galerie și a murit vineri seară la Spitalul Floreasca din Capitală. Avea mai multe fracturi, iar muşchii i-au fost pur şi simplu zdrobiți de greutatea tavanului prăvălit peste el. Suciu lucra în mină de 22 de ani. Pe 15 octombrie ar fi împlinit 44 de ani. Era căsătorit şi avea un copil.

Căpuşe din ţară şi din străinătate au pus mâna pe contracte grase de livrare de cărbune prost, deşi CEH deţine patru mine viabile.

„Din păcate, în al doilea rând, producția de cărbune în Valea Jiului, componenta minieră, nu este la nivelul la care ar trebui să fie. Mina Livezeni, mină stindard, să-i zic așa, în loc de 1.500 de tone, produce 200-300 de tone de huilă pe zi, ceea ce spune mult. Mina Lonea, la fel, în loc să producă 500-600 de tone, produce 150-200 de tone. Trebuie completată această cantitate.“

Mihael Melczer, membru în Consiliul de Administrație al CEH

Gabriela Dinescu, Cosmin Pam Matei

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.