Există o listă de urgențe în societatea românească pentru care nu s-a decis niciun referendum. Eliminarea imunității parlamentare se află pe primul loc al acestei liste generate de o justiție lipsită, la rândul ei, de responsabilitate punctuală. Politicienii și justiția se află deasupra legii, dozajul acestei pre-infracționalități sistemice regăsindu-se în derapajul instituțional și în societate. Clasa politică nu este dispusă la o reformă structurală, chiar în urma unui referendum, imunitatea producând mutații psihologice și în ordinea degradării morale imense. Imunitatea face din această clasă politică o structură realmente de neatins, cu toate succesele ridicării acesteia. Oricare inițiative pentru referendum, orice ar viza acestea, sunt aproape infime raportate la cele două imunități, prin ridicarea cărora s-ar degaja întregul comportament public.
Derapajele justiției, blocajele, legislația contradictorie nu pot face obiectul unei reforme unitare, cât timp nu există consecințe și responsabilități reale pentru cei care aplică legile. Un magistrat are aceeași responsabilitate cu a unui chirurg sau a unui aviator, ceea ce nu este valabil acum, arătând fața totalitară a României. Magistrații, la orice nivel s-ar afla, pot oricând, în condițiile actuale, sfida legea, prin alternativele oferite de un tip de eludare a interesului public special pus la dispoziția unor categorii de funcționari publici. Cei chemați să facă ordine în haosul unei societăți care se confruntă cu o realitate și o simbolică totalitară, în absența unei dedicări profesionale, sporesc acest tablou sumbru. Dacă responsabilitatea asupra deciziilor s-ar răsfrânge asupra magistraților la fel ca în cazurile în care iau hotărâri, însăși legislația și-ar căpăta coerența și alinierea constituțională, democratică. Nu întâmplător în spațiul public nu există dezbateri ale proiectelor de legi, inițiative legislative. Imunitatea magistraților face un imens rău tuturor, accentuând un cerc vicios tot mai extins.
Imunitatea politică a permis o mentalitate a iresponsabilității și abuzului, tipică activiștilor și securiștilor anilor ‘50. Statul de drept, prin această imunitate, este inexistent în România. Avem demagogi dovediți acuzatori asupra corupției, ei înșiși parte a corupției, constituiți în adevărate caste. Electoratul nu i-a exclus din cursa pentru noi mandate, iar un referendum cu atât mai puțin ar putea să o facă. Războiul politic de uzură nu duce nicăieri, situația românească este o dovadă. 27 de ani de protecționism politic și juridic au constituit platforma corupției. Nici legea, nici politica nu fac parte fundamental din realitatea curentă. Un sistem făcut pentru avocați, cu un statut incert, și șantaj, adevărată industrie a confruntărilor abisale cu scop precis. Dezastrul social, creator de instabilitate și infracționalitate, menține clasa politică într-o poziționare de adversar al interesului public, când rolul ei ar trebui să fie altul.
Agenda publică nu există!
Un referendum pentru ridicarea imunității parlamentare și responsabilizarea magistraților se impune cu… celeritate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.